Elite Damon

[shiro]

Cand am fost sigura ca ma aflu iar ,,cu picioarele pe pamant'', am decis sa deschid ochii si... Am ramas cu gura cascata la propriu. Mi-a luat ceva timp sa realizez unde ma aflu, apoi am inceput sa trec in revista cele vazute. Langa noi se afla o fantana arteziana, demna de toate laudele si desi nu ma pricep mai deloc la materiale, mi-am dat seama ca la baza constructiei ei erau marmura si cristalul. Eram hipnotizata de susurul vioi si cristalin al apei si de sclipirile acesteia, incat daca nu ma intreba el ceva, as fi ramas contempland fantana mult si bine.
-Ce?
-Te-am intrebat cum ti se pare.
-Cred ca ti-ai dat si singur seama. Este absolut magnific!!
Mi-am ridicat privirea, iar undeva in departare, in spatele fantanii arteziene am vazut un... castel. Era oare posibil? Sau imi jucau ochii feste? M-am intors in partea opusa castelului si am vazut o padure nesfarsita, la marginea careia se intindea o poiana pe care pasteau trei cai, negri ca abanosul. Ramasesem fara cuvinte. Se pare ca el a inteles uimirea ce se citea extrem de usor pe chipul meu, asa ca incerca sa-mi explice:
-Mda, imi dau seama ca tu aveai pareri total diferite cu privire la locul unde isi duc Demonii "existenta", anume Iadul. Eibine, tin neaparat sa te informez ca asa ceva nu exista. Daca noi avem principii care intra in contradictie cu toate celelalte existente pe lumea asta, concluzia nu trebuie sa fie ca ne facem "viata" un chin, stand sub pamant, prin vulcani sau mai stiu eu pe unde mai spun legendele facute de oameni.
Urma o pauza, timp in care eu asimilam cele auzite. Da, clar! Pasisem pe taramul imposibilului devenit posibil, mi se dezvaluia realitatea care pentru celelalte milioane de persoane reprezinta irealitatea, domeniul fantasticului, imposibilului.
-Poti sa ma readuci la forma normala? Ma simt ciudat asa.
-Ah, da... Sigur. Nu e nimeni pe aici acum.
Se uita intr-un fel ciudat la mine, simtind cum ma trec fiori reci pe sira spinarii, dar mai apoi am vazut bucuroasa ca sunt din nou vizibila.
-Asa... Merci. Acum spune-mi ce trebuie sa fac pentru a-mi inchide mintea.
Cazu o clipa pe ganduri si am observat o mica schimbate in atitudinea sa, dar in cele din urma a spus:
-Oh... Nu prea vreau sa fac asta, deoarece stiu ca dupa aia nu voi mai avea nicio sansa de a intra in mintea ta. Hey, nu te mai incrunta la mine... Stii, e interesant sa citesti mintea unei adolescente ca tine. Bine-bine, termin. Stiu ca poate cateodata am actionat intr-un fel neortodox, insa au fost unele lucruri la care chiar nu m-am putut abtine.
Facu o pauza, apoi relua:
-De exemplu, nu te-ai intrebat niciodata pana acum de ce nu ai avut niciun prieten?
Pfff... Trebuia sa ma intrebe asta acum? dar imediat mi s-a aprins beculetul: din cauza lui. Pana acum crezusem ca sunt pur si simplu ghinionista in materie de baieti. Toate incercarile mele de pana atunci esuasera. Prima data mi-a placut de un baiat dintr-o clasa paralela cu a mea, insa a fost de ajuns sa-l vad o singura data sarutandu-se cu alta fata, incat sa-mi dispara tot cheful. Alta data ma indragostisem de un baiat mai mare cu un an ca mine, insa am aflat ca este consumator de droguri, asa ca am fugit de el ca de ciuma. Intr-o tabara la munte am intalnit un tip super-dragut si am observat ca si el ma placea, dar ghinionul m-a urmarit si atunci: am aflat ca este un verisor de-al meu. Ultimul pe care am pus ochii era de aceeasi varsta cu mine si ne intelegeam foarte bine, era prea frumos ca sa dureze. A trebuit sa plece cu parintii sai in vacanta in Caraibe, iar acolo s-a inecat.
Cand am ajuns la mama in Atlanta, mi-am pus in gand sa nu ma mai gandesc la niciun baiat, desi cateodata imi venea destul de greu sa ma tin de promisiune. Acum imi dau seama ca procedand astefel am crutat vietile altor posibili prieteni.
-De ce m-ai indepartat de orice baiat pe care il placeam?
Statu un pic pe ganduri, apoi spuse:
-Ti-am spus ca sunt unele lucruri de la care nu ma pot abtine, printre care si asta. Imi place sa citesc gandurile oamenilor.
Ezita. Mi-am dat seama ca mai avea ceva de spus, asa ca am asteptat.
-Si mai este un motiv... Tu acum esti inconjurata de un camp de energie neutra, care te face la fel ca toti ceilalti oameni, asa ca ingerii nu te pot identifica. Din pacate, campul asta de energie nu este infailibil, ci poate fi spulberat cu usurinta la primul sarut. Cred ca iti dai seama ca nu puteam lasa sa se intample asta. Nici nu-ti dai seama cat de multi inger intalnesti zilnic, fara sa ai habar.
Isi intoarse fata perfecta spre mine, iar cu mana sa catifelata imi ridica barbia in sus. Se uita in ochii mei, iar eu imi simteam obrajorii inrosindu-se, iar picioarele tremurandu-mi. Un instinct pe care il credeam pierdut in noianul de sentimente pe care nu le mai incercasem pana atunci a iesit brusc la iveala ai m-a facut sa-i dau o palma. Nu-mi dau seama daca o fi simtit sau nu ceva, insa eu eram satisfacuta ca l-am luat prin surprindere. M-am indepartat furioasa cat mai mult posibil si am inceput:
-Nenorocitule! Imbecilule! Nemernicule! Idiotule! Cum ti-ai permis sa intri in feul acesta in viata mea? Aproape ca ai distrus-o! Raspunde! Cum ai indraznit?
Ultima parte am tipat-o. Nervii mei atinsesera o intensitate de care nu mai fusesem constienta pana atunci. Cred ca daca as fi fost in posesia puterilor mele latente l-as fi nimicit.
Se pare ca l-am enervat si pe el, deoarece reactia lui a fost de asemenea neasteptata si chiar a reusit sa ma sperie. Desi era la distanta, intr-o fractiune de secunda a fost langa mine. M-a prins de incheieturile mainilor si a inceput sa mi le stranga ca in niste menghine, timp in care ochii lui deveniti rosii ma sfredelaeu ca un laser. Ca un suierat, cocea lui imi trecu pe langa urechi:
-Sa fie pentru prima si ultima data cand ma insulti!!!
Mi-a dat drumul la maini si s-a facut nevazut. Am ramas impietrita cateva momente. Pur si simplu nu mai gandeam nimic. Apoi am constientizat ca el chir plecase. Eram singura langa fantana de cristal. Am asteptat vreo 10 minute, asejata pe jos si sprijinita de peretele de marmura. Pana la urma m-am plictisit stand asa acolo, m-am ridicat in picioare si desi nu aveam prea multe sperante, l-am strigat:
-Elite?!? Hey! Unde ai plecat?
Se intamplara doua lucruri deodata: raspunsul lui si el insusi materializat in fata mea:
-Nicaieri.
Am realizat ca el statuse tot acest timp in fata mea, asteptand sa cedez eu. Ce sa zic!
-Poate ca iar credeai ca Demonii sunt lipsiti de sentimente, dar te anunt ca te inseli. Avem si noi sentimentele noastre. Iar pana cum cine a indraznit sa ma insulte intr-un fel sau altul a suferit amarnic. Am avut eu grija de asta.
-Cred ca la tine e vorba de orgoliu, nicidecum de sentimente. Nu-ti dai seama ca m-ai facut sa sufar? din cauza ta a murit o perosana! Si multe altele cate or mai fi murit! Chiar nu ai resentimente?
Cuvintele mele il izbira, mai ales ultimul dintre ele, "resentiment". Pentru cateva secunde fata lui cu trasaturi perfecte arata de parca ar fi intrat in transa unor amintiri indepartate, insa e prea posibil ca ochii sa imi fi jucat feste.
-Hai sa lasam asta pe alta data, ok? Ahm... Pentru a-ti inchide mintea de "cititorii nepoftiti" cum iti place tie sa ii numesti, trebuie sa faci un lucru destul de simplu: sa iti impui sa te gandesti la ceva banal, cum ar fi structura atomului de oxigen, cat timp traieste un fluture sau cate limbi ai putea invata intr-o viata... Bine, ca sa mai si functioneze teoria mea, ai nevoie de foarte multa prcatica. De exemplu, tu acum te gandesti la cet de mult ai vrea sa ajungi acasa. Ei bine, o sa te duc si acasa la tine. Ce am avut eu de facut, am facut. De aici in colo nu mai e treaba mea.
Urma o pauza, apoi continua:
-Ah, pentru siguranta mamei tale, fii atenta si nu te gandi la mine sau la cele intamplate cu mine pe aici cand vei fi in preajma Ingerilor.
-Cum ma vor gasi ei?
-Fii linistita, te vor gasi imediat ce voi dezactiva campul energetic din jurul tau. Vei invata multe lucruri de la ei. Sunt curios sa vad ce tehnica de lupta vei avea.
-Ok, gata cu teoria! Du-ma acasa! Acum!
-Bine, cum vrei...
Se apropie de mine si ma lua de mana. De data asta mana lui era calda si catifelata. Am simtit cum pentru o secunda timpul si spatiul se comprima, ca mai apoi totul sa redevina normal. Ma aflam in camera mea, iar el inca ma tinea de mana. Parea foarte familiarizat cu decorul si mi-am dat seama ca imi stie deja toata casa, la fel de bine cum ma stie si pe mine. am vrut sa-mi retrag mana din inclestarea lui, insa el nu a vrut sa imi dea drumul decat dupa ce m-am smuncit zdravan. El se uita in continuare la mine, iar eu am facut cativa pasi in spate, pana am dat de sifonier.
-Poti sa pleci!
Am spus asta pe un ton aproape violent. Chiar vroiam sa scap de prezenta lui, vroiam sa fiu singura si sa-mi pun ideile cap la cap, sa gasesc macar un singur argument la cele intamplate, insa ceva imi apunea ca acel argument se va lasa mult si bine cautat.
Urmatoarele imagini le-am perceput cu incetinitorul: el lasand capul in jos si intorcandu-se cu spatele la mine, in semn ca pleaca, insa in urmatoarea secunda se afla in fata mea. Ii simteam rasuflarea fierbinte si de gheata in acelasi timp mangaindu-mi fata. Mana lui catifelata imi ridica barbia, iar eu pur si simplu m-am pierdut in ochii sai spalaciti care acum aduceau a albastru. simteam cum sira spinarii imi este cuprinsa de sute de furnicaturi, iar toate articulatiile mi se inmoaie, incat ma si miram cum de mai puteam fi inca in picioare. El era mult mai inalt decat mine, cam cu vreo 15 centimetri, se apleca spre buzele mele, lasandu-ma fara suflare. Impactul a fost pur si simplu delicios: Buzele sale le cuprinsera pe ale mele, fiecare miscare declansand in mine mii de scantei. Ma incercau sentimente de care nu fusesem constienta pana atunci. Tot corpul imi tremura, insa nu stiu daca de placere sau de teama ca acel sarut se poate sfarsi prea repede. Din instinct mi-am deschis gura, iar limba lui se pare ca asta astepta: a patruns cu violenta si cu gingasie in acelasi timp in lacasul cald si neexplorat al gurii mele, plimbandu-se si savurand fiecare particica. Sentimentul de beatitudine pe care il incercam pentru prima oara era in plina ascensiune si mainile mele i-au inlantuit gatul, insa chiar atunci el s-a retras aproape brutal din imbratisare. Am observat ca are ochii cenusiu inchis. S-a retras in spate tinandu-si mainile la tample, apoi s-a facut nevazut.