Timpul razbunarii

[Hitman]

Aflarea adevarului


Simteam cu iubirea ma inconjura, nu stiam nici macar daca il iubeam, dar ceva patrunsese in sufletul meu si era puternic, ceva care imi influenta inima, trupul, ratiunea, tot. Era ceva atat de puternica incat nu stiam ce faceam, nu stiam daca era bine ce faceam. Mana lui dreapta imi ridica tricolul in sus, lasandu-mi partea superioara goala, il doream in acel moment, dar imi era teama, imi era teama de ce ma urma si totul se intampla atat de repede. Isi da camasa jos, apoi ma tanteste de zid. Ma luat in brate si mi-a soptit incet la ureche:
- Haide, hraneste-te!
Am ramas uimita, adica cum sa ma hranesc? Doar nu sugera sa il musc, nu puteam sa fac asa ceva. Roscatu isi apleaca capul, lasandu-mi loc sa il musca, dar imi era imposibil sa fac asa ceva, nu eram un vampir in intregime, aveam suflet de om. Simteam cum ceva creste in interiorul gurii mele, simtem cum incepeam sa doresc gusul sangelui. Fara sa ma mai gandesc, il musc pe roscat. Coltii mei patrunsesera pielea alba a lui Axel, dar el nu zicea nimic, doar ma tine in brate si avea ochii inchisi, lasandu-ma in pace sa imi savurez momentul. Aproape ca il golisem, dar m-am oprit brusc atunci cand am observat ca Axel, incepea sa aiba o respiratie sacadata.
- Ai vazut ca nu mare lucru, sa te hranesti! Imi zice roscatul cazand jos.
M-am apropiat de el, magaindu-i fruntea, inca mai doream sa il musc, avea un sange atat de delicios, nu puteam sa rezist, dar crezand ca voi face din nou aceea gresala, plec din camera lui. Mergeam prin intuneric, dar nu imi era frica, stiam ca nu ma puteam lovi de nimic, deoarece eram inca vampir, coltii nu disparusera. In cele din urma am ajuns in fata camerei mele, nu imi mai era frica de acel loc, acum mi se parea destul de primitor. Ma asez pe suprafata moale a patului, punandu-mi bratele de o parte si de alta a capului, ma gandeam cum ar fi fostdaca ma daruiam roscatului. Nu puteam sa mint, il doream, ma simteam atrasa de el. Ochii lui negri ca pana corbului, ma trimiteau cu fiecare privire intr-un iad, intr-un iad al placerii. Faptul ca ma sarutat, ma facut sa pasesc pe norii, sa ating cerul cu varful degetelor. Eram ca un foc, un foc care-l putea stinge numai el, Axel, barbatul care imi tulbura somnul in fiecare noapte. In acel moment ma gandeam, oare familia mea isi mai aducea aminte de mine? Eram o intrebare stupida, dar se tot invartea in mintea mea, daca le pare rau ca m-au alungat? Daca mai tin la mine? Erau intrebari fara raspuns, sau poate aveau un raspuns... nici nu le pasa de mine. Poate era adevarat sau poate nu, totusi eram sanga din sangele lor, trebuia sa ma iubeasca cineva in aceea familie. Nu puteam sa adorm, ma gandeam mereu cum vor arata fratii mei si tatal meu, imi era putina teama sa apar in fata lor, deoarece nu stiam caracterul lor si nu stiam nici cum vor reactiona.
Traiam intr-o lume pe care nici eu nu o intelegeam, adica timp de 18 ani, am trait ca o cersetoara, iar acum am aflat ca sunt vampir si sunt putreda de bogata... cate intorsaturi poate lua viata. Mi se parea ca visez, dar nu era asa, totul era real... eram un vampir. Ma gandeam daca nu voi putea sa imi controlez setea de sange? Daca voi incepe sa musc oamnei de pe strada? Imi era frica, de aceea vreau sa ma antreneze Axel, voiam sa aflu ce puteam sa fac cu puterile mele. Atunci cand Axel mi-a povestit trecutul, a pomenit si de niste puteri si ca jumatatea de vampir pe care o am, era vampir pur, ca tatal meu. Vampir pur? Ce mai insemna si aia? Nu stiam, nu stiam nimic, nici ce intorsatura va lua viata mea de acum inainte. Coltii incepeau sa se retraga, ceea ce era bine, incepea sa iau forma mea umana, dar un singur lucru nu am inteles... daca vreau sa devin vampir, cum voi face acel lucru? Adica trebuia sa vad sange sau sa procedez ca in cazul lui Axel, trebuia sa gasesc o metoda prin care deveneam vampir mai usor.
Totul era atat de complicat, atat de nou pentru un cersetor ca mine. Imi va lua mult timp sa ma acomodez cu situatia prin care treceam si mai mult timp sa accepte si mintea mea aceste lucruri, deoarece nu imi mai gasesc pacea. Cu fiecare minut care trece, ma gandesc la altceva, sirul de ganduri nu se mai oprea odata, iar capul incepea sa ma doara. Trag cearceaful de matase asupra mea, incercand sa imi gasesc pacea, dar degeaba, nu puteam, in mintea mea se invartea la nesfarsit un singur lucru... cuvantul vampir. Puteam sa stau in pat o eternitate, incercand sa adorm si degeaba, nu imi gaseam linistea, asa ca am decis sa ies afara din aceea camera, poate ea era devina de toata agitatia din capul meu. Ajunsesem iar in acel hol, dar acum nu imi mai era teama ca cineva sa apara in spatele meu sau intunericul sa ma inconjoare, mergeam linistita. Cu fiecare pas pe care-l faceam, in partiile mele laterale, se aprindeau torte, ajutandu-ma sa inaintez, trebuia s agasesc ceva care sa imi mai linisteasca minte pentru a putea dormii linistita. Nefiind atenta, patrund intr-o incapere mica si plina de panje de paianjen. La prima vedere ti se pare infricosator, dar dupa am inceput sa ma acomodez. Aceea incapere semana mai mult cu un birou, dar ce mi-a atras atentia a fost o carte mare si groasa ajezata pe birou. Imi era teama sa o deschid si nici macar nu stiam de ce ma invadase aceea teama. Ma asez pe scaun si deshid cartea, era un jurnal si era al, era al... mamei mele. Nu puteam sa cred, in sfarsit voi putea afla ceva despre mama mea.
Draga jurnalule, azi este cea mai fericita zi din viata mea, am ramas insarcinata cu Edward, nu imi vine sa cred. Fructul iubiri noastre este acest copil, acest copil ne va umple inima de bucurie, dar ma intreb daca socrii mei vor fi de acord sa primeasca in familia lor de vampiri, un om, adica eu. Eu sunt un om. Imi este teama sa nu imi ia copilul si sa fiu data afara din aceasta casa, deoarece Edward nu comenteaza in fata lor, desi isi doreste acest copi ,Mi-a zis ca mai bine moare decat sa se desparta de mine. Doamne, ajuta-ma, vreau ca acest copil sa traiasa si sa fie fericit cu parintii lui, adica eu si Edward.
Nu imi venea sa cred, nu tatal meu era un om rau, ci bunici mei, ei mi-au omorat mama. Lacrimile izvorau din ochii mei, nu puteam sa ma opresc si era normal, trebuia sa ma descarc. Ceea ce imi spusese Axel era adevarat, dar omise faptul ca tatal meu, ma iubea si eram sigura de acel lucru,a tunci cand am citit ce a scris mama mea, dar tot in urasc punter ca nu a fost in stare sa o apere pe mama de parintii lui, Bunici mei, sunt cei care trebuie sa plateasca si aproape tot clanul Xavie trebuie sa plateasca. Nu voi avea mila, asa cum nici ei nu au avut mila sa imi omoare mama si pe mine sa ma alunge. Mama iti promit ca vei fi razbunata, moartea ta nu va ramane doar o amintire, iti promit acest lucru! . Am inchis aceea carte si am plecat din birou, acum am simteam mai bine, mintea mea nu imi mai dadea acele batai de cap, dar acum sufletul parca imi ardea pana nu o voi razbuna pe mama. Am ajuns in camera mea si m-am trantit in pat, eram obosita, asa ca am inchis imediat ochii adormind cu gandul la razbunare.


Alt capitol necorectat, asa ca aveti ce sa criticati.
:bye: