Elite Damon

[shiro]

Am hotarat sa imi adun tot curajul de care puteam dispune si sa nu lesin sau sa ma apuce vreo criza de nervi. M-am calmat, mi-am ridicat privirea si am spus:
-Ok! Este incredibil ce mi se intampla. Poate in alte imprejurari as spune ca este o gluma reusita, dar te vad cu coarne si aripi si nu-mi pot inchipui ca esti altceva decatun demon. Dar eu altceva nu inteleg. Ce legatura am eu cu tine? De ce m-ai rapit?
-Bine, vad ca esti nerabdatoare sa afli adevarul.
Vocea sa rasuna precum un ecou in intreaga incapere.
-Ti-am demonstrat ca sunt ceea ce ti-am spus ca sunt, asa ca acum o sa-mi reiau cealalta forma. Asa ma simt mai bine.
Cu o viteza de neinchipuit, ochii ii devenira din nou cenusii si inexpresivi, iar aripile si coarnele ii disparura ca prin farmec.
-Nici nu stiu de unde sa incep.
Se lasa linistea. Mi-am dat seama ca trage de timp pentru a-si pune ideile in ordine. Eu m-am urcat in pat si m-am asezat turceste, aceasta era pozitia mea preferata cand cineva era pe cale sa-mi spuna ceva. El se plimba de colo-colo prin camera:
-In lume sunt doua puteri: Binele si Raul. Acestea au fost la inceput una si aceeasi, nu existau cei doi termeni distinctivi. Asta se intampla bineinteles, acum cateva miliarde de ani in urma. Din motive necunoscute mie, undeva a aparut o fisura, iar puterea suprema s-a divizat in Bine si Rau. Cu siguranta stii, gardienii Binelui se numesc Ingeri, iar cai ai Raului se numesc Demoni. Ei bine, desi fiecare grupa stie ca nu se poate extermina una pe cealalta, intre ele nu se poate restabili uniunea de mai inainte, nici macar o alinata.
Isi dadu seama ca mi-e un pic greu sa procesez tot ce-mi spusese el, asa ca facu o pauza, dandu-mi timp pentru a-mi pune gandurile in ordine.
-Sunt multe caractere care ne diferentiaza de Ingeri. De exemplu noi, Demonii vrem intotdeauna putere, daca s-ar putea, puterea absoluta. Insa Ingerii vor sa mentina echilibrul si isi folosesc puterile in scopuri pe care eu insumi nu le inteleg. Nu te mai uita asa la mine, ca o sa iti spun si care e rolul tau. Da... Am uitat sa-ti spun ca fiecare grup, Binele si Raul, are un reprezentant care detine puterea suprema a grupului sau. Din acest punct de vedere pot spune ce suntem egali, iar aceasta intalnire este istorica pentru ca reprezentantii grupelor nu se intalnesc decat in cazuri extreme. Iar acestea sunt foarte rare.
Cuvintele lui m-au traznit ca un fulger. Se vedea destul de bine ca am intrat pe taramul imposibilului, dar asta era prea de tot!! Adca... Eu eram un Inger, si colac peste pupaza, detinatoarea puterii! Nu! Cred ca nu am inteles bine... Este imposibil!
In tot timpul disputei mele interioare, el se uita in ochii mei. Am inteles de ce se uita el tot timpul in ochii mei: imi citea gandurile.
-Imi citesti gandurile, asa-i?
-Da.
Daca asa stateau lucrurile, m-am uitat si eu in ochii lui si l-am intrebat in gand: "Cum faci asta?"
-O sa poti citi si tu gandurile, dar momentan pentru tine este foarte greu. Ai si o sa obtii multe alte puteri pe parcurs.
-Ce vei face cu mine? De unde stii ca tocmai eu sunt un Inger, eu care pana acum cateva ore habar n-aveam de toate astea?
Cu 17 ani in urma, reprezentantii celor doua grupe au avut o lupta. In cazuri normale, nu castiga si nu pierde nimeni, deoarece ambii au puteri egale. Dar atunci s-a intamplat ca Ingerul sa nu fie atent pentru un moment, iar Deminul i-a dat lovitura decisiva, care i-a fost fatala.. Insa, a avut putere sa-si transfere toate puterile catre un suflet care in viitor ii va lua locul. Acel suflet este al tau, deoarece tu te nasteai exacta tunci. Eu asistasem la intreaga lupta, iar cand trasnferul a avut loc am fost atent la detinatie si asa te-am gasit pe tine. Demonul invingator era foarte euforic, as ac al-am prins gu garda jos. L-am atacat,a mai urmat o scurta lupta, dar l-am invins. In urmatorii ani te-am urmarit peste tot si pot spune ca am avut hrija sa nu patesti nimic, asta nu ca mi-ar fi pasat prea tare de tine, dar am nevoie de ceva ce numai tu imi poti oferi.
Simteam ca ma irit si ca ma enervez. Cine se crede el sa aiva dreptul de a ma urmari pe mine peste tot? Dar vai! Asta insemna ca stie absolut totul despre mine! Oh, nu! Toate secretele mele... nu mai erau secrete.
-Stii totul despre mine, nu-i asa?
-Julia, cred ca-ti inchipui si tu. Te stiu din prima zi a existentei tale, iar puterile mele sunt vaste si variate. Deci, da. Pot spune ca secretele tale nu mai sunt secrete. Dar cred ca nu mai e nevoie sa-ti spun ca ele nu vor trece de mine.
Mi-amlasat fruntea in jos si am inchis ochii. Poate in felul acesta nu-mi va mai citi gandurile. Ma simteam de parca as fi fost transparenta. Era unsentiment ciudat sa fi trait cu gandul ca ai niste secrete si ganduri pe care nu le stie nimeni si nici nu le va sti cineva vreodata, iar deodata apare cineva si iti deminstreaza ca nu e deloc asa cum ti-ai inchipuit tu.
-Inseamna ca zilele mele sunt numarate. Toata munca ta de pana acum pare sa isi atinga standardele. Cred ca am priceput ce vrei.Imediat ce au ma voi familiariza cu noul meu statut si cu puterile, tu ma vei constrange sa iti cedez puterile. E sau nu, asa?
-Stiam de mult ca ai o gandire foarte agera, dar acum tocmai mi se confirma asta. Pai, da. Asa este. Ti-am spus, noua Demonilor ne place puterea. Si imi place si mie.
-Cum de nu stiu ceilalti Ingeri de existenta mea?
-Pentru ca am avut eu grija sa ii tin la distanta. Inca din prima zi am creat in jurul tau un scut de energie neutra, care te tine ascunsa de... radarele lor. Ei simt cand cineva are putere si simt si daca e Demon sau de-al lor. Desigur, scutul meu nu este infailibil. De exemplu, daca ar sti ca tu esti Inger, ar putea distruge vraja si ar putea simti puterea ce te inconjoara. Dar nu stie nimeni ce estti, deoarece scutul meu s-a dovedit a fi eficient pana acum.
-Unde stati voi? Adica, unde va aveti sediul?
-Asta este confidential. Uite cum stau lucrurile: tu te vei duce acolo unde iti este locul, intre Ingeri, pentru a te perfectiona in toate domeniile si pentru a deveni in adevaratul sens al cuvantului ceea ce iti este destinat sa fii. Numai ca la sfarsitul tuturor acestor pregatiri te vei intoarce la mine.
-Vad ca esti foarte sigur pe tine. De unde stii atat de sigur ca asa voi face?
-Pentru ca te cunosc. In toata lumea asta exista cineva pentru care ti-ai da si viata. Am dreptate?
Nemernicul! se referea la mama mea. Da, intr-adevar, pentru ea as fi facut orice.
-Da, asa este.
-Vezi? Este simplu. Planul meu este urmatorul: vei face un pact cu mine, cum ca atunci cand iti vei stapani puterile te vei intoarce la mine. Bineinteles, atunci mi le vei da mie pe toate iar tu te vei putea intoarce la viata normala de dinainte. Daca nu accepti pactul meu nu vei mai pleca de aici, iar daca il accepti si il incalci, mama ta va muri. Tine minte, tu poti trai la nesfarsit, insa ea nu este la fel de norocoasa ca tine.
Acum iesea in evidenta partea malefica din el. Si trebuie sa recunosc ca m-a speriat. Chiar si simplul fapt ca o stiam pe mama in pericol ma inspaimanta, dar mite faptul ca bestia asta ii poate lua viata. Clar, nu aveam de ales. Trebuia sa accept pactul. Altfel, cine stie cu ce alta orobilitate ar mai fi fost in stare sa ma ameninte?
-Ok, eu accept pactul si ma voi tine de cuvant, dar de unde stiu eu ca si tu vei face acelasi lucru?
-Tu cel putin stii ce e ala un pact? Se vede treaba ca nu. Se face cu sange. In urma acestui pact ambii sunt obligati sa-si tina cuvantul. Altfel...
-Cu sange?? Urasc sangele!! Imi vine rau de la el...
-Stiu asta. Ai si lesinat o data din cauza asta. Dar de data asta nu vei mai lesina, pentru ca voi avea eu grija. Deci, esti gata?
-Ce? Deja?
-Da. Pana acum nu am mai facut nici eu vreun pact, dar stiu cum se face. Da-mi mana stanga.
I-am dat-o. El mi-o lua in mana sa dreapta. Am observat ca avea pielea foarte fina, dar oarecum rece fata de pielea mea calda. La atingere am tresarit amandoi, dar niciunul dintre noi nu a dat de inteles ca l-ar fi observat pe celalalt. Am privit uimita cum unghia sa de la mana dreapta ii creste si isi face o intepatura in degetul aratator de la mana sa stanga. Apoi se pregateste sa-mi faca si mie acelasi lucru, dar eu imi retrag speriata intreaha mana. Chiar imi era frica sa vad cum din dehetul meu va siroi sangele.
-Haide Julia, ti-am spus. Nu te va durea.
Pana la urma tot se va intampla. MI-am luat inima in dinti si i-am dat mana inapoi privind cum unghia sa ascutita imi inteapa adanc degetul aratator si incepe sa curga sangele rosu, puternic oxigenat. Insa, dupa cum mi-a si spus, nu m-a durut absolut deloc. Apoi, cum el isi facuse deja intepatura mai devreme, mi-a ridicat mana stanga si si-a pus aratatorul sau insangerat peste al meu. Astfel, moleculele noastre se amestecara intre ele. Mi-a spus:
-Jura!
-Jur.
-Jur si eu.
Se declara multumit:
-Pactul e facut.
-Pactul cu Diavolul. Tocmai am incalcat una dintre regulile principale: " Sa nu faci niciodata pact cu Diavolul!"
-Lasa ca o sa vezi tu ca acel Diavol poate fi si de treaba. Mi se pare ca te-am tinut cam mult in aceasta camera. Ce ai zice daca inainte de a te duce de unde te-am luat, ti-as arata imprejurimile?
-Ok, dar as vrea sa ma inveti ceva: cum sa fac sa imi inchid mintea, astefel ca cititorii nepoftiti, asa ca tine, sa nu aiva acces?
-Hahaha! Buna treaba! Auzi, cititor nepoftit!... Bine, dar hai afara. Pentru asta trebuie sa te fac invizibila, deoarece nu am chef sa fii vazuta de vreun slujitor de-al meu care umbla gura-casca pe acolo. Stai asa, nemiscata.
Eram in picioare si trebuia sa ma conformez. El se concentra asupra mea, uitandu-se la mine de parca ar fi privit prin mine.
-Gata!
Eram curioasa sa vad ce facuse. Nu incetam sa ma mai mir! Disparusem complet! Imi simteam mainile si picioarele miscandu-se in colo si in coace, dar nu vedeam nimic. Ma simteam ciudat si aveam senzatia ca daca voi incerca sa fac vreun pas prin camera ma voi impiedica.
-Stiu, si eu m-am simtit la fel cand am devenit invizibil pentru prima data, dar m-am obisnuit repede cu senzatia. Acum va trebui sa ne teleportam pana in gradina, deoarece e destul de departe de aici si te-ai putea speria mergand pe holurile intunecate. Esti pregatita?
-Sa ma teleportez?
Vocea mea suna ciudat, de parca vorbise cineva din spatele meu, nu eu.
-Da, sa te teleportezi. Ce, nu stii ce inseamna? Ah, da! Credeai ca nu exista. Ei bine, vei vedeam ca exista si ca sunt posibile foarte multe lucrutri pe care tu le credeai imposibile.
Se apropie de mine, ma lua de mana, iar o clipa am simtit spatiul si timpul comprimandu-se asupra mea, ca mai apoi sa imi dau seama ca sunt deja in ata parte.


To be continued....

Va multumesc pentru lectura si mi-ar face placere sa va lasati si cateva impresii :)