22-01-2009, 01:30 AM
*********************************************************
Alan ar?ta zdrobit. Nu ?tiam ce se �nt�mplase, dar nici nu eram sigur? c? vreau s? aflu. Dac? plecase �n c?utarea fratelui meu ?i c?zuse �ntr-o ambuscad?? Mi se f?cuse inima c�t un purice, ?terg�nd �nc? o pat? de s�nge de pe pieptul lui r?nit. Dup? o jum?tate de or? tensionat?, Alan �ncepu s? se mi?te.
�n m�n? ?inuse un pui mic de lup, care totu?i a fost mai norocos dec�t el. Nu a fost r?nit, ?i de �ndat? ce i-a dat drumul a �nceput s? exploreze fiecare col?i?or al casei.
N-am avut habar ce vrea s? �nsemne �bagajul� �mbl?nit, dar eram bucuroas? s? am un partener de joac?. Devenise plictisitor s? stau doar l�ng? el ascult�ndu-i b�iguielile aiurite dintr-o limba str?in? mie, care dac? nu a? fi ?tiut c? nu poate fi, a? fi zis c? e geto-dac?. S? aib? vreo dou? mii de ani... ce prostie! mi-am spus d�ndu-i lup?orului, ce nu st?tea locului, o juc?rie de cauciuc ce o g?sisem �ntr-una dintre camere.
-Kyros�...
Se trezise ?i se uita dezorientat. O luase zdrav?n pe cocoa?? ?i tot ce speram era s? nu fi fost eu de vin?.
M-am apropiat �ncet, timid?, p�n? m-a observat, ?i abia apoi am �ndr?znit s?-l �ntreb ce s-a �nt�mplat.
-Kyros este teaf?r?
�n loc de r?spuns, o binemeritat? �ntrebare. Oare de ce ?tiam c? nu o s? ajungem niciodat? s? ne �n?elegem ca dou? persoane normale? �nc? mai aveam unele re?ineri �n privin?a lui, mai ales dup? cele �nt�mplate cu c�teva ore �nainte. Ro?eam doar la g�ndul reac?iilor mele.
L-am privit �ncurcat?, nepricep�nd la ce sau cine se refer?. Poate a visat...
Am ridicat puiul de pe jos ?i l-am pus �n pat, l�ng? el, f?c�ndu-l s? ?ead? dup? mai multe �ncerc?ri nereu?ite.
-I-am f?cut o baie, �l anun? vesel?. Era tare murdar...a?a �l cheam?? Kyros?
�ncercam din r?sputeri s? aduc rela?ia noastr? �ntr-un stadiu care s? nu m? mai fac? s? ro?esc la fiecare 3 secunde (nu at�t pentru sentimentele ciudate ce m? invadau, c�t pentru modul �n care reu?ea s? m? intimideze ?i s? m? reduc? la t?cere), iar discu?iile noastre s? nu deraieze �n certuri infantile.
Alan se ridic? �n coate, d�ndu-mi o ?uvi?? rebel? la o parte ?i apoi se �ntinse �napoi pe perin? cu m�inile sub cap.
R?nile lui, cu toate c? nu erau at�t de grave �nc�t s? trebuiasc? cusute, prezentau motive de �ngrijorare.
�i d?dusem jos c?ma?a rupt? cu care venise, iar acum, pieptul lui puternic era expus privirilor nes??ioase.
-Nu are nume... este orfan.
M-am uitat atent? la micu?ul ce c?sca. Nu p?rea afectat cu nimic de pierderile suferite. Se cuib?ri �ng? Alan ?i-?i �nchise ochii mici cu nuan?e rubinii.
-A? vrea s?-?i cer o favoare, Corisandra.
Devenisem subit interesat?.
-Orice!am consim?it eu prompt, a?tept�nd cererea.
�?i ridic? m�na dreapt? deasupra lupului ?optind ni?te cuvinte �n aceea?i limb? necunoscut?. La fel ca atunci c�nd s-a transformat pe sine, �nc?perea s-a luminat, iar l�ng? el nu mai dormea acel mic animal plin de p?r. Nu, era cu totul altceva: o m�ndre?e de copila?, de vreo 2, poate 3 ani se �ntoarse pe burt? g�ngurind.
V?zusem clar c? era b?ie?el, din moment ce nu purta nicio hain? pe el. Avea un p?r frumos, ro?u, pu?in lung,cam p�n? la umeri, ?i un chip dr?gu? de �ngera?.
Mi s-a �nmuiat inima c�nd am auzit c? frumuse?ea aceea de copila? a r?mas singur pe lume. Cine ar face a?a ceva?
Am luat o p?tur? de pe un fotoliu ?i i-am �nvelit trupul gola?.
-Ascult.
-Cei ca mine �nva?? s?-?i controleze puterile de transformare destul de t�rziu. P�n? reu?ec s? le st?p�neasc?, cei mai �,�n v�rst?�� o fac pentru ei. El va putea s? se transforme �n forma lui original?, dar nu ?i �napoi �n om. Este foarte important ceea ce �?i voi spune acum.
�mi lu? m�inile �ntr-ale sale, c?ut�ndu-?i cuvintele. P?rea mai tensionat ca niciodat?, dar nu din cauza a ceea ce-mi va zice. P?rea s?-i fie team? de un pericol ce nu �l va putea evita.
-Vreau s?-i devii mam?.
Spre propria mea surprindere, n-am scos un cuv�nt. Era absurd, dar vroiam ?i eu asta. Fiin?a angelic? ce dormea l�ng? Alan nu avea pe nimeni. Era ca mine, dar nu ?tia �nc?. Era prea mic pentru a realiza. ?i nici nu trebuia s? treac? prin tot ce am trecut eu. Putea s? aib? un cu totul alt destin dec�t al meu. Unul mai bun, mai frumos, mai str?lucitor.
...fiul meu...
L-am str�ns pe Alan �n bra?e ignor�ndu-i r?nile, fericit? c? �mi d?duse o a?a ?ans?. Ar fi putut s?-l dea altcuiva, nu-i a?a?
-Mul?umesc!i-am ?optit la ureche, iar lacrimile au �nceput s?-mi ude fa?a �mbujorat?.
Cred c? se sim?ea ca un personaj principal �ntr-o pies? imbroglio. Recunosc, nici eu �ns?mi nu eram convins? sau m?car hot?r�t? ce s? fac cu un copil at�t de mic, dar credeam, nu, ?tiam c? pot s? fiu o mam? bun?.
Alan �mi z�mbi, m�ng�indu-mi pletele lungi ?i se ridic?, deschiz�nd u?a.
-Stai!i-am strigat prinz�ndu-l de m�n?. Unde pleci?
Dup? ce ultima dat? c�nd m? p?r?sise se �ntoarse g?urit din toate p?r?ile, nici nu-mi putea trece prin minte s?-l las s? se mai duc? undeva.
-Trebuie s?-l sun pe Brian. Am nevoie de s�nge ca s? m? vindec ?i el poate s? �mi aduc? de la...
Sur�se v?z�nd expresia mea �ngrozit?.
-La fel ca vampirii?!
Auzind �ntrebarea mea r�se zgomotos, ciufulindu-mi p?rul nearanjat.
-Vampirii beau s�nge �n loc de hran?. Eu nu sunt vampir. Am nevoie doar pentru a m? vindeca mai repede.
M? s?rut? p?rinte?te pe frunte ?i se �ntoarse decis s?-?i continue drumul. Nu i-am dat drumul la m�n?, ?i se opri din nou.
-Ascult?...
-Nu-mi place Brian!am izbucnit furioas?. M-a �mpu?cat, Alan!
Nu m? lua �n serios ?i-mi venea ?i mie s?-l �mpu?c �n acel moment.
-Eu i-am spus c? te poate �mpu?ca dac? nu-l ascul?i.
Nu mi-a putut zice ?i mie, m?car s? m? a?tept. M? enerva la culme!
-D?-mi drumul...
-A?teapt?!
Cu siguran?? �mi pierdusem min?ile c?ci m-am trezit dezgolindu-mi g�tul �n fa?a lui.
-Nu-l suna. Bea s�ngele meu!
Nu se ar?ta �nc�ntat de idee, chipul lui �ncrunt�ndu-se mai ceva ca �n castel c�nd a descoperit c? Marishka ?i celelalte nu-l ascultaser?. M? privea furios, ca pe un copil ne?tiutor.
-Nu vorbi prostii!
M-am smucit c�t de tare am putut, f?c�ndu-l cumva s? ajung? cu nasul �n gaura g�tului meu.
-Tu m? aju?i, te ajut ?i eu...
M? mai privii o dat? doar pentru a se asigura c? �ntr-adev?r vorbesc serios, ?i f?r? s? se g�ndeasc? de dou? ori, m? prinse de p?r ?i-mi d?du capul pe spate, mu?c�nd fl?m�nd din seva mea de via??.
*****************************************************
�Kyros=Lord
*****************************************************
Alan ar?ta zdrobit. Nu ?tiam ce se �nt�mplase, dar nici nu eram sigur? c? vreau s? aflu. Dac? plecase �n c?utarea fratelui meu ?i c?zuse �ntr-o ambuscad?? Mi se f?cuse inima c�t un purice, ?terg�nd �nc? o pat? de s�nge de pe pieptul lui r?nit. Dup? o jum?tate de or? tensionat?, Alan �ncepu s? se mi?te.
�n m�n? ?inuse un pui mic de lup, care totu?i a fost mai norocos dec�t el. Nu a fost r?nit, ?i de �ndat? ce i-a dat drumul a �nceput s? exploreze fiecare col?i?or al casei.
N-am avut habar ce vrea s? �nsemne �bagajul� �mbl?nit, dar eram bucuroas? s? am un partener de joac?. Devenise plictisitor s? stau doar l�ng? el ascult�ndu-i b�iguielile aiurite dintr-o limba str?in? mie, care dac? nu a? fi ?tiut c? nu poate fi, a? fi zis c? e geto-dac?. S? aib? vreo dou? mii de ani... ce prostie! mi-am spus d�ndu-i lup?orului, ce nu st?tea locului, o juc?rie de cauciuc ce o g?sisem �ntr-una dintre camere.
-Kyros�...
Se trezise ?i se uita dezorientat. O luase zdrav?n pe cocoa?? ?i tot ce speram era s? nu fi fost eu de vin?.
M-am apropiat �ncet, timid?, p�n? m-a observat, ?i abia apoi am �ndr?znit s?-l �ntreb ce s-a �nt�mplat.
-Kyros este teaf?r?
�n loc de r?spuns, o binemeritat? �ntrebare. Oare de ce ?tiam c? nu o s? ajungem niciodat? s? ne �n?elegem ca dou? persoane normale? �nc? mai aveam unele re?ineri �n privin?a lui, mai ales dup? cele �nt�mplate cu c�teva ore �nainte. Ro?eam doar la g�ndul reac?iilor mele.
L-am privit �ncurcat?, nepricep�nd la ce sau cine se refer?. Poate a visat...
Am ridicat puiul de pe jos ?i l-am pus �n pat, l�ng? el, f?c�ndu-l s? ?ead? dup? mai multe �ncerc?ri nereu?ite.
-I-am f?cut o baie, �l anun? vesel?. Era tare murdar...a?a �l cheam?? Kyros?
�ncercam din r?sputeri s? aduc rela?ia noastr? �ntr-un stadiu care s? nu m? mai fac? s? ro?esc la fiecare 3 secunde (nu at�t pentru sentimentele ciudate ce m? invadau, c�t pentru modul �n care reu?ea s? m? intimideze ?i s? m? reduc? la t?cere), iar discu?iile noastre s? nu deraieze �n certuri infantile.
Alan se ridic? �n coate, d�ndu-mi o ?uvi?? rebel? la o parte ?i apoi se �ntinse �napoi pe perin? cu m�inile sub cap.
R?nile lui, cu toate c? nu erau at�t de grave �nc�t s? trebuiasc? cusute, prezentau motive de �ngrijorare.
�i d?dusem jos c?ma?a rupt? cu care venise, iar acum, pieptul lui puternic era expus privirilor nes??ioase.
-Nu are nume... este orfan.
M-am uitat atent? la micu?ul ce c?sca. Nu p?rea afectat cu nimic de pierderile suferite. Se cuib?ri �ng? Alan ?i-?i �nchise ochii mici cu nuan?e rubinii.
-A? vrea s?-?i cer o favoare, Corisandra.
Devenisem subit interesat?.
-Orice!am consim?it eu prompt, a?tept�nd cererea.
�?i ridic? m�na dreapt? deasupra lupului ?optind ni?te cuvinte �n aceea?i limb? necunoscut?. La fel ca atunci c�nd s-a transformat pe sine, �nc?perea s-a luminat, iar l�ng? el nu mai dormea acel mic animal plin de p?r. Nu, era cu totul altceva: o m�ndre?e de copila?, de vreo 2, poate 3 ani se �ntoarse pe burt? g�ngurind.
V?zusem clar c? era b?ie?el, din moment ce nu purta nicio hain? pe el. Avea un p?r frumos, ro?u, pu?in lung,cam p�n? la umeri, ?i un chip dr?gu? de �ngera?.
Mi s-a �nmuiat inima c�nd am auzit c? frumuse?ea aceea de copila? a r?mas singur pe lume. Cine ar face a?a ceva?
Am luat o p?tur? de pe un fotoliu ?i i-am �nvelit trupul gola?.
-Ascult.
-Cei ca mine �nva?? s?-?i controleze puterile de transformare destul de t�rziu. P�n? reu?ec s? le st?p�neasc?, cei mai �,�n v�rst?�� o fac pentru ei. El va putea s? se transforme �n forma lui original?, dar nu ?i �napoi �n om. Este foarte important ceea ce �?i voi spune acum.
�mi lu? m�inile �ntr-ale sale, c?ut�ndu-?i cuvintele. P?rea mai tensionat ca niciodat?, dar nu din cauza a ceea ce-mi va zice. P?rea s?-i fie team? de un pericol ce nu �l va putea evita.
-Vreau s?-i devii mam?.
Spre propria mea surprindere, n-am scos un cuv�nt. Era absurd, dar vroiam ?i eu asta. Fiin?a angelic? ce dormea l�ng? Alan nu avea pe nimeni. Era ca mine, dar nu ?tia �nc?. Era prea mic pentru a realiza. ?i nici nu trebuia s? treac? prin tot ce am trecut eu. Putea s? aib? un cu totul alt destin dec�t al meu. Unul mai bun, mai frumos, mai str?lucitor.
...fiul meu...
L-am str�ns pe Alan �n bra?e ignor�ndu-i r?nile, fericit? c? �mi d?duse o a?a ?ans?. Ar fi putut s?-l dea altcuiva, nu-i a?a?
-Mul?umesc!i-am ?optit la ureche, iar lacrimile au �nceput s?-mi ude fa?a �mbujorat?.
Cred c? se sim?ea ca un personaj principal �ntr-o pies? imbroglio. Recunosc, nici eu �ns?mi nu eram convins? sau m?car hot?r�t? ce s? fac cu un copil at�t de mic, dar credeam, nu, ?tiam c? pot s? fiu o mam? bun?.
Alan �mi z�mbi, m�ng�indu-mi pletele lungi ?i se ridic?, deschiz�nd u?a.
-Stai!i-am strigat prinz�ndu-l de m�n?. Unde pleci?
Dup? ce ultima dat? c�nd m? p?r?sise se �ntoarse g?urit din toate p?r?ile, nici nu-mi putea trece prin minte s?-l las s? se mai duc? undeva.
-Trebuie s?-l sun pe Brian. Am nevoie de s�nge ca s? m? vindec ?i el poate s? �mi aduc? de la...
Sur�se v?z�nd expresia mea �ngrozit?.
-La fel ca vampirii?!
Auzind �ntrebarea mea r�se zgomotos, ciufulindu-mi p?rul nearanjat.
-Vampirii beau s�nge �n loc de hran?. Eu nu sunt vampir. Am nevoie doar pentru a m? vindeca mai repede.
M? s?rut? p?rinte?te pe frunte ?i se �ntoarse decis s?-?i continue drumul. Nu i-am dat drumul la m�n?, ?i se opri din nou.
-Ascult?...
-Nu-mi place Brian!am izbucnit furioas?. M-a �mpu?cat, Alan!
Nu m? lua �n serios ?i-mi venea ?i mie s?-l �mpu?c �n acel moment.
-Eu i-am spus c? te poate �mpu?ca dac? nu-l ascul?i.
Nu mi-a putut zice ?i mie, m?car s? m? a?tept. M? enerva la culme!
-D?-mi drumul...
-A?teapt?!
Cu siguran?? �mi pierdusem min?ile c?ci m-am trezit dezgolindu-mi g�tul �n fa?a lui.
-Nu-l suna. Bea s�ngele meu!
Nu se ar?ta �nc�ntat de idee, chipul lui �ncrunt�ndu-se mai ceva ca �n castel c�nd a descoperit c? Marishka ?i celelalte nu-l ascultaser?. M? privea furios, ca pe un copil ne?tiutor.
-Nu vorbi prostii!
M-am smucit c�t de tare am putut, f?c�ndu-l cumva s? ajung? cu nasul �n gaura g�tului meu.
-Tu m? aju?i, te ajut ?i eu...
M? mai privii o dat? doar pentru a se asigura c? �ntr-adev?r vorbesc serios, ?i f?r? s? se g�ndeasc? de dou? ori, m? prinse de p?r ?i-mi d?du capul pe spate, mu?c�nd fl?m�nd din seva mea de via??.
*****************************************************
�Kyros=Lord
*****************************************************
O sa se intoarca foarte curand inapoi la castel, n-ai frica. Cele mai multe lucruri o sa se petreaca acolo.
Sper ca acesta a clarificat ultima propozitie lasata in aer in capitolul precedent.
Multumesc pentru comenturi, si dupa cum cred ca am spus, voi posta atata timp cat am macar un coment intre capitole.
Vedeti? nu-s pretentioasa.(doar extrem de modesta)