11-04-2009, 11:22 PM
M-am decis sa scriu si eu un one shor...hmm e un sentiment in fine...am sa scriu mai multe cand am o dispozite asa ca asta de azi...nu e cine stie ce...insa am sa incerc sa ma straduiesc mai bine ...
O obsesie mai putin sau mai mult....
De cand eram mica intotdeauna l-am venerat, intotdeauna am fost de partea lui si intotdeauna l-am iubit. Desi mai mereu ne certam fiindca gaseam din orice un motiv sa ne luam la harta cand eram mici...El era mai mare ca mine cu sase ani. Il iubeam mult, imi placea sa imi petrec timpul cu el, chiar daca mai tot timpul eu cauzam acele dispute dintre noi. De ce? Fiindca voiam atentia lui. Nu imi mai pasa de cei din jur, eu il voiam pe el. Voiam sa ne intelegem foarte bine, poate prea mult decat era posibil. Ajunsesem sa il iubesc mai mult decat pe mine, insa relatia noastra se racea incetul cu incetul, iar eu nu vedeam asta. Ma vizita mereu, normal la insistentele pe care i le ziceam mereu la telefon, accepta mereu. Insa nu mai vorbea cu mine asa cum vorbeam mereu, nu se mai juca cu mine asa cum ne jucam mereu, nu mai dormeam impreuna asa cum o faceam mereu. Vorbea mai mult cu prietenele mele, cu vecinii mei si pe mine ma uita. Prindeam ciuda, invidie, gelozie si mai ales ura. Pentru el poate, pentru cei care se apropiau de el sigur. Am inceput sa ma cert cu el din diferite motive poate puerile, infantiele si chiar foarte idioate. Nu suportam ca deveneam indiferenta pentru el. Asa trecea timpul, zile, saptamani, luni si ani. Desi ura crestea, iubirea mea pentru el se dezvolta din ce in ce mai mult. Eu pentru el eram o copila si inca sunt. Vedeam ca nu ma mai viziteaza asa ca am hotarat sa o fac eu. Normal era ciudat ca nu mai stateam acasa si imi petreceam timpul la unchii mei, defapt erau unchii mamei mele si el era unchil. Nu era dragoste ce simteam ,era iubire. Imi iubeam verisorul, ii spuneam var doarece nu il vedea ca un unchi, era prea tanar pentru am imi permite sa il fac unchii. Mergeam des pe la el. Mai mereu incercam sa vorbesc cu el, sa caut diferite subiecte sa vorbesc cu el. Desi el era oaia neagra a familiei asa cum se spune deoarece se lase de scoala , se apucase de fuma, nu muncea, nu facea nimic, eram in umbra lui chiar daca eu eram sfanta. Si de aceea poate simteam ca il iubesc insa si ca il urasc. Era o senzatie naspa, o ura amestecata cu iubire. Eu voiam sa fiu cea care era in centru atentie, eu voiam sa fiu improtanta pentru el . Eu si numai eu. Era obsedata dupa asta si poate ca inca sunt insa m-am mai potolit. Cresteam si el tot nu ma privea ca cineva improtant. Ma privea ca o verisoara mai mica, ca un copil , desi la un moment dat relatia noastra parca se imbunatatea,imi povestea mai multe , insa nu contam pentru el. Desi ii luam mereu apararea, eram de partea sa pentru el nu conta. Si cand a mai intervenit si ea, verisoara noastra draga a fost si mai rau . Pacat ca era vina mea, eu i-am dat ei id-ul lui. Ea era mai mare ca mine cu un an, cand erram mici eu si cu verul meu nu o sufeream , insa acum de ce vorbea cu ea, de ce se intanlea cu ea. De ce statea mai mult cu ea, de ce ea stia mai multe ca mine ? Iar el de ce o barfea pe ea la mine? De ce o zicea de rau cand isi petrecea timpul cu ea si nu cu mine? Intr-o zi mi-am facut curaj si i-am zis ca voiam sa aveam o relatie mai buna insa am uitat un lucru
![[Imagine: innocentlovesig.png]](http://img98.imageshack.us/img98/6447/innocentlovesig.png)
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria