01-12-2009, 12:31 AM
-Pai ce zici de...
Initial ma gandisem la stanci. In minte imi veni The Great Canyon. Eu si Elite puteam sta in mijloc, iar Ingerii si Demonii de-o parte si de alta. Dar... Nu. Nu prea era practic. Nu prea era spatiu. Poate ca o solutie ar fi fost desertul... unul din ele. Acesta era un spatiu detul de mare, poate prea mare, dar sunt sigura ca ne-ar fi "omorat" caldura insuportabila de acolo. Deci nu. Mi se infiripa o idee:
-Antarctida! Da, asta e! Ce zici?
-Uhm, nu crezi ca e cam frig, totusi?
-Este, dar asta nu-i o problema pentru nimeni, nu?
-Mda, ai dreptate.
Am facut un semn rapid cu mainile, realizand holograma Polului Sud. Aceasta plutea la nivelul fetelor noastre. Elite o examina cateva momente, apoi spuse:
-Uite, Teritoriul Reginei Maud pare un loc destul de bun. Ce zici?
-Da, tot acolo ma uitam si eu.
-Bine, deci ne intalnim acolo?
-Da. In cat timp?
-15 minute?
-Ok...
Am facut un semn si holograma disparu. Am vrut sa plec, insa el ma prinse de mana si ma intoarse cu fata spre el. Ii simteam respiratia, de data aceasta calda, mangaindu-mi fata. Inca nu ma obisnuisem cu prezenta lui langa mine, nu in felul acela. De fapt, nu credeam ca ma voi obisnui vreodata. Ma putea face sa ma simt... Intr-un fel de care nu mai fusesem constienta pana atunci. Si asta doar prin simpla sa prezenta. Dar el nu se multumi, ci ma stranse in brate, trupurile noastre luand contact. Ma simteam nemaipomenit de bine si nu-mi puteam explica sentimentul. Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns ca eu sa ma pierd, el isi apropie si mai mult capul de al meu, iar busele noastre se intalnira. Mmm... erau moi si senzuale. Nu era pentru prima data cand ma saruta, dar pur si simplu nu mai detineam controlul asupra propriei persoane. Am lasat capul pe spate, iar ultimul lucru pe care l-am vazut au fost ochii lui albastri, luminosi. Am inchis ochii, simtind ca ma sufoc din cauza multitudinii de sentimente pe care le incercam si am deschis gura, intr-un gest disperat de a respira. Insa imediat ce am facut asta, limba sa imvada spatiul cald al gurii mele. Asta este tot ce-mi amintesc...
M-am trezit intinsa pe iarba, iar in jurul meu erau foarte multe fllori. Elite era si el langa mine. Am observat ca redeveniseram amandoi la forma umana. Parul ii statea in toate directiile, iar vantul adia usor:
-Ce s-a intamplat?
-Ai lesinat.
-Ce? Cum asa?
-July, ce ma fac eu cu tine? Esti atat de sensibila incat lesini si la un sarut...
-Doar nu vrei sa spui ca am...
-Ba da. Ai...
-Oh, Doamne!
Cum era posibil? Lesinasem de la un sarut! La naiba! Nu-s buna de nimic. Vocea lui ma trezi la realitate:
-Hai sa facem ce ne-am propus, ok? Nu te mai sarut. Mi- frica sa nu lesini din nou. Ne vedem intr-un sfert de ora in Antarctida. Pe Teritoriul Reginei Maud. Ok?
-Ok, see ya!
Nu aveam nici cea mai mica idee cum avea sa iasa treaba asta. Si nici ce trebuia sa fac nu stiam. In fine, m-am transformat in cealalta forma a mea si m-am teleportat in singurul loc unde stiam ca pot da de Ingeri si anume camera in care am facut cunostinta cu o parte din ei. Ajunsa aici am vazut ca ast este goala. Camera avea vreo trei usi, dar nu avea niciun rost sa ma duc sa ii caut. In plus, as fi pierdut timpul de pomana.
Mi-am format un mesaj telepatic in minte, in genul celor trimise la toata lista de Messenger, care suna in felul urmator:
"Jasper! Eden! Akaz! Ramsess! Esmeralda! Ernest! Demenico! Rowanne! Constantin! Crystal! Vreau sa veniti imediat, toti la mine! Acum!"
Dupa felul in care am rostit asta in gand, suna foarte autoritar. Nu aveam nicioa indoiala ca nu ma vor asculta. Eram multumita de mine. Primul isi facu aparitia Jasper:
-Am ajuns!
-Foarte bine, stai sa apara si ceilalti. Ahm, Jasper, tu imi poti citi gandurile?
-Nu. De ce?
-Aveam o indoiala...
-Nu, noi nu-ti putem citi gandurile. Noi intre noi putem, insa nu si tie. In schimb, tu poti sa citesti gandurile oricui vrei.
-Nu am citit gandurile nimanui pana acum. In fine, nici nu sunt nemaipomenit de dornica sa sflu ce gandesc persoanele din jurul meu.
Eram multumita. Asta insemna ca nu trebuie sa ma mai stresez cu inchiderea mintii, ca oricum nu imi putea citi nimeni gandurile. Daca era sa aplic aceeasi teorie pentru Demoni rezulta ca nici ei nu-i puteau citi gandurile lui Elite. Prin urmare, nici mie. Deci, singura persoana de care trebuie sa ma feresc este Elite... Buun, dar asta nu inseamna ca eu nu-i pot citi gandurile.
Intr-un minut isi facura aparitia si ceilalti Ingeri. Am asteptat sa se linisteasca si sa fie toata lumea atenta la mine. Acum Akaz avea parul negru. Ciudat mai era "baiatul" asta...
-Buna tuturor! Ahm, ia spuneti-mi, voi cati ani aveti?
Poate suna patetic, dar nu prea aveam idee cu ce sa incep.
-Pai, incepu Jasper, eu am 2405 ani.
-Eu, spuse Constantin, am 5083 de ani...
-Ajunge!
Mi-am reprimat sentimentul de uimire ce incepuse sa mi se citeasca pe fata si care m-ar fi facut sa arat jalnic si am spus:
-Ok... Bine. Si cum vi se pare? Adica, nu v-ati plictisit de ciclicitatea asta? Nu vi se pare ca razboiul in care sunteti de cand va stiti dureaza deja de prea mult timp? Nu credeti ca e vremea pentru o schimbare?
-Stapana, vrei sa ne luptam cu ei?
-Nu-mi mai spuneti asa! Ma cheama Julya! Nu Eden, nu vreau sa ne luptam.
-Doar nu vrei sa ne aliem!
-Ba da Jasper, asta vreau.
-Dar e imposibil!
Ceilalti ramasera impietriti de uimire. Se uitau la mine de parca vedeau un extraterestru.
-Ati mai incercat sa faceti asta in trecut?
-Nu, dar...
-De ce?
-Pentru ca nu avrut nimeni.
-Atunci de ce spui ca e imposibil. Acum e altceva.
-Vrei sa zici ca vor Demonii asta?
-Nu stiu ce parere au ei, dar stiu ca Elite vrea. Deci e un punct de plecare. Nu credeti?
-Deci e adevarat ca sunteti impreuna!
-De unde stii? In fine, nu conteaza. Da, este adevarat.
-Formidabil! Il stii de doua zile si deja sunteti impreuna! Habar n-ai de ce e in stare!
-Te poti lauda ca o stii de mai mult timp pe Clara?
-Da!
-In fine, nu am venit sa ne certam. Nu va cunosc, dar eu chiar nu cred ca puteam rezista atata timp in felul acesta.
-July, interveni Eden, stii doar ca noi vrem binele tuturor, dar ce se va intampla daca ideea ta nu functioneza?
La asta nu ma gandisem, dar nici nu aveam de gand sa dau inapoi.
-Frate! Daca incepi sa faci un lucru cu ganduri pesimiste nu ajungi nicaieri. Eu zic sa incercam! Sunteti cu mine?
Spre surprinderea mea au strigat "Da!!" in cor. Da! Asa ii vrioam!
-Ok-ok! Bine! Uite ce aveti de facut: eu nu va cunosc decat pe voi, deci care si pe unde sunt ceilalti Ingeri. Vreau ca in doua minute sa ii anuntati pe toti de plan si sa le transmiti sa se stranga pe Teritoriul Reginei Maud. Ati inteles?
-La... Polul Sud?
-In doua minute?
-Brrrr...
-Da, acolo. Si repede!
Au luat cu totii pozitia "drepti", si-au dus mana dreapta la frunte si au strigat in cor:
-Sa traiti sefa!
-Ma cheama Julya, am strigat eu, dar disparusera cu totii
Bun, deci aveau la dispozitie doua minute. Aparent parea un timp foarte scurt, dar avand in vedere faptul ca eu nu aveam altceva de facut decat sa sa astept trecerea timpului, mi se paru o vesnicie...
Cand am stiut ca s-au consumat minutele, am plecat. Am aterizat pe suprafata de gheata si cum nu era nimeni pe acolo ma intrebam daca am nimerit locul. Imediat am simtit frigul ce domnea acolo si mi-am format in jurul meu o sfera in interiorul caruia temperatura era suportabila. Sfera era detul de mare, avand in vedere faptul ca diametrul ei era egal cu distanta de la un varf la altul a aripilor mele. La o distanta de circa zece metri in fata mea aparu si Elite. Era imbracat cam la fel ca in prima zi in care l-am vazut. In evidenta ieseau accesoriile metalizate si pelerina. Imediat dupa aparitia lui se materializara si Demonii, iar cand mi-am aruncat privirea in spare am vazut ca si Ingerii mei erau prezenti. Cand am dat ochii cu Eden aceasta mi-a zambit incurajator si mi-a facut cu ochiul.
Ma simteam stapana pe mine si m-am ridicat in aer. Acelasi lucru a facut si Elite. Mi-a parut bine ca intre Ingeri si Demoni nu era nicio tensiune. De sus ii vedeam pe toti bine-dispusi, iar pe unii chiar razand. Era ciudat sa vezi un demon razand. Dar arata atat de bine! De exemplu, Kara si Jedaiy radeau. Pe ceilalti nu-i cunosteam, dar erau si ei zambitori. Cat de mult putea schimba un zambet pe cineva! Contrastul alb-negru privit de sus arata magnifc... Abia acum imi dadeam seama de numarul impresionant de Ingeri si Demoni care erau acolo! Oh maica! De unde erau atat de multi?
Bun, deci ne-am adunat acolo. Acum ce trebuia sa mai fac? Mi-am indreptat atentia asupra lui Elite. Acesta zbura usor catre mine. Puterile sale atingeau o scara mult mai mare decat simtisem pana atunci. Ceva era in neregula. Oh, Doamne! Are ochii rosii! La naiba, nu e bine deloc!!!
________
Recunosc, nu e cine stie ce capitolul, dar promit ca ma voi revansa cu urmatorul. Si scuze, nu e corectat :D
Initial ma gandisem la stanci. In minte imi veni The Great Canyon. Eu si Elite puteam sta in mijloc, iar Ingerii si Demonii de-o parte si de alta. Dar... Nu. Nu prea era practic. Nu prea era spatiu. Poate ca o solutie ar fi fost desertul... unul din ele. Acesta era un spatiu detul de mare, poate prea mare, dar sunt sigura ca ne-ar fi "omorat" caldura insuportabila de acolo. Deci nu. Mi se infiripa o idee:
-Antarctida! Da, asta e! Ce zici?
-Uhm, nu crezi ca e cam frig, totusi?
-Este, dar asta nu-i o problema pentru nimeni, nu?
-Mda, ai dreptate.
Am facut un semn rapid cu mainile, realizand holograma Polului Sud. Aceasta plutea la nivelul fetelor noastre. Elite o examina cateva momente, apoi spuse:
-Uite, Teritoriul Reginei Maud pare un loc destul de bun. Ce zici?
-Da, tot acolo ma uitam si eu.
-Bine, deci ne intalnim acolo?
-Da. In cat timp?
-15 minute?
-Ok...
Am facut un semn si holograma disparu. Am vrut sa plec, insa el ma prinse de mana si ma intoarse cu fata spre el. Ii simteam respiratia, de data aceasta calda, mangaindu-mi fata. Inca nu ma obisnuisem cu prezenta lui langa mine, nu in felul acela. De fapt, nu credeam ca ma voi obisnui vreodata. Ma putea face sa ma simt... Intr-un fel de care nu mai fusesem constienta pana atunci. Si asta doar prin simpla sa prezenta. Dar el nu se multumi, ci ma stranse in brate, trupurile noastre luand contact. Ma simteam nemaipomenit de bine si nu-mi puteam explica sentimentul. Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns ca eu sa ma pierd, el isi apropie si mai mult capul de al meu, iar busele noastre se intalnira. Mmm... erau moi si senzuale. Nu era pentru prima data cand ma saruta, dar pur si simplu nu mai detineam controlul asupra propriei persoane. Am lasat capul pe spate, iar ultimul lucru pe care l-am vazut au fost ochii lui albastri, luminosi. Am inchis ochii, simtind ca ma sufoc din cauza multitudinii de sentimente pe care le incercam si am deschis gura, intr-un gest disperat de a respira. Insa imediat ce am facut asta, limba sa imvada spatiul cald al gurii mele. Asta este tot ce-mi amintesc...
M-am trezit intinsa pe iarba, iar in jurul meu erau foarte multe fllori. Elite era si el langa mine. Am observat ca redeveniseram amandoi la forma umana. Parul ii statea in toate directiile, iar vantul adia usor:
-Ce s-a intamplat?
-Ai lesinat.
-Ce? Cum asa?
-July, ce ma fac eu cu tine? Esti atat de sensibila incat lesini si la un sarut...
-Doar nu vrei sa spui ca am...
-Ba da. Ai...
-Oh, Doamne!
Cum era posibil? Lesinasem de la un sarut! La naiba! Nu-s buna de nimic. Vocea lui ma trezi la realitate:
-Hai sa facem ce ne-am propus, ok? Nu te mai sarut. Mi- frica sa nu lesini din nou. Ne vedem intr-un sfert de ora in Antarctida. Pe Teritoriul Reginei Maud. Ok?
-Ok, see ya!
Nu aveam nici cea mai mica idee cum avea sa iasa treaba asta. Si nici ce trebuia sa fac nu stiam. In fine, m-am transformat in cealalta forma a mea si m-am teleportat in singurul loc unde stiam ca pot da de Ingeri si anume camera in care am facut cunostinta cu o parte din ei. Ajunsa aici am vazut ca ast este goala. Camera avea vreo trei usi, dar nu avea niciun rost sa ma duc sa ii caut. In plus, as fi pierdut timpul de pomana.
Mi-am format un mesaj telepatic in minte, in genul celor trimise la toata lista de Messenger, care suna in felul urmator:
"Jasper! Eden! Akaz! Ramsess! Esmeralda! Ernest! Demenico! Rowanne! Constantin! Crystal! Vreau sa veniti imediat, toti la mine! Acum!"
Dupa felul in care am rostit asta in gand, suna foarte autoritar. Nu aveam nicioa indoiala ca nu ma vor asculta. Eram multumita de mine. Primul isi facu aparitia Jasper:
-Am ajuns!
-Foarte bine, stai sa apara si ceilalti. Ahm, Jasper, tu imi poti citi gandurile?
-Nu. De ce?
-Aveam o indoiala...
-Nu, noi nu-ti putem citi gandurile. Noi intre noi putem, insa nu si tie. In schimb, tu poti sa citesti gandurile oricui vrei.
-Nu am citit gandurile nimanui pana acum. In fine, nici nu sunt nemaipomenit de dornica sa sflu ce gandesc persoanele din jurul meu.
Eram multumita. Asta insemna ca nu trebuie sa ma mai stresez cu inchiderea mintii, ca oricum nu imi putea citi nimeni gandurile. Daca era sa aplic aceeasi teorie pentru Demoni rezulta ca nici ei nu-i puteau citi gandurile lui Elite. Prin urmare, nici mie. Deci, singura persoana de care trebuie sa ma feresc este Elite... Buun, dar asta nu inseamna ca eu nu-i pot citi gandurile.
Intr-un minut isi facura aparitia si ceilalti Ingeri. Am asteptat sa se linisteasca si sa fie toata lumea atenta la mine. Acum Akaz avea parul negru. Ciudat mai era "baiatul" asta...
-Buna tuturor! Ahm, ia spuneti-mi, voi cati ani aveti?
Poate suna patetic, dar nu prea aveam idee cu ce sa incep.
-Pai, incepu Jasper, eu am 2405 ani.
-Eu, spuse Constantin, am 5083 de ani...
-Ajunge!
Mi-am reprimat sentimentul de uimire ce incepuse sa mi se citeasca pe fata si care m-ar fi facut sa arat jalnic si am spus:
-Ok... Bine. Si cum vi se pare? Adica, nu v-ati plictisit de ciclicitatea asta? Nu vi se pare ca razboiul in care sunteti de cand va stiti dureaza deja de prea mult timp? Nu credeti ca e vremea pentru o schimbare?
-Stapana, vrei sa ne luptam cu ei?
-Nu-mi mai spuneti asa! Ma cheama Julya! Nu Eden, nu vreau sa ne luptam.
-Doar nu vrei sa ne aliem!
-Ba da Jasper, asta vreau.
-Dar e imposibil!
Ceilalti ramasera impietriti de uimire. Se uitau la mine de parca vedeau un extraterestru.
-Ati mai incercat sa faceti asta in trecut?
-Nu, dar...
-De ce?
-Pentru ca nu avrut nimeni.
-Atunci de ce spui ca e imposibil. Acum e altceva.
-Vrei sa zici ca vor Demonii asta?
-Nu stiu ce parere au ei, dar stiu ca Elite vrea. Deci e un punct de plecare. Nu credeti?
-Deci e adevarat ca sunteti impreuna!
-De unde stii? In fine, nu conteaza. Da, este adevarat.
-Formidabil! Il stii de doua zile si deja sunteti impreuna! Habar n-ai de ce e in stare!
-Te poti lauda ca o stii de mai mult timp pe Clara?
-Da!
-In fine, nu am venit sa ne certam. Nu va cunosc, dar eu chiar nu cred ca puteam rezista atata timp in felul acesta.
-July, interveni Eden, stii doar ca noi vrem binele tuturor, dar ce se va intampla daca ideea ta nu functioneza?
La asta nu ma gandisem, dar nici nu aveam de gand sa dau inapoi.
-Frate! Daca incepi sa faci un lucru cu ganduri pesimiste nu ajungi nicaieri. Eu zic sa incercam! Sunteti cu mine?
Spre surprinderea mea au strigat "Da!!" in cor. Da! Asa ii vrioam!
-Ok-ok! Bine! Uite ce aveti de facut: eu nu va cunosc decat pe voi, deci care si pe unde sunt ceilalti Ingeri. Vreau ca in doua minute sa ii anuntati pe toti de plan si sa le transmiti sa se stranga pe Teritoriul Reginei Maud. Ati inteles?
-La... Polul Sud?
-In doua minute?
-Brrrr...
-Da, acolo. Si repede!
Au luat cu totii pozitia "drepti", si-au dus mana dreapta la frunte si au strigat in cor:
-Sa traiti sefa!
-Ma cheama Julya, am strigat eu, dar disparusera cu totii
Bun, deci aveau la dispozitie doua minute. Aparent parea un timp foarte scurt, dar avand in vedere faptul ca eu nu aveam altceva de facut decat sa sa astept trecerea timpului, mi se paru o vesnicie...
Cand am stiut ca s-au consumat minutele, am plecat. Am aterizat pe suprafata de gheata si cum nu era nimeni pe acolo ma intrebam daca am nimerit locul. Imediat am simtit frigul ce domnea acolo si mi-am format in jurul meu o sfera in interiorul caruia temperatura era suportabila. Sfera era detul de mare, avand in vedere faptul ca diametrul ei era egal cu distanta de la un varf la altul a aripilor mele. La o distanta de circa zece metri in fata mea aparu si Elite. Era imbracat cam la fel ca in prima zi in care l-am vazut. In evidenta ieseau accesoriile metalizate si pelerina. Imediat dupa aparitia lui se materializara si Demonii, iar cand mi-am aruncat privirea in spare am vazut ca si Ingerii mei erau prezenti. Cand am dat ochii cu Eden aceasta mi-a zambit incurajator si mi-a facut cu ochiul.
Ma simteam stapana pe mine si m-am ridicat in aer. Acelasi lucru a facut si Elite. Mi-a parut bine ca intre Ingeri si Demoni nu era nicio tensiune. De sus ii vedeam pe toti bine-dispusi, iar pe unii chiar razand. Era ciudat sa vezi un demon razand. Dar arata atat de bine! De exemplu, Kara si Jedaiy radeau. Pe ceilalti nu-i cunosteam, dar erau si ei zambitori. Cat de mult putea schimba un zambet pe cineva! Contrastul alb-negru privit de sus arata magnifc... Abia acum imi dadeam seama de numarul impresionant de Ingeri si Demoni care erau acolo! Oh maica! De unde erau atat de multi?
Bun, deci ne-am adunat acolo. Acum ce trebuia sa mai fac? Mi-am indreptat atentia asupra lui Elite. Acesta zbura usor catre mine. Puterile sale atingeau o scara mult mai mare decat simtisem pana atunci. Ceva era in neregula. Oh, Doamne! Are ochii rosii! La naiba, nu e bine deloc!!!
________
Recunosc, nu e cine stie ce capitolul, dar promit ca ma voi revansa cu urmatorul. Si scuze, nu e corectat :D
... One day... Freedom will be legalized... One day... One day...
![[Imagine: sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg]](http://3.bp.blogspot.com/_fr-pBgRtMVs/TSg8c5mmqfI/AAAAAAAAAD0/qjvQMZzPJbc/s1600/sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg)