Blestemul sangelui

[Jigoku]

Capitolul 13

Dupa cateva zile, cei doi Andrew se imprietenisera si se intelegeau de minune, in ciuda greutatilor care impiedicau comunicarea directa.
Doctorii erau de parere ca tanarul era complet recuperat,asa ca l-au lasat sa plece acasa , impreuna cu micutul sau fratior.
Ar trebui sa-l ucizi pe pusti aprecia Devis,cantarind intamplarile
Nu a gresit cu nimic,nici macar nu are sange de Devis ii replica tanara voce feminina.
Inca� spuse ganditor batranul. Nu se stie niciodata
Voi! interveni Andrew. De cand a devenit mintea mea un hotel pentru voci moarte?
Ti-am mai zis ca semeni cu mama ta? i-o arunca Devis intr-un ras ragusit si infundat,care il ametea pe tanar.
Casa era acum in renovari,dupa incendiu. Nimeni nu stia cum, insa doar camera batranei fusese arsa. Restul arata perfect normal, insa Lion si Andrew au hotarat sa faca unele schimbari, in ciuda rezistentei afisata de domnisoara Divon, care de altfel,nu era de acord nici cu micutul Andrew.
Tot timpul gasea ceva ce nu era in regula.
Camera lui Andrew fusese impartita si amenajata atat pentru el,cat si pentru micut. Desi casa avea zeci de camere goale, cei doi au preferat sa ramana impreuna.
Calul lui John i-a revenit micutului,care l-a iubit din prima clipa.
Parea sa aiba un efect benefic asupra animalelor,pentru ca de cate ori batrana iapa era bolnava, prezenta si mangaierile lui Andrew Junior o faceau bine.
Amurg nu era la fel de incantat de prezenta pustiului. Nu s-a lasat calarit nici macar o data de el. Presimtea ceva,ceva rau.
Stapanul sau strigase la el cand incercase sa elimine pericolul si chiar il lovise. Oamenii sunt atat de aiuriti uneori.
Frumosul cal nu putea intelege de ce ar proteja cineva Diavolul in persoana.
Andrew il pedepsise, nu-i mai dadea mere si morcovi dupa fiecare plimbare,nu-l mai alinta ca inainte.
Primele semne se vedeau deja. Se indeparta de tatal sau,de matusa lui,pe care nu o adora,dar ar fi putut muri impacat gandindu-se ca este apropiat de Divon si nu de Junior, trasaturile fetei ii devenisera aspre si greu de privit. Raul punea stapanire pe el.
Gandea mult,poate prea mult pentru un cal. Dar spiritele se agitau in interiorul lui,facandu-l sa-si puna problemele la fel ca un om, sa reactioneze ca unul si mai rau, sa urasca exact ca un om.
-Daca era mama aici,nu va mai faceati de cap neastamparatilor! Striga domnisoara Divon.
-Nu o face sa se rasuceasca in mormant, nu merita. I-o arunca Lion.
Divon ii intoarse spatele si urca pe trepte,spre camera ei,intalnindu-se cu Andrew pe coridor.
-Buna,matusa. Ii spuse el.
Se multumi sa-i arunce o privire rece,dupa care intra in camera.
Se aseza pe pat si lasa gandurile sa o cuprinda. Situatia devenise ciudata, incepand cu moartea lui John, baiatul de la grajduri. Fusese ucis, dar in cateva zile cazul fusese inchis, pentru ca nu existau probe care sa indice vreun vinovat.
�Crima perfecta�
Era imposibil, asa ceva se gasea doar in filme.Fara probe, fara indicii, fara urme.
A urmat incendiul la mausoleu, imediat dupa aceea. Acum moartea mamei ei devenise o piesa de puzzle. Unul care striga disperat sa fie rezolvat.
Singura legatura intre cele trei cazuri era Andrew.
El insa nu avea nici un motiv sa isi omoare prietenul,sau sa incerce sa-si dea foc, sau s-o omoare pe bunica lui.
�Trebuie sa aflu ce ascunde,sa aflu ceea ce vrea de fapt,la cei 15 ani ai lui ar trebui sa il pot manipula usor� gandi ea.
�Si daca nu?� gandul era unul strain, nu-i apartinea, lucru care a speriat-o.
-Daca nu,improvizez.isi propuse.
Se ridica si se privi in oglinda.
Zambi cand vazu ca timpul a fost bland cu ea.Parul asezat frumos intr-o coada complicata, suvitele lasate ce ii incadrau fata ovala ii deschideau putin tenul masliniu. Ochii ii scanteiau,ca cei ai unui adolescent. Rochia lunga si neagra pica perfect pe trupul ei inalt, subtire,gratios.
O stralucire ii atrase atentia spre fereastra.
Grajdul ardea.