Shadows and Dust [+16]

[Kita]

A/N: Ms kiss_me_deea , ai dreptate. Pentru cine numai stie partea subliniata este ce gandeste Alex

Chapter eight: Drag me back to hell

NU! Clar nu vroiam ca aceste buze necunoscute sa le atinga pe ale mele, dar trebuia sa recunosc ca imi placea senzatia, avea buzele moi , putin crapate. Nu puteam sa ma impotrivesc, asa ca la un moment dat m-am lasat si chiar asteptam mai mult, poate aflam cine era. Dar dupa cateva minute a disparut, nici umbra nu puteam sa o vad in intunericul din camera.
Am oftat , probabil cineva gresise persoana, cine in casa asta se simtea atras fizic de mine? De ce de mine? Celelalte fete erau mult mai frumusele mai aranjate, mai mult decat mine.
***
M-am uitat la ceas, era doua noaptea. Nu stiam exact de ce dar incepuse sa ma doara putin burta, eram usor balonata si nu ma simteam bine deloc. M-am dus la baie in repetate randuri, dar nu rezolvam nimic. Ma zvarcoleam singura in pat , simteam cum tot interiorul ma durea , numai simtisem in viata mea asa ceva.
In patul de langa mine numai era nimeni, Darius se uita la un film jos, nu vroia sa ma deranjeze din somn asa tarziu. As fi vrut sa cobor pana jos, sa-mi fac un ceai. Ce puteam sa fac pana la urma? Eram blocata in casa asta, fara niciun fel de medic care sa ma poata ajuta. Ma rugam usor la Dumnezeu sa nu fie ceva grav, insa durerile insuportabile imi demonstrau exact contrarul.

Usa de lemn era putin deschisa, lansand sa intre o raza mica de lumina in camera, se facea dimineata, m-am uitat uimita la ceas , era deja sase. M-am ridicat usor in fund, tot interiorul meu sa zvarcolea, parca un animal intrase in mine si imi devora tot interiorul , era o durere groaznica, dar suportam. Am suportat lucruri si mai urate de atat, era un fleac, nu aveam nimic. Incercam sa ma calmez singura. Devenise chiar suportabil dupa un timp ...pana cand, am simtit intepaturi ingrozitoare in umerii, am urlat de durere, lacrimile imi curgeau pe fata, nu ma puteam controla , parca cineva imi baga un cutit adanc in umeri.
Lumina de pe hol s-a revarsat in camera si cineva a intrat in camera, am deschis ochii, erau acoperiti cu lacrimi si nu vedeam decat silueata unui baiat.
A venit si m-a mangaiat usor pe cap , stergandu-i lacrimile. L-am recunoscut dupa ochii luminosi, era Daren. Am incercat sa-i zambet dar chinul era prea mare.
”Linisteste-te ...gata, ce ai ?”
Vocea lui ma calma in momentul asta, trageam usor aer in piep, simteam ca ceva ma apasa . Nu puteam sa respir prea bine.
”De la doua, ma doare burta extrem de tare si ma inteapa umerii..”vocea mea tremura de durere.
”O sa fie bine, stau eu cu tine.”
Nu credeam niciodata ca baiatul asta o sa faca asta pentru mine, a stat non-stop cu mine. M-a ajutat pana la baie, trebuie sa mentionez ca m-a carat pana la baie pentru ca era sa lesin de cateva ori. Eu care nu lesinam niciodata, nu aveam niciodata nimic mai grav de o raceala, eram in situatia asta. Daren era acolo si ma tinea in brate , ma ajuta sa-mi revin. Cu toate ca prezenta lui imi imbunatatea starea, el nu facea minuni. Eu tot la fel de rau ma simteam, numai mancasem de o zi si nici de somn nu am avut parte. Eram mult mai alba decat de obicei, aproape trasnparenta , buzele erau la fel de albe cu usoare tente de mov. Aratam ca un zoombie si totusi Daren avea atata rabdare si intelegere.
In scurt timp toata lumea a aflat de problema mea si au venit sa ma viziteze pe rand, Alex si Steph erau amandoi socati, fara cuvinte, nu stiau ce sa faca, insa au ramas sa-mi tina companie. Daren ma tinea de mana in timp ce eu ma zvarcoleam in pat, luptandu-ma cu monstrul dinauntrul meu .

Cand era durerea mai mare, numai aveai prea multe sperante. Urma sa mor aici, asta era sfarsitul meu, un sfarsit tragic, plangeam incontinuu. Nu imi era frica de moarte, dar mama?! Ce o sa faca ea fara mine? Eram singura persoana din viata ei, era singura intr-o lume ciudata, nu vroiam sa o las singura, nu vroiam sa mor.
Fara prea multe prezentarii, fiinta isi facu dinou aparitia in camera mea, facandu-le semn celor trei cavaleri sa plece din camera. Daren m-a pupat parinteste pe frunte iar Steph si Alex pe obraz. M-am uitat la fiita, oare nu avea nici macar putin mila in ea? Sa ma priveasca asa cum ma chinui aici?
”Cred ca realizezi ce se intampla aici.”
”O sa mor.” am raspuns eu scurt, incercand sa-mi sterg lacrimile de pa fata palida.
”Da.”
Masca se uita la mine, rece si necrutatoare ca deobicei. Daca as fi avut forta as fi incercat sa o omor, de ce eu? Mi-am bagat degetele in cearceaf si plangeam, lacrimile imi curgeau siroaie pe fata, nu puteam sa ma contrez, ma durea asa tare si nu vroiam sa mor. Persoana doar se uita la mine, credeam ca astepta sa mor , sa-mi ia cadavrul sa-l arunce intr-o groapa. Oare cate persoane mai omorase asa? Imi era frica, tremuram din toata incheiturile , am inchis ochii si am sperat ca totul sa se termine rapid..
Am deschis dinou ochii, nu eram moarta . Daren, Alex si Steph si-au reluat pozitiile ca niste gardienii constiinciosi. Am zambit, trebuia sa le spun, sa-mi iau adio.
”Cam asta e, o sa ma duc intr-o lume mai buna..” am zis eu pe un ton usor sarcastic, incercand sa fac o gluma, dar vocea tremurata de atata plans m-a dat de gol.
”Nu vorbi asa! O sa fie bine, promit ca o sa fac tot ce pot ..”raspunse Daren , ma tinea strans de mana.
”Purr si simplu nu se poate, ce ma fac eu farrra tine aici?”adauga Steph cu lacrimi in ochii.
Numai Alex parea pierdut total in lumea lui, se uita mine cu ochii lui bleomarin , dar parca mai mult se uita prin mine. Nu-l mai vazusem asa absent, parea sa se gandeasca la ceva important. Ma intrebam daca o sa sufere cand mor, pentru ca eu sufar acuma. Nu vreau sa pierd viata asta, buna sau rea.
Baiatul s-a apropiat de mine si spre surprinderea mea, m-a sarutat. A fost scurt, ma uitam uimita la el , pentru o secunda a fost un schimb de priviri aspre intre el si Daren. Stateam usor cu gura deschisa, daca as mai fi avut sange in mine, probabil as fi rosit.
”Trebuia sa fac asta , in cazul in care..”
Vocea lui melancolica a fost intrerupta de un zgomot strident ca o sonerie, se pare ca cineva a sunat la usa de la intrare. Ne uitam cu toti mirati, cine putea sa sune la aceasta casa abandonata?

M-am oferit sa ma duc sa raspund la usa, oricum atmosfera era cam tensionata in camera. A trebuit sa o sarut pe Amee, in caz ca nu o sa supravietuiasca, nu vreau sa regret. Ma indragostisem de ea, nu stiu cum , cand si de ce , dar simteam ceva special pentru ea.
Si acum...ea murea in fata ochilor mei, nu suportam sa o vad asa , era groaznic. Ca si cum propria inima mi-a fost aruncata intr-un tocator. Ii simteam durerea, as fi dat orice ca sa pot sa ii iau durere, datimi-o mie! De ce ea? Asa firava si frumoasa, asa desteapta si atat de buna la suflet. Totusi ea patea asta, chiar era care nu merita deloc.
Ma miscam cat de repede putea, sa ajung la usa, dar parea o vesnicie. Trebuia sa o salveze pe Amee, nu putea sa moara asa, poate raspunsul era chiar la usa. Stiam ca nu pot sa deschid eu usa, dar aveam un plan.
”Intra.” am strigat eu.
Si in mai putin de doua minute, un baiat blond inalt a intrat in camera. Avea un zambet imens pe fata si seamana destul de bine cu Krystal la trasaturi.
”Salut, eu sunt Chad Larsson.”