SWEET and SPICY

[goddess]

21 : Intamplare vs tragaci


‘Ce e cu tine Yui?’ ma intreaba Meiryu a doua zi.’Pari distrata.’
Pai Meiryu ,cam asa esti cand visul ti se implineste si esti sarutata de baiatul visurilor tale.
‘Ah..nimic.Sunt bine’ raspund eu sec.
‘Haide..nu esti tu..zi ce este!’ ma roaga Meiryu.’Sunt ingrijorata..azi la masa de dimineata Sora a varsat suc pe tine si tu ai zambit si ai zis ca nu-i nimic si ca se spala...cum sa nu fiu ingrijorata?’
Ei,ii dadeam dreptate,intr-un fel dar omul se mai schimba.....nu?

*

Ren a venit aseara cu un zambet mai larg ca de obicei, dar eram prea obosit sa mai stau la discutii. Dar inca mai zambeste ca un clovn care a primit o placinta in fata si se indreapta spre o coaja de banana. Restul ori nu au observat ori si-au dat seama ce s-a inatamplat. Cat de greu era sa iti dai seama ca a vazut pe una din fete cand se schimba sau ceva de genu? Totusi, cam prea e fericit.
‘Ai fumat ceva aseara?’ il intreb, deja incepe sa ma irite.
‘Nu tocmai...’
‘Atunci ce? Ai tras cu ochiul la baie cand face una din fete dus?’ il intreb si ridic din o spranceana.
‘Nu... dar esti pe aproape.’
‘O sa imi spui sau trebuie sa-ti scot cuvintele din gura cu clestele?’
‘Doar m-am sarutat cu o fata,’ imi raspunde si zambeste si mai larg.
‘Doar atat? Nu te-am mai vazut asa de fericit de cand aveai doisprezece ani si ai vazut-o pe vecina ta cu patru ani mai mare cand se schimba.’
‘Se intampla ca imi place de fata asta.’
‘Care se numeste...’
‘Yui.’
Era sa fac atac de cord. Gura Sparta chiar a lasat pe cineva sa o sarute? Bine, poate ca am banuit ca s-ar putea sa il placa pe Ren, dar nu eram sigur si una e sa placa pe cineva, alta e sa se poarte ca o... fata normala.
Grozav, de acum inainte nu o sa mai am pace cu astia doi. Bine ca mai sunt doar doua zile, iar ziua de azi o voi petrece pe valuri, departe de ei.
Oricat as incerca totusi sa pastrez pace si liniste indepartandu-ma de aia doi ,deja devenise cam greu.Toti colegii stiau acum ca sunt impreuna si vorbeau despre asta.Baietii socati , fetele nervoase ca Yui i le-a furat pe Ren.Pe mine inca ma surprinde cat de normala parea cand se tinea de mana cu Ren. Nu numai ca zambea si radea ,,dar Ren nu era asa de pervers si flirtos ca de obicei si o saruta destul de rar in public.Nu puteam sa cred ce vad.Pareau chiar ca un cuplu proaspat care nu stie ce sa faca.De la ea ma asteptam...dar de la Ren nu.
E clar, nu o sa mai am viata cand ajungem inapoi la scoala. Poate pot sa cer un transfer in alta clasa. Un lucru nu inteleg este ce vede la ea. Nu zic ca nu arata bine, dar oricat de afemeiat e Ren, ca sa se comporte in halul asta trebuie sa mai fie ceva la mijloc. Sunao mi-a spus ca nu e asa de agresiva, enervanta si nesuferita cum pare, dar imi e cam greu sa o cred. Poate ca e si o parte buna a lucrurilor, daca Yui e ocupata cu Ren, o sa ma lase pe mine in pace sa ma vad cu Sunao.

*
‘Bun!’sare Meiryu.’Asta e ultima noastra seara aici si m-am gandit sa facem ceva interesant!’ spune ea un pic prea entuziasta.Dar eu nu vroiam sa fac nimic,vroiam doar sa stau cu Ren.
‘La ce te-ai gandit?’ o intreaba Sora.
‘Un test al curajului.’ Ranjeste Meiryu.E hai...asta e prea tipic excursiilor.Sper ca glumeste.E prea cliseic.
‘Nici gand..e prea comun..unde ai vazut asta?In animeuri...?Si vrei sa repeti si tu? ‘ o intreb eu iritata.
‘Dar chiar e ceva interesant.Am vazut o pestera acum 2 zile.Si un localnic mi-a zis ca cica la capatul pesterii este un mic templu la care daca iti pui o dorinta se indeplineste.Nu zic ca asa e,dar sunt curioasa ce o sa gasim acolo.’
Localnic?Poveste?Imi suna super cunoscut...doar ca mie mosul ala libidinos mi-a zis ca pestera e blestemata,nu ca e loc sacru.Frate ce patetic,incearca sa atraga vizitatori.Am incercat sa-i spun lui Meiryu ca e o gluma.I-am povestit de ce imi spusese omul ala.Speram ca astfel avea sa renunte insa ea paru si mai fericita.
‘Blestemat?Perfect...chiar e un test al curajului!’ sare ea.
‘Asta incerc sa-ti zic..nu e nici una..nici alta!’spun eu insa fara rost.
‘Eu zic sa o facem!’ zice Shin entuziasmat.
‘Ce propune testul?’ intreaba Taito.
‘Eu am plecat,’ zice Sei si se indreapta spre usa.
‘Nici gand!’ striga Meiryu si se pune intre el si usa cu mainile intinse. ‘Participam toti!’
‘Ai de gand sa ma obligi?’ o intreaba Sei incruntandu-se.
‘Hai, macar azi sa stai si tu cu noi,’ zise Ren. ‘Ai fost lupul singuratic toata saptamana, nu mori daca stai cu noi o noapte.’
‘Cine nu sta plateste maine micul dejun si pranzul la toti! ‘ spune Meiryu.

‘Si cine ii va face sa plateasca?’ o intreba Sei.
‘Hai ca am eu o idee mai buna,’ zice Ren si il ia de mana, iar cei doi merg intr-un colt al camerei. Dupa ce stau acolo cateva minute, vorbind in soapta, Ren anunta: ‘Gata, e cu noi!’
‘Doar hai sa terminam si cu asta,’ spune Sei, ceva mai putin nervos.
Oare ce i-o fi spus?Trebuie sa fie ceva major de Sei a acceptat.
Am mers pana la pestera.Deja se inserase.Toti ne aruncam capul inauntru.O racoare si umezeala venea dinspre pestera.Uitandu-te inauntru vedeai doar negru.
‘Ehe...deci..cat de lunga poate fi?’ intreaba Shin mai mult incercand sa se convinga pe sine.
‘Destul de lunga avand in vedere ca coboara.’ Ii marturisesc eu si el incepe sa inghita in sec.
‘Deci..cine e primul?’ intreaba Meiryu un pic mai serioasa acum ca a vazut ce era acolo.
‘Nici gand sa ma duc acolo singura..’ spune Sora.
‘Atunci facem grupuri.’ Ii raspunde Meiryu.
‘Da-mi voie sa ghicesc...o fata si un baiat.’ Zic eu sarcastic.
‘De unde stiai ce vroiam sa zic?’ ma intreaba ea uimita.Oare chiar nu s-a prins....
‘Si cum alegem grupurile?’ intreaba Sei.
‘Iar tragem la tombola?’ intreaba Sora exasperata.
‘Nup...mai bine...JanKenPou[ hartie,foarfece,piatra ]!’ ranjeste Meiryu.
Toti am ramas lipsiti de expresie.
‘Cum o sa ne ajute janken?’intreaba si Kotoko un pic iritata.’Adica...la jocul asta avem doar cine castiga si cine pierde.’
‘Exact...cine pierde intra in pestera primul.’ Concluzioneaza Meiryu.
Asta nu era deloc cinstit.Adica fraierii se duc primii in gura lupului?
Frate...intai tombola,acum hartie ,foarfece,piatra.Nu sunt buna la niciuna.
Ne-am adunat toate in cerc si am inceput .Jan-Ken , spunem noi in cor.Ce surpriza, am pierdut.Mai bine,intru prima si scap mai repede.
Ma uit la baieti ca sa vad cu cine voi intra si il vad pe Sei mai incruntat decat l-am vazut vreodata. Nu trebuia sa fii geniu sa iti dai seama ca el pierduse.
‘Asta e, Yui si Sei intra primii!’ anunta Meiryu.
In mod normal as fi fost frustrata si nervoasa ca am picat cu Sei, iar asta din doua motive: in primul rand ne suntem antipatici deci nu e o placere sa fiu in preajma lui,insa cu antipatia ma descurc ,problema a doua este mai importanta: faptul ca vroiam sa pic cu Ren , insa aceasta problema nu mai este din moment ce acum suntem oficial impreuna,deci nu am de ce sa ma enervez ca sunt cu Sei.
‘Hai sa terminam repede’ spun eu si iau o lanterna pe care mi-a dat-o Meiryu.
Sei ma urma inauntru, dupa expresia de pe fata si limbajul corpului, e clar ca nici el nu vrea sa fie aici, cu atat mai putin cu mine. Dar cu cat terminam mai repede cu atat mai bine si ma puteam intoarce la Ren. Dupa ce nu se mai vedea intrarea, era atat de intuneric incat lanterna parea ca un laser mai mare. Se auzeau picaturi undeva in distanta si cand cazu o picatura de apa am tresarit de parca as fi fost intepata.
‘Ti-e frica de Omul Negru?’ intreaba Sei amuzat.
‘Nici gand,doar ca picatura era rece’ spun eu clar.N-am mai zis nimanui asta,si in niciun caz nu ii voi spune lui,nici macar Sunao nu stie defapt cat urasc eu intunericul,dar hai ca nu e asa rau , macar avem lanterna care lumineaza.
Cu cat ne afundam mai mult in pestera e din e in ce mai liniste. Pasii nostri trimiteau ecouri care se loveau de pereti si strabateau pestera. Peretii parca se apropie de noi, ori e imaginatia mea ori pestera e tot mai ingusta. Ca sa fie si mai rau, pe el nu pare sa il deranjeze deloc.
Sunt aproape sigura ca aud tot felul de sunete ciudate acum.
‘Hei,n-auzi ceva?’ intreb eu mai incet.
‘Da... monstrii de sub pat s-au mutat in pestera asta si asteapta sa obosesti ca sa te poata rapi.’
‘Faci niste glume de doi yeni , stiai? ‘ spun eu printre dinti insa deodata ma impiedic de ceva destul de masiv si ma prabusesc la pamant.Lanterna se sparge si se lasa intuneric total.
‘Buna treaba,’ zice el sarcastic. ‘Ai cumva niste dinamita? Ca sa putem sa prabusim pestera deasupra noastra.’
Eram prea blocata ca sa ii raspund.Am ramas la pamant.Era intuneric bezna acum si nici nu stiam cat de mult avansasem in intuneric.Era prima data cand incepeam sa ma panichez cu adevarat,si nu era un sentiment prea placut.
‘Hei, mai stai mult acolo?’ ma intreaba si il simt cum pune o mana pe umarul meu. ‘Hai sus ca sa incercam sa iesim de aici.’
Ma ridic desi incep sa simt ca nu as mai avea aer.
‘Da...hai sa iesim’ reusesc sa ingaim.Deodata simt cum ceva parca se plimba pe umarul meu gol si total panicata cum eram sar ca sa ma apuc de Sei ‘Hei,ce naiba fa...’ zice el insa apoi se impiedica si amandoi cadem.
Mi-a luat aproximativ 2 secunde sa realizez ca am cazut si apoi am stat mai multe secunde in stare de soc ,incapabila sa ma misc din cauza a ce tocmai se intamplase.Era intuneric bezna insa ceea ce am simtit era clar ca lumina zilei.Acelea care erau lipite de buzele mele erau fara indoiala buzele lui Sei.
Cum se intamplase asa ceva nu stiu.Cum de exact peste gura lui am cazut nu-mi pot explica .Dar eram atat de uimita incat nu puteam sa ma misc nici macar indeajuns incat sa-l indepartez.Nici nu vreau sa-mi imaginez ce gandea,daca gandea , Sei acum.Cred ca era in stare de soc la fel ca si mine.

*

Totul se invartea, am crezut ca era sa ma lovesc cu capul de stanca si sa ramana acolo, nu sa cad pe ea si sa... stai, noi cat mai stam asa? Ma proptesc cu mainile pe pamant, in acelasi timp isi pune mainile pe mine si ma impinge exact in momentul in care eu dadeam sa ma ridic. Ca rezultat am fost aruncat aproape un metru distanta. Inca nu imi venea sa cred ce se intamplase. Dar era un accident, nu e de parca am fi vrut sa se intample, nu? Trebuie sa ma adun si sa iesim de aici cat mai repede.
‘Tre... trebuie sa iesim de aici,’ ii zic eu, vocea mea tremurand putin.
‘A fost o intamplare..’ o aud cum zice pe un ton jos.Nu o puteam vedea la fata fiindca era prea intuneric insa vocea ei era tremurata.
‘Da... un accident. Nu e ceva ce ar trebui sa spunem la restul lumii, nu?’ zic eu si ma ridic in picioare simtind cum mi se invarte capul. Tocmai am tras o cazatura, e perfect normal.
‘Exact..e ca si cum nici nu s-a intamplat , nu ? ‘ spune ea mai cu vlaga si o aud cum se ridica in sfarsit de la pamant.
‘Asa-i. Acum cred ca mai bine o luam in stanga, dreapta pentru tine, acolo era spatele inainte sa... cadem. Urmam peretii pana cand ajungem la suprafata.’
‘Mda..sigur.’ zice ea repede.’O sa le spunem ca e prea adanc ca sa avanseze...si-asa sunt fricosi’ .O aud cum se poticneste si incepe s-o ia usor la pas.
In zece minute vedem iesirea, nu a fost usor sa mergem prin intuneric. De cateva ori ne-am impedicat amandoi, dar am reusit sa evitam sa ne ranim. Am stat in parti opuse alte tunelului, iar cand am iesit, am luat-o repede in directii opuse.
‘Ce a durat atata?’ ma intreaba Shin.
‘Da, ce ati facut acolo?’ intreaba Sora zambind.
‘Cum adica ce-am facut? Ne-am plimbat, ce credeai?’ ma rastesc la ea.
‘Aia s-o numesti tu plimbare...s-a spart lanterna si am cotrabait prin intuneric’adauga Yui repede.’Si sa stiti ca pestera coboara enorm de mult si devine si ingusta,sugerez s-o lasati balta.’
‘Eh, haide... nu poate fi chiar asa rau,’ protestaeza Meiryu.
‘Da, doar pentru ca voua nu v-a placut nu inseamna ca trebuie sa ne stricati si noua distractia,’ zice Shin.
‘Bine, cine-i urmatorul?’ intreaba Ren
Dupa ce cei ramasi au jucat iar janken a fost randul lui Sora si Shin sa intre.A durat chiar mai putin decat jumatate din timpul nostru si s-au intors inapoi ,bratele Sorei fiind strans infasurate in jurul bratului lui Shin.
Nu le-a trebuit mult nici lui Meiryu si Taki ca sa realizeze ca era prea intuneric.Pana la urma toti au renuntat sa duca misiunea de a ajunge pana la capatul pesterii la bun sfarsit .