Elite Damon

[shiro]

Cand m-am trezit, capul ma durea ingrozitor. Draperiile erau trase ca de obicei, iar in camera era intuneric, insa eu stiam ca afara rasarise de mult soarele. M-am miscat putin si mi-am dat seama ca sunt goala. Am incercat sa imi amintesc ce am facut seara trecuta, dar nu am gasit nicio explicatie logica la faptul ca dormisem dezbracata. M-am ridicat din pat si am inceput sa caut niste haine prin sifonier, in timpul acesta batandu-mi capul cu cine ma adusese din baie. Era posibil sa fi fost mama, dar ea m-ar fi trezit si ar fi ras de mine. Pana la urma si mie imi venea sa rad! Cum de am putut adormi in cada? La fel de bine ar fi putut fi si Elite. Dar nu, nu vroiam sa ma gandesc la el atunci.
In cele din urma m-am hotarat sa iau pe mine un hanorac, ce avea un imprimeu cu o pisicuta roz si pe care il primisem de la Clara, printre alte multe cadouri pe care le aveam de la ea. Gandul la Clara ma facu sa ma simt brusc vinovata fata de ea. Ii promisesem ca o voi suna, iar eu am lasat-o balta. Doamne, cat de aiurita mai pot fi! Mi-am luat si o pereche de pantaloni scurti pe mine, la intamplare si am inceput sa-mi caut telefonul. Dupa cautari indelungate l-am gasit in bucatarie, printre lumanarelele parfumate ale mamei. Lumanarele parfumate? De cand folosea ea asa ceva? Hmmm... In fine, e ra indragostita, iar asta explica orice.
Am apelat-o pe Clara, iar aceasta mi-a raspuns imediat:
-JULYAAA!!!
-Daaa! Nu-i nevoie sa-mi spargi timpanele!
-Las' ca nu te superi tu pe mine... Pe unde ai umblat secolul asta?
Pe moment aveam de gand sa-i spun o minciuna, oricum m-ar fi crezut. Ma cunostea de ceva vreme si stia ca nu obisnuiam sa mint. Bine, se mai intampla, atunci cand trebuia sa-mi salvez pielea sau sa-mi scot prietenii din incurcatura. Dar... ceva ma retinea. Doar era prietena mea cea mai buna, nu? Se presupune ca cei mai buni prieteni isi spun titul, nu? Totusi, oare ea ar fi inteles daca i-as fi spus in ce eram eu implicata?
De partea cealalta a firului ea deja ma striga disperata:
-July? Julya? Hello?! Mai esti acolo? Aici Clara catre Ju...
-Da... Storry, nu eram atenta...
-Da-da, ca de obicei. Off... Ce ma fac eu cu tine? Mereu te pierzi in cugetari...
Abia atunci mi-am dat seama ca mama nu era acasa. Oh, super tare!
-Clara, poti veni la mine?
-Acum? Nici nu m-am ridicat din pat!
-Da Clara, acum! Hai leneso, tie oricum nu-ti ajunge niciodata somnul.
-Mda, cine vorbea! Miss Matinalitate! Stii bine ca semanam leit la capitolul somn.
-Bine, dar hai odata! Uite, iti fac si o coicolata calda, stiu ca iti place.
-Uof, bine! Sunt acolo in zece minute.
La capitolul punctualitate eu o dadeam mereu in bara, pe cand ea venea la secunda. Da, foarte punctuala fata. Iti puteai potrivi si ceasul dupa ea.
Abia dupa ce se inchise convorbirea am realizat si eu ce s eintampla: in zece minuta Clara era la mine, iar apartamentul meu arata vraiste! Oh, Doamne! Acum ce-i de facut? am intrat in camera mea, incercand sa gasesc o solutie. m-am concentrat asupra tuturor particulelor de praf pe care le simteam in incapere si le-am strans intr-o gramajoara pe parchet, apoi le-am facut sa dispara. Am aranjat patul si am impachetat hainele aruncate care pe unde prin toata camea, doar cu cateva miscari ale mainii, apoi am aruncat lucrurile nefolositoare de pe birou, iar restul cartilor le-am pus unele peste altele. Am luat laptop-ul de pe jos si l-am pus pe noptiera, dar mi-am dat seama ca nu prea da bina, asa ca l-am mutat pe birou.
M-am uitat la ceas si am vazut ca trecusera cinci minute deja. Am iesit ca o vijelie din camera si am aplicat si celorlalte camere acelasi tratament. Am reusit sa termin in trei minute, noroc mare ca mama era mai ordonata. Am fost usurata sa vad ca in bucatarie nu mai sunt vase de spalat, ca nu stui ce le-as fi facut si acelora. Pe cand incalzeam laptele pentru ciocolata calda, am simtit o miscare in spatele meu. M-am intors imediat, cu o mana intinsa, in pozitie de atac. Deja aveam instincte defensive, mi se parea un lucru absolut firesc, de parca faceam asta de cand ma stiam.
M-am linistit vazand ca in spatele meu se afla doar Jasper.
-Hey! Si tu intri nepoftit in casele oamenilor?
-Scuze Sef...
-Buey! Voi chiar vreti baiatie, sau ce naiba? Nu-mi place sa mi se spuna asa si basta! Si... nu-ti cere scuze... Glumeam. Puteti veni oricand la mine, doar suntem o familie, nu?
-July, ma uimesti.
-Ei bine, n-ai decat sa te obisnuiesti.
-Stii, noi Ingerii nu suntem impulsivi, nu injuram, incercam sa nu punem vietile oamenilor in pericol...
-Da, pricep: vrei sa zici ca eu fac toate astea.
-Nu, dar...
Hai ca-i simplu! Nu am promis niciodata ca voi fi un Inger model. Dar pana la urma pentru ce mai existam, daca nu putem iesi din tipare, daca nu ne putem exprima sau distra? Hm?
In loc de raspuns, izbucni:
-Laptele!!
Cu o miscare rapida stinse aragazul si opri cresterea volumului din ibric. Am luat trei cani si am pus in fiecare cate un pliculet de ciocolata, apoi el turna laptele. Mi-am dat seama ca am fost inspirata cand am pus mai mult la fiert.
-Si, deschid eu subiectul, pana la urma de ce ai venit la mine?
-Pentru ca o iubesc pe Clara, la fel ca tine. Si vreau sa stie adevarul.
Am ramas perplexa, dar nu am putut sa-l mai intreb ceva, deoarece am auzit soneria si am fost nevoita sa deschid. Era ea, desigur:
-Hello!! Am intarziat ca nu-ti mai merge liftul. Bine ca stai doar la 4, spuse ea gafaind, imediat ce am deschis eu usa.
Am facut semnul nostru strengaresc, dupa care ne-am imbratisat. Din bucatarie aud ceva spargandu-se si pe Jasper strigand:
-July, unde duc astea?
-Cioburile sau cestile intregi?
-Cestile, ma!
-La mine...
-Jasper? July, ce cauta el la tine? intreaba Clara uimita.
-Calm down, Clara. O sa iti explicam.
In urmatoarea secunda am vazut pe fata ei o expresie de uimire totala, ceea ce m-a facut sa ma intorc. Pe usa bucatariei ieseau cele trei cesti aburind si levitand, iar in spatele lor a aparut Jasper cu o fata zambitoare. M-a bufnit rasul, dar mi-am dat seama ca prietena mea habar n-are despre ce-i vorba.
-Jasper, nu puteai sa folosestio o metoda mai "umana" sa cari cestile alea la mine in camera?
-July, zi-mi ca-i un truc, interveni Clara.
-Ia miscati-va odata la mine in camera!
Am luat-o inainte si le-am deschis usa. Mi s-a parut ca Jasper a fost can direct, dar o cunosteam pe Clara si speram ca va intelege. Sau nu.
Cestile au aterizat intregi pe birou, eu m-am asezat turceste pe pat, el s-a sprijinit de sifonierul meu, un gest tipic baietilo de altfel, iar ea statea pur si simplu in picioare si se uita cand la mine cand la el.
-Ce legatura exista intre voi?
Stiam ca nu crede in Dumnezeu, ingeri, demoni, Rai, Iad, chestii de-astea, insa ma vedeam nevoita sa-i demonstrez contrariul.
-Suntem...
-Ingeri.
Pasul era facut, mingea era in terenul ei... Depinde daca o prindea sau nu.
-Julya Moonlight, iti bati joc de mine?
M-am ridicat si m-am postat in fata ei. Mi-am pus mainile pe umerii ei si am privit-o in ochi:
-Nu Clara, iti spunem adevarul. Iti va fi greu sa intelegi. Si mie mi-a fost, dar esti my best friend si trebuia sa-ti spun...
-Dar e incredibil! Imposibil!
Pentru cateva momente am devenit invizibila, apoi vizibila.
-Ti se pare ca asta este incredibil?
Apoi am vazut-o levitand si mi-am dat seama ca Jasper actiona asupra ei.
-Aaaa! Lasa-ma jos!
-Clara, interveni el, Ingerii exista!
-Mda, urmeaza sa-mi spuneti ca exista si demoni.
-Da, exista, am afirmat eu.
Era complet dezorientata. Totusi, o abordasem intr-un fel in care oricine ar fi fost dezorientat.
-De cand esti Inger?
-De cand am venit pe lume. E o poveste lunga...
-Stii ca sunt doar ochi si urechi, nu?
-Inainte de a ma naste, intre Anden si Yangtron a fost o lupta care a avut drept rezultat infrangerea lui Anden.
-Cine erau astia?
-Anden era superiorul Ingerilor iar Yangtron al Demonilor. Inainte de a trece in nefiinta, Anden a mai avut timp cat sa-si tranfere puterile unui suflet ce abia atunci prindea contur tocmai atunci. Acel suflet imi apartine si asa am devenit ceea ce sunt.
-Si tu de cand stii ce esti?
-Cam de o saptamana.Dupa ce a murit Anden, Yangtron a fost atacat si distrus de catre Elite, un alt... Demon.
Mi-a fost putin greu sa-i rostesc numele, dar am trecut peste.
-Acesta a creat in jurul meu un camp energetic ce ma facea neutra, adica imi tinea sub anonimat natura si puterile. Campul era valabil doar pana la primul sarut...
-Si...?
-Si... A pus o Demonita sa ma rapeasca, am fost dusa la el, unde mi-a explicat cateva chestii, apoi m-a adus acasa si a dezactivat campul de energie din jurul meu.
-Inseamna ca v-ati sarutat!
-Da, am afirmat eu inrosindu-ma.
-Super! Cum a fost?
-Hm-hm, mai sunt si eu pe aici, interveni Jasper.
-Bine, imi povestesti tu altadata, ceda Clara. Si dupa aia ce s-a intamplat?
-Pai, ne-am intalnit la o petrecere de-a mamei, l-am provocat la duel, insa pe parcurs ne-am dat seama ca desi suntem unul contrariul celuilalt, putem fi o echipa.
-Tu si Elite? Woa...
-Numai ca, ma intrerupse Jasper, in momentul cel mai important, domnisorul Elite nu s-a mai controlat si a atacat-o pe Julya. Ea i-a raspuns la atac, facandu-l sa regrete: imagineaza-ti un crater de un kilometru un toate directiile, in gheata!
-In gheata?
-Da, in Antarctida.
-Woa, July, ai fost la Polul Sud?
-Da, m-am teleportat...
-Te poti teleporta??
Ca si mine, la inceput nici ea nu a crezut lucrurile pe care i le insiram noi. Ne-am adus aminte de ciocolata calda acre se cam racise intre timp, ne-am luat fiecare ceasca in mana si ne-am pus pe jos, in pozitia turceasca pe care au copiat-o de la mine. Clara punea intrebari la care eu sau Jasper raspundeam. De cateva ori a fost nevoie sa-i facem cateva demonstratii, iar cand i-am spus ca eu sunt cea mai tare dintr Ingeri a inceput sa rada, spunand ca si-a aranjat viata, in sensul ca avand asemenea prieteni nu i se va putea intampla nimic. I-am dat dreptate. La urma, eu si Jasper ne-am trensformat in Ingeri, iar cand ne-a vazut a ramas cu gura cascata la propriu. M-a bufnit rasul cand s-a dat in spate pentru a ne privi mai bine si s-a sters la ochi. In urmatoarea clipa a sarit pe noi, mai sa ne darame cu imbratisarea ei euforica.
-M-ai calcat pe picior! striga Jasper.
-Nu conteaza, doar n-o sa plangi numai de-atat, i-o intoarse Clara.
Am inceput cu totii sa radem, insa amuzamentul n-a durat prea mult, deoarece am auzit usa de la intrare deschizandu-se si ne-am dat seama ca venise mama. Eu si Jasper ne-am transformat imediat la loc. Stateam toti trei in picioare, aliniati, intr-o pozitie solemna, asteptatn ca mama sa deschida usa. Eram comici rau, iar cand mama isi facu in sfarsit aparitia, izbucni in ras:
-Hahaha! De ce stati asa... drepti? Ori ati facut vreo prostioara? Tu cine esti? intreba aratand spre cel pe care nu avea de unde sa-l cunasca.
-Jasper. Numele meu este Jasper Yang si sunt...
-Prietenul nostru, mama.
-Foarte bine, imi pare bine de cunostinta, spuse mama intinzandu-i mana. Julya, ti-ai servit cu ceva prietenii?
Ira venea vorba de mancare? Ups! Nu-i servisem su nimic. Adevarul era ca in bucatarie reprezentam un adevarat dezastru!
-Nu, de fapt noi tocmai ne pregateam sa iesim in oras, nu-i asa baieti? i-am intrebat aruncandu-le o privite cu subinteles.
-Da, desigur, raspunsera acestia.
Mama a incercat sa protesteze ceva, insa nu i-a mers. Eu am plecat in doi timpi si trei miscari. In drum spre pizzerie Clarei ii veni ideea de a ne suna prietenii, mai exact vreo sase persoane. Au venit doar cinci, deoarece Stephen era la nemaipomenitele lui antrenamente pentru surf. Jonny ramasese acelasi tip simpatic, pus mereu pe glume, Hellen si Nelly mai crescusera putin in inaltime, Ramona avea parul mai lung, iar Andrew isi pusese un percing in sprinceana stanga, iar acum avea parul albastru. El era pata de culoare din gasca, fiind punkist.
Asa mi se intampla... Daca nu mi-am vazut prietenii de secole, atunci mi s epareau toti schimbati cu cate ceva. In alta ordine de idei, in dupa-amiaza aceea ne-am simtit super bine, principala noastra actiune fiind rasul si povestitul, asa cumera vechiul nostru obicei. Jasper s-a integrat numaidecat si imi comunica mereu prin telepatie cate o chestie anuzanta, pe care o gasea cu privire la prietenii mei. Dar eu nu ma suparam, ba chiar ma amuzau comentariile lui.
Dupa cateva ore de stat la taclare, de mai ca ne durea in gat de atata ras, am decis sa mergem undeva, iar cum Adams Park era cel mai bine amenajat pentru dport, am hotarat sa ne strangem acolo. Ne-am despartit, pentru a ne lua fiecare rolele, bicicleta, shate-boardul sau mingea si rachetele de tenis. Eu mi-am luat skate-ul, iar cand m-a vazut mama plecand cu el la subsuara m-a sfatuit sa nu-mi rup picioarele, iar eu am linistit-o razand ca asa voi face. Adevarul era ca ma pricepeam foarte bine la skate, cu toate ca Andrew si Stephen ma intreceau. Una peste alta, seara aceea a fost bestiala. Am perfectinat niste scheme la care pana atunci dadeam gres, iar Jonny si Jasper s-au intrecut in tenis de teren. A castigat Jasper, era de asteptat.
Am tot tras de timp, pana pe la vreo 11:45, cand mai ca mi se inchideau ochii de somn si mi-am luat ramas bun de la gasca. Jonny se oferise sa ma conduca, dar l-am refuzat spunandu-i ca nu e nicio problema daca merg singura, ca oricum nu stau departe. Adevarul era ca aveam nevoie si de putina singuratate, iar pentru a ajunge acasa mai tarziu am luat-o pe ocolite. Aerul era racoros, iar eu ma simteam fresh. Somnul imi disparuse si aveam senzatia ca pot strabate as atot orasul.
Mergeam pe o alee, uitandu-ma la stele, dar m-am impiedicat de ceva si am cazut...