15-12-2009, 01:51 PM
-> Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati atat, dar... In ultima saptamana am avut 2 teze si 2 olimpiade... Deci va cam imaginati programul meu :))
:( si colac peste pupaza nici capitolul nu-i prea reusit :D
Si nu ma inselasem. Chiar nu era in regula. Pfiii... Ii aparusera si cornele. Era a doua oara cand il vedeam cu coarne. Erau negre, puterice si intoarse, ca de berbec. In marea de alb ce ma inconjura el parea doar un punct negru, iar ochii lui rosii aratau ca doi carbuni pusi pe un cub de gheata.
Am tras cu coada ochiului la cei de jos si am vazut ca atat Ingerii, cat si Demonii, erau speriati, uimiti. Acum distanta dintre mine si Elite era cu mult mai mica. Ne desparteau numai cativa metri.
-Elite, ce...
Dar nu am apucat sa termin intrebarea. In clipa urmatoare o forta foarte mare si la care nu am avut timp sa reactionez ma spulbera, trimitandu-ma cu mult in spate. Impactul cu solul a fost diminuat de gramada de zapada pe care am aterizat. Cred ca aceea era singura parte de zapade de acolo, in rest, oriunde priveai vedeai doar gheata pe care se reflectau razele soarelui.
Desi picasem de la o inaltime detul de mare, nu ma lovisem deloc. Din contra, impactul ma trezise la viata. Aha! Deci asta-mi esti! Elite? Buuun... Las' ca vezi tu! Imi va explica el ce s-a intamplat mai tarziu. De fapt, nu. Nu mai am nevoie de nicio explicatie. E un Demon si nu trebuia sa am incredere in el. A avut o sansa si a pierdut-o.
Intr-o secunda m-am napustit in aer si l-am atacat cu un val de energie, mult mai puternic decat cel trimis de el. Totodata, le-am spus alor mei sa nu se bage. In fond, era doar lupta mea si a lui, atat. Nu am asteptat ca el sa recationeze, ci l-am reatacat, de data aceasta cu un val de gheata. Ma prinsesem ca gheata nu-i place, asa ca asta ar fi trebuit sa il puna in dificultate. Reusisem sa il transesc si sa il ingrop intr-un morman de gheata. Mai aveam in cap o schema. Am luat altitudine si m-am oprit la o inaltime destul de mare, in aer. Cand am privit in jos l-am vazut si pe el, un punct negru. Parea cam dezorientat. Se uita dupa mine. Nu dupa mult timp isi ridica privirea in sus si ma vazu. Nu am stat mult pe handuri, ci am reactionat, atacandu-l cu un mix de gheata si foc. Nu am oprit atacul cand acesta si-a atins scopul, ci l-am mentinut pana imi rasuna vocea lui Eden in minte: "July! Termina sau vei schimba traiectorie planetei!"
Ups! Avea dreptate. Am stopat atacul. Ma durea capul si aveam privirea incetosata. Imi era frica sa privesc in jos, insa totusi, trebuia s-o fac. Sub mine se intindea un crater imens. Oh my God! Eu am facut asta? Doamne, craterul asta are un kilometru in toate directiile! Mi-am adunat putrerile de care mai dispuneam si am zburat spre ei. Demonii au disparut imediat ce m-au vazut, nu stiu de ce. Probabil cam bagasem spaima in ei. Am aterizat langa Eden, dar mi-am pierdut echilibrul si cred ca daca nu ar fi fost pe faza sa ma prinda, probabil as fi contactat gheata, fara premeditare. Am vazut-o pe Eden uitandu-se speriata. Am rostit un "Imi pare rau..." stins si m-am lasat in mainile detinului. Nu-mi mai pasa de nimic. In fond, erau puternici si se puteau descurca si fara mine. Eu mai mult am incurcat lumea, de fapt asta am facut mereu, la asta ma pricep cel mai bine.
Am simtit ca tot universul pica, iar eu odata cu el. Nu mai exista nimic in jurul meu, probabil nici eu, ci doar constiinta mea se mai impotrivea trecerii in nefiinta, pierderii in neant.
Aievea luam parte la evenimentele memorabile din viata mea, ma vedeam pe mine si pe mama razand, imbratisandu-me. Daca mai eram capabila sa simt ceva, am simtiit durerea sufleteasca provocata de despartirea de mama, pe care ma gandeam ca n-am s-o mai vad vreodata. Am incercat sa imi amintesc unde si cand am stat ultima data de vorba, insa nu mi-am putut aminti nimic. Apoi m-am vazut alaturi de Clara si de gasca noastra. Cu ei reuseam intr-adevar sa ma distrez si ma durea enorm despartirea de ei. Neasteptat imi venira in minte clipele in care am facut cunostinta cu Ingerii, apoi mi-am amintit de Elite. se pare ca ma inselasem in privinta lui, dar eram linistita stiind ca nu il lasasem nepedepsit. Eram sigura ca atacul care m-a doborat pe mine l-a doborat si pe el. Mai departe aveam incredere in Ingeri si stiam ca Jasper nu ii va lasa pe Demoni sa puna stapanire pe lume. Pana la urma, nu am facut nimic special. Doar ii incurcasem pe toti. Hazardul a hotarat bine, ca eu sa trec in nefiinta.
Apoi incepura sa mi se detuleze in fata ochilor o groaza de imagini, ca si cum ai derula un film cu o viteza mult prea mare pentru a fi capabil sa mai focusezi ceva. Si... atat. Nu am mai vazut nimic, de parca scosese cineva televizorul din priza. Nu am mai vazut, nu am mai gandit nimic...
Nu stiu dupa cat timp, dar din departare am inceput sa aud niste voci, sa simt niste mangaieri pe fata. Si parca ma leganam... Credeam ca ma aflu intr-un fel de transa, asa ca nu am dat prea multa importanta celor ce se intamplau. Dar vocile se auzeau din ce in ce mai tare si mi-am dat seama ca mangaierile erau de fap palme. Ma cam dureau obrajii.
Imi auzeam numele strigat mereu, iar de la un timp devenise enervant sa ma aud strigata in disperare. Am incercat sa fac ceva, sa ma misc, sa raspund. M-am adunat, iar spre surprinderea mea am fost in stare sa deschid ochii. Prima data nu am descifrat nimic, era totul era cufundat in ceata, insa incet-incet am observat mai multe perechi de ochi indreptate asupra mea, parca devorandu-ma. Am clipit de cateva ori din ochi si am inceput sa tusesc.
-Julya! Julya!
-Ce bineeeeee!!
-Si-a revenit!
-Julya...
Se pare ca tusea mea era motiv de bucurie pentru cei din jur. Cand m-am oprit mi-am dat seama ca nu stiu nici unde ma aflu si nici cine sunt cei de langa mine. O fata se desprinse dintreceilalti si ma imbratisa, parul ei acoperindu-mi toata fata. Dupa specificul parfum de pin, mi-am dat seama ca este Eden.
-July! Vai, nici nu stii prin ce am trecut... Ce bine ca traiesti!
-Ce s-a intamplat cu voi? De ce sunteti adunati toti aici? Unde sunt? Tu cine esti?
Intre timp ii recunoscusem pe toti, iar intrebarile mele debutara ca o avalansa. Insa era cineva pe care nu il cunosteam, iar dupa aparente era... Demon. Ce cauta un Demon printre noi?
-Eu sunt Shiretoke. Nu ai de unde sa ma cunosti. Doar eram ingrijorat de starea ta si...
-Esti Demon!
-July, interveni Jasper, da, e Demon. Trebuie sa iti multumim cu totii pentru faptul ca ne-ai demonstrat ca nu avem niciun motiv de razboi. Stii, dupa ce l-ai atacat pe Elite, tie ti-au scazut intr-atat puterile, incat ai intrat intr-o stare de coma. Ne gandeam ca te vom pierde.
-Sincera sa fiu, si eu credeam ca am murit. Si... Ce s-a intamplat cu ceilalti Demoni? Cum de este Shiretoke aici?
-Vezi tu, incepu Shire, in timp ce voi doi va luptati, noi ceilalti ne-am data seama ca ca ne putem alia, ca ne putem intelege. Nu stiu cum sa explic... Atunci cand te-a atacat Elite ne-a fost teama sa nu patesti ceva. Noi deja ni te imaginam ca fiind parte din gasca noastra. Acum, sa fim seriosi, nu oricine putea face ce ai facut tu. L-ai trimis pe Elite la un kilometru sub pamant. Ai o putere extraordinar de mare si am auzit-o pe Eden cand iti spunea ca poti scoate planeta de pe orbita. Avea dreptate. Recunosc, greseala a facut-o stapanul meu. In momentul in care a vazut toti Ingerii de acolo si pe tine, nu si-a mai putut controla puterile si te-a atacat. Il cunosc de mult timp si stiu ca cea mai mare dorinta a lui din toate timpurile a fost sa detina puterea suprema. stiu ca a avut grija sa nu ti se intample nimic, inca din prima ta zi de existenta. Dar, cu toate ca isi putea indeplini visul, nu a facut-o. Nu stiu de ce, dar cred ca raspunsul sta la tine.
Fetele celorlalti exprimau uimirea. Privirile lor se plimbau de la mine la Shiretoke si invers. Ma simteam nevoita sa le explic:
-Da, este adevarat. Nici eu nu am stiut ca sunt ce sunt, pana saptamana trecuta, insa nu de la voi am aflat prima data. Pana atunci am fost ascunsa de toti, datorita unui camp de energie creat de Elite. Acesta imi ascundea puterile latente.
-Aha... Deci de-asta nu am stiut noi de existenta ta, se trezi vorbind Akaz.
-Desi el a primit din plin atacul tau, continua Shire, si a fost mult mai afectat de cat tine, el si-a revenit mult mai repede din soc. te cunoaste si stie ca il vei uri. Cred ca e penru prima data cand isi cere iertare. Te roaga sa...
-Ajunge!, am spus ridicand o mana. Daca stia ca nu s epoate controla ar fi trebuit sa ia masuri. Si da, il urasc. Daca nu ma oprea Eden l-as fi trimis pe lumea cealalta. Cum a putut sa fac aasa ceva? Las' ca-i arat eu lui!
Insa in realitate habar n-aveam ce as mai fi putut sa-i fac. Pe de o parte ma gandeam ca nu i-ar strica inca un atac pe care sa il tina minte, dar totusi... Nu cred ca ultimul atac va fi atat de usor de uitat. Atunci as fi putut distruge o intreaga armata! In fine, pentru moment cred ca era de-ajuns.
-Lasati asta, cat e ceasul?
-8, raspunse Akaz.
-Cat? Vai!
-Stai linistita, mama ta nu este acasa, interveni Jasper.
-Dar unde-i?
-In oras, cu Silver.
-Ah, ok. In fine, ma duc acasa. Oh, apropo! Imi pare bine ca am rezolvat ceva in seara asta, am spus uitandu-ma cu subinteles la Shire.
-Si noua, Stapana...
-Daca imi mai zice careva "Stapana", il trimit la Polul Nord, am tunat eu.
In secunda urmatoare eram acasa. Bun lucru mai e si teleportarea asta... M-am carat pana in bucatarie, de unde am baut niste apa, apoi am luat directia baie. Am dat drumul la apa, dar m-am plictisit asteptand sa se umple cada in ritmul acela lent, asa ca mi-am folosit puterile si am umplut-o eu intr-o clipita. Am turnat in ea cateva picaturi pentru parfum si spuma si m-am atuncat in cada. Apa a sarit in toate partile, dar chiar dadea un aspect placut baii. Sau poate ca la ora aceea totul mi se parea placut.
De obicei imi place sa trag de timp si lenevesc foarte mult in apa, insa nu mi s-a intamplat niciodata sa adorm acolo. pana in seara aceea. Dupa ceva timp stiu ca m-a ridicat cinava din apa, (ma cam prinsese frigul la schimbarea mediului) si m-a trantit pe patul meu, apoi am fost invelita cu o patura. Nu-mi mai amintesc nimic in afara de faptul ca m-am bucurat de o noapte linistita, fara vise.
:( si colac peste pupaza nici capitolul nu-i prea reusit :D
Si nu ma inselasem. Chiar nu era in regula. Pfiii... Ii aparusera si cornele. Era a doua oara cand il vedeam cu coarne. Erau negre, puterice si intoarse, ca de berbec. In marea de alb ce ma inconjura el parea doar un punct negru, iar ochii lui rosii aratau ca doi carbuni pusi pe un cub de gheata.
Am tras cu coada ochiului la cei de jos si am vazut ca atat Ingerii, cat si Demonii, erau speriati, uimiti. Acum distanta dintre mine si Elite era cu mult mai mica. Ne desparteau numai cativa metri.
-Elite, ce...
Dar nu am apucat sa termin intrebarea. In clipa urmatoare o forta foarte mare si la care nu am avut timp sa reactionez ma spulbera, trimitandu-ma cu mult in spate. Impactul cu solul a fost diminuat de gramada de zapada pe care am aterizat. Cred ca aceea era singura parte de zapade de acolo, in rest, oriunde priveai vedeai doar gheata pe care se reflectau razele soarelui.
Desi picasem de la o inaltime detul de mare, nu ma lovisem deloc. Din contra, impactul ma trezise la viata. Aha! Deci asta-mi esti! Elite? Buuun... Las' ca vezi tu! Imi va explica el ce s-a intamplat mai tarziu. De fapt, nu. Nu mai am nevoie de nicio explicatie. E un Demon si nu trebuia sa am incredere in el. A avut o sansa si a pierdut-o.
Intr-o secunda m-am napustit in aer si l-am atacat cu un val de energie, mult mai puternic decat cel trimis de el. Totodata, le-am spus alor mei sa nu se bage. In fond, era doar lupta mea si a lui, atat. Nu am asteptat ca el sa recationeze, ci l-am reatacat, de data aceasta cu un val de gheata. Ma prinsesem ca gheata nu-i place, asa ca asta ar fi trebuit sa il puna in dificultate. Reusisem sa il transesc si sa il ingrop intr-un morman de gheata. Mai aveam in cap o schema. Am luat altitudine si m-am oprit la o inaltime destul de mare, in aer. Cand am privit in jos l-am vazut si pe el, un punct negru. Parea cam dezorientat. Se uita dupa mine. Nu dupa mult timp isi ridica privirea in sus si ma vazu. Nu am stat mult pe handuri, ci am reactionat, atacandu-l cu un mix de gheata si foc. Nu am oprit atacul cand acesta si-a atins scopul, ci l-am mentinut pana imi rasuna vocea lui Eden in minte: "July! Termina sau vei schimba traiectorie planetei!"
Ups! Avea dreptate. Am stopat atacul. Ma durea capul si aveam privirea incetosata. Imi era frica sa privesc in jos, insa totusi, trebuia s-o fac. Sub mine se intindea un crater imens. Oh my God! Eu am facut asta? Doamne, craterul asta are un kilometru in toate directiile! Mi-am adunat putrerile de care mai dispuneam si am zburat spre ei. Demonii au disparut imediat ce m-au vazut, nu stiu de ce. Probabil cam bagasem spaima in ei. Am aterizat langa Eden, dar mi-am pierdut echilibrul si cred ca daca nu ar fi fost pe faza sa ma prinda, probabil as fi contactat gheata, fara premeditare. Am vazut-o pe Eden uitandu-se speriata. Am rostit un "Imi pare rau..." stins si m-am lasat in mainile detinului. Nu-mi mai pasa de nimic. In fond, erau puternici si se puteau descurca si fara mine. Eu mai mult am incurcat lumea, de fapt asta am facut mereu, la asta ma pricep cel mai bine.
Am simtit ca tot universul pica, iar eu odata cu el. Nu mai exista nimic in jurul meu, probabil nici eu, ci doar constiinta mea se mai impotrivea trecerii in nefiinta, pierderii in neant.
Aievea luam parte la evenimentele memorabile din viata mea, ma vedeam pe mine si pe mama razand, imbratisandu-me. Daca mai eram capabila sa simt ceva, am simtiit durerea sufleteasca provocata de despartirea de mama, pe care ma gandeam ca n-am s-o mai vad vreodata. Am incercat sa imi amintesc unde si cand am stat ultima data de vorba, insa nu mi-am putut aminti nimic. Apoi m-am vazut alaturi de Clara si de gasca noastra. Cu ei reuseam intr-adevar sa ma distrez si ma durea enorm despartirea de ei. Neasteptat imi venira in minte clipele in care am facut cunostinta cu Ingerii, apoi mi-am amintit de Elite. se pare ca ma inselasem in privinta lui, dar eram linistita stiind ca nu il lasasem nepedepsit. Eram sigura ca atacul care m-a doborat pe mine l-a doborat si pe el. Mai departe aveam incredere in Ingeri si stiam ca Jasper nu ii va lasa pe Demoni sa puna stapanire pe lume. Pana la urma, nu am facut nimic special. Doar ii incurcasem pe toti. Hazardul a hotarat bine, ca eu sa trec in nefiinta.
Apoi incepura sa mi se detuleze in fata ochilor o groaza de imagini, ca si cum ai derula un film cu o viteza mult prea mare pentru a fi capabil sa mai focusezi ceva. Si... atat. Nu am mai vazut nimic, de parca scosese cineva televizorul din priza. Nu am mai vazut, nu am mai gandit nimic...
Nu stiu dupa cat timp, dar din departare am inceput sa aud niste voci, sa simt niste mangaieri pe fata. Si parca ma leganam... Credeam ca ma aflu intr-un fel de transa, asa ca nu am dat prea multa importanta celor ce se intamplau. Dar vocile se auzeau din ce in ce mai tare si mi-am dat seama ca mangaierile erau de fap palme. Ma cam dureau obrajii.
Imi auzeam numele strigat mereu, iar de la un timp devenise enervant sa ma aud strigata in disperare. Am incercat sa fac ceva, sa ma misc, sa raspund. M-am adunat, iar spre surprinderea mea am fost in stare sa deschid ochii. Prima data nu am descifrat nimic, era totul era cufundat in ceata, insa incet-incet am observat mai multe perechi de ochi indreptate asupra mea, parca devorandu-ma. Am clipit de cateva ori din ochi si am inceput sa tusesc.
-Julya! Julya!
-Ce bineeeeee!!
-Si-a revenit!
-Julya...
Se pare ca tusea mea era motiv de bucurie pentru cei din jur. Cand m-am oprit mi-am dat seama ca nu stiu nici unde ma aflu si nici cine sunt cei de langa mine. O fata se desprinse dintreceilalti si ma imbratisa, parul ei acoperindu-mi toata fata. Dupa specificul parfum de pin, mi-am dat seama ca este Eden.
-July! Vai, nici nu stii prin ce am trecut... Ce bine ca traiesti!
-Ce s-a intamplat cu voi? De ce sunteti adunati toti aici? Unde sunt? Tu cine esti?
Intre timp ii recunoscusem pe toti, iar intrebarile mele debutara ca o avalansa. Insa era cineva pe care nu il cunosteam, iar dupa aparente era... Demon. Ce cauta un Demon printre noi?
-Eu sunt Shiretoke. Nu ai de unde sa ma cunosti. Doar eram ingrijorat de starea ta si...
-Esti Demon!
-July, interveni Jasper, da, e Demon. Trebuie sa iti multumim cu totii pentru faptul ca ne-ai demonstrat ca nu avem niciun motiv de razboi. Stii, dupa ce l-ai atacat pe Elite, tie ti-au scazut intr-atat puterile, incat ai intrat intr-o stare de coma. Ne gandeam ca te vom pierde.
-Sincera sa fiu, si eu credeam ca am murit. Si... Ce s-a intamplat cu ceilalti Demoni? Cum de este Shiretoke aici?
-Vezi tu, incepu Shire, in timp ce voi doi va luptati, noi ceilalti ne-am data seama ca ca ne putem alia, ca ne putem intelege. Nu stiu cum sa explic... Atunci cand te-a atacat Elite ne-a fost teama sa nu patesti ceva. Noi deja ni te imaginam ca fiind parte din gasca noastra. Acum, sa fim seriosi, nu oricine putea face ce ai facut tu. L-ai trimis pe Elite la un kilometru sub pamant. Ai o putere extraordinar de mare si am auzit-o pe Eden cand iti spunea ca poti scoate planeta de pe orbita. Avea dreptate. Recunosc, greseala a facut-o stapanul meu. In momentul in care a vazut toti Ingerii de acolo si pe tine, nu si-a mai putut controla puterile si te-a atacat. Il cunosc de mult timp si stiu ca cea mai mare dorinta a lui din toate timpurile a fost sa detina puterea suprema. stiu ca a avut grija sa nu ti se intample nimic, inca din prima ta zi de existenta. Dar, cu toate ca isi putea indeplini visul, nu a facut-o. Nu stiu de ce, dar cred ca raspunsul sta la tine.
Fetele celorlalti exprimau uimirea. Privirile lor se plimbau de la mine la Shiretoke si invers. Ma simteam nevoita sa le explic:
-Da, este adevarat. Nici eu nu am stiut ca sunt ce sunt, pana saptamana trecuta, insa nu de la voi am aflat prima data. Pana atunci am fost ascunsa de toti, datorita unui camp de energie creat de Elite. Acesta imi ascundea puterile latente.
-Aha... Deci de-asta nu am stiut noi de existenta ta, se trezi vorbind Akaz.
-Desi el a primit din plin atacul tau, continua Shire, si a fost mult mai afectat de cat tine, el si-a revenit mult mai repede din soc. te cunoaste si stie ca il vei uri. Cred ca e penru prima data cand isi cere iertare. Te roaga sa...
-Ajunge!, am spus ridicand o mana. Daca stia ca nu s epoate controla ar fi trebuit sa ia masuri. Si da, il urasc. Daca nu ma oprea Eden l-as fi trimis pe lumea cealalta. Cum a putut sa fac aasa ceva? Las' ca-i arat eu lui!
Insa in realitate habar n-aveam ce as mai fi putut sa-i fac. Pe de o parte ma gandeam ca nu i-ar strica inca un atac pe care sa il tina minte, dar totusi... Nu cred ca ultimul atac va fi atat de usor de uitat. Atunci as fi putut distruge o intreaga armata! In fine, pentru moment cred ca era de-ajuns.
-Lasati asta, cat e ceasul?
-8, raspunse Akaz.
-Cat? Vai!
-Stai linistita, mama ta nu este acasa, interveni Jasper.
-Dar unde-i?
-In oras, cu Silver.
-Ah, ok. In fine, ma duc acasa. Oh, apropo! Imi pare bine ca am rezolvat ceva in seara asta, am spus uitandu-ma cu subinteles la Shire.
-Si noua, Stapana...
-Daca imi mai zice careva "Stapana", il trimit la Polul Nord, am tunat eu.
In secunda urmatoare eram acasa. Bun lucru mai e si teleportarea asta... M-am carat pana in bucatarie, de unde am baut niste apa, apoi am luat directia baie. Am dat drumul la apa, dar m-am plictisit asteptand sa se umple cada in ritmul acela lent, asa ca mi-am folosit puterile si am umplut-o eu intr-o clipita. Am turnat in ea cateva picaturi pentru parfum si spuma si m-am atuncat in cada. Apa a sarit in toate partile, dar chiar dadea un aspect placut baii. Sau poate ca la ora aceea totul mi se parea placut.
De obicei imi place sa trag de timp si lenevesc foarte mult in apa, insa nu mi s-a intamplat niciodata sa adorm acolo. pana in seara aceea. Dupa ceva timp stiu ca m-a ridicat cinava din apa, (ma cam prinsese frigul la schimbarea mediului) si m-a trantit pe patul meu, apoi am fost invelita cu o patura. Nu-mi mai amintesc nimic in afara de faptul ca m-am bucurat de o noapte linistita, fara vise.
... One day... Freedom will be legalized... One day... One day...
![[Imagine: sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg]](http://3.bp.blogspot.com/_fr-pBgRtMVs/TSg8c5mmqfI/AAAAAAAAAD0/qjvQMZzPJbc/s1600/sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg)