15-01-2009, 04:08 AM
Hm..nici un coment...nici de bine,nici de rau...
Ei...treaca de la mine de data asta...
As vrea macar sa-mi spuneti ce parere aveti; cum o fi, ca asta vreau sa stiu in fond. Curaj, fratilor ,curaj!Nu va mananca nimeni daca postati (cine vorbeste, cu greu pun si eu un amarat de post o data-n anotimp :...: )
Ei...treaca de la mine de data asta...
As vrea macar sa-mi spuneti ce parere aveti; cum o fi, ca asta vreau sa stiu in fond. Curaj, fratilor ,curaj!Nu va mananca nimeni daca postati (cine vorbeste, cu greu pun si eu un amarat de post o data-n anotimp :...: )
Mi-am blestemat inteligen?a de a fi plecat din patul uria?, cu cear?afuri de m?tase, pentru a ajunge �ntr-o �nc?pere pr?fuit? de timp, �n compania unor demoni umani, ce-mi z�mbeau mali?ios, din ochii lor limpezi arunc�nd s?ge?i furioase,de ne�mpliniri transformate �n invidie.
-ALAN! am zbierat �ntr-o ultim? sfor?are de �mpotrivire �n fa?a fiin?elor diabolice, care �mi acopereau trupul �n atingeri p?c?toase.
Un r?get de o m�nie nest?p�nit? sparse gemetele lor de pl?cere, ?i o dat? cu ele ?i u?a aceea frumos sculptat?.
Marishka ?ip? �ntr-un fel de rus?, ni?te vorbe ce nu le-am �n?eles, ?i, �nainte s? se dezlipeasc? de mine, Alan s-a pus �ntre noi, repezindu-i Lisei o palm? peste obraz, lipind-o de peretele opus. Marishka a s?rit numaidec�t �n l?turi, dar ro?cata ce m? ?inea ?intuit? nu apuc? s? fug? (nu prea v?d cum ar fi putut, doar era �n perete!).
Alan o prinse de pletele ei ro?cate, tr?g�nd-o afar? f?r? pic de re?inere, de?i ar fi putut s? o doar?. Cur�nd m-am delectat ?i cu imaginea trupului ei (care surprinz?tor, exista), ea zbur�nd la fel de gra?ios ca un bolovan, spre locul din st�nga Lisei, unde r?mase uit�ndu-se cu ur?.
El era complet schimbat; nu mai sem?na deloc cu cel dinainte. Da, tot timpul ar?ta ca sosit dintr-un film de groaz? regizat de Copola, dar acum m? �nsp?im�nta. Mi-a? fi dorit doar ca peretele rece din spatele meu s? m? lase s? intru prin el la fel ca pe ro?cata aceea frumoas?.
�la naiba�
-T�rfe neru?inate! rosti Alan, figura lui dr?ceasc? �ndrept�ndu-se spre cele trei. Cuteza?i a-mi nesocoti ordinele?!
Marishka se apropie, timid, cu capul plecat.
-Iertare, st?p�ne�spuse ea �ncet, ridic�ndu-?i privirea spre ochii lui necru??tori.
?i obrazul ei se �nro?i, dar lovitura aplicat? nu a fost at�t de brutal? ca a celorlalte dou?.
Ro?cata se ridic?, sprijinind-o pe Lisa, ar?t�nd extrem de nemul?umit?.
-Asta crezi tu c? este via??? bomb?ni f?r? a se uita la el, eu sim?indu-i cu adev?rat durerile cu tot trupul. Nu eram sigur? dac? adresase �ntrebarea lui sau mie, dar n-am scos un sunet, a?tept�nd s? se continue de la sine. N-a? fi vrut s? m? trezesc ?i eu v�n?t? la starea �n care se afla el.
-Nu, nu este via??...�i r?spunse Alan �ntorc�ndu-se spre ea. Pe chipul Lisei ap?ru o grimas? de durere ?i un firicel de s�nge se scurgea de pe t�mpl?.
-De aceea se nume?te blestem, complet? b?rbatul a?ez�ndu-i-se o umbr? pe fa??.
-Marishka!
-Da! r?spunse aceasta prompt.
-Isabela ?i Elisabeta au nevoie de talentele tale de doctor. V? retrage?i �n aripa de vest ?i nu mai vreau s? v? v?d prin preajm?.
Marishka se execut? �n lini?te, p?r?sind toate trei camera �n scurt timp. Alan nu se mi?ca ?i nici nu-mi d?dea nici o aten?ie, st�nd cu spatele.
Vroiam s? plec.Atmosfera era prea ap?s?toare.
-Ce crezi c? faci, pu?toaico?
�ntrebarea lui sosi c�nd aproape ie?isem din �nc?pere. Am respirat ad�nc aer �n piept, pentru ca nu cumva s?-mi piar? glasul, ?i l-am privit �n ochi. Slav? domnului se calmase!
-Plec!
Folosisem un ton neutru pentru a nu da impresia c? sunt slab? de �nger. El st?tu pu?in pe g�nduri, apoi izbucni �ntr-un r�s cristalin, dar r?u, ca de geniu nebun.
-Pleci? repet? ironic, neoprind valul de sunete de o veselie sarcastic?. Foarte bine!
�mi prinse nervos m�inile tra?g�ndu-m? dup? el prin holurile lungi prin care venisem.
-Dac? pleci, pleci! N-am ce-?i face! Nu te pot opri! morm?ii a?�?at, str�ng�ndu-mi palma p�n? am crezut c? o s? mi-o sf?r�me �n mii de buc??ele.
...m? doare...
Ajunsesem repede la ie?irea din castel, o poart? uria?? din fier forjat. Alan o lovi nep?s?tor cu piciorul, deschiz�ndu-se instantaneu.
-N-ai dec�t s? pleci, dac? asta vrei, dar �?i garantez c? nu o s? treci de copacul de colo din vale. ?i ?tii de ce?
�mi d?duse drumul, dar vorbea cu un glas iritat ?i sup?rat, poate chiar nec?jit. Nu am �ncetat o clip? s?-l examinez, probabil lu�nd t?cerea mea ca pe un gest de sl?biciune sau la?itate.
...nu o s? trec...
Scoase ni?te urlete ca de lup, zguduind p?durea din apropiere.Z�mbi satisf?cut �nt�lnind chipul meu �ngrozit.
�n cel mult cinci secunde m-am trezit �nconjurat?, din absolut toate direc?iile, de o hait? foarte numeroas? de lupi.
-Ei nu o s? te lase!
...parc? o palm? se ridic? ?i peste obraz �mi pic?...
N-ar fi fost a?a de dureros ca ?i a ?tii c? sunt prins? �ntr-un domeniu necunoscut,cu un necunoscut ?i cu amantele lui obsedate.
-M? �ntorc �n camera mea...i-am zis aproape pl�ng�nd
-�n?eleapt? decizie, aprob? Alan zeflemitor.
Nu a �n?eles. Nu s?lb?ticiunile acelea erau motivul. Nu ?ineam a?a de mult la via?? �nc�t s? nu mi-o risc �ntr-o p?dure, noaptea t�rziu... putea fi chiar palpitant.
Era mai mult dec�t at�t. El era puternic.Foarte puternic, ?i foarte ne-om.
N-am realizat la momentul respectiv ce soi de creatur? reprezenta. Lupii s-au dat la o parte f?c�ndu-mi loc s? trec.
�i controla...
Nu m-am mai �ntors s? v?d ce se �nt�mpl?, dar l-am auzit spun�nd:
-�mpr??tia?i-v?! Nimeni nu iese p�n? la noi ordine!
Vorbea cu acele animale; ba mai mult,ele i-au r?spuns cu acela?i urlet cu care el le chemaser?.
M-am cutremurat p??ind �n?untru.
��n ce-am intrat?...
-ALAN! am zbierat �ntr-o ultim? sfor?are de �mpotrivire �n fa?a fiin?elor diabolice, care �mi acopereau trupul �n atingeri p?c?toase.
Un r?get de o m�nie nest?p�nit? sparse gemetele lor de pl?cere, ?i o dat? cu ele ?i u?a aceea frumos sculptat?.
Marishka ?ip? �ntr-un fel de rus?, ni?te vorbe ce nu le-am �n?eles, ?i, �nainte s? se dezlipeasc? de mine, Alan s-a pus �ntre noi, repezindu-i Lisei o palm? peste obraz, lipind-o de peretele opus. Marishka a s?rit numaidec�t �n l?turi, dar ro?cata ce m? ?inea ?intuit? nu apuc? s? fug? (nu prea v?d cum ar fi putut, doar era �n perete!).
Alan o prinse de pletele ei ro?cate, tr?g�nd-o afar? f?r? pic de re?inere, de?i ar fi putut s? o doar?. Cur�nd m-am delectat ?i cu imaginea trupului ei (care surprinz?tor, exista), ea zbur�nd la fel de gra?ios ca un bolovan, spre locul din st�nga Lisei, unde r?mase uit�ndu-se cu ur?.
El era complet schimbat; nu mai sem?na deloc cu cel dinainte. Da, tot timpul ar?ta ca sosit dintr-un film de groaz? regizat de Copola, dar acum m? �nsp?im�nta. Mi-a? fi dorit doar ca peretele rece din spatele meu s? m? lase s? intru prin el la fel ca pe ro?cata aceea frumoas?.
�la naiba�
-T�rfe neru?inate! rosti Alan, figura lui dr?ceasc? �ndrept�ndu-se spre cele trei. Cuteza?i a-mi nesocoti ordinele?!
Marishka se apropie, timid, cu capul plecat.
-Iertare, st?p�ne�spuse ea �ncet, ridic�ndu-?i privirea spre ochii lui necru??tori.
?i obrazul ei se �nro?i, dar lovitura aplicat? nu a fost at�t de brutal? ca a celorlalte dou?.
Ro?cata se ridic?, sprijinind-o pe Lisa, ar?t�nd extrem de nemul?umit?.
-Asta crezi tu c? este via??? bomb?ni f?r? a se uita la el, eu sim?indu-i cu adev?rat durerile cu tot trupul. Nu eram sigur? dac? adresase �ntrebarea lui sau mie, dar n-am scos un sunet, a?tept�nd s? se continue de la sine. N-a? fi vrut s? m? trezesc ?i eu v�n?t? la starea �n care se afla el.
-Nu, nu este via??...�i r?spunse Alan �ntorc�ndu-se spre ea. Pe chipul Lisei ap?ru o grimas? de durere ?i un firicel de s�nge se scurgea de pe t�mpl?.
-De aceea se nume?te blestem, complet? b?rbatul a?ez�ndu-i-se o umbr? pe fa??.
-Marishka!
-Da! r?spunse aceasta prompt.
-Isabela ?i Elisabeta au nevoie de talentele tale de doctor. V? retrage?i �n aripa de vest ?i nu mai vreau s? v? v?d prin preajm?.
Marishka se execut? �n lini?te, p?r?sind toate trei camera �n scurt timp. Alan nu se mi?ca ?i nici nu-mi d?dea nici o aten?ie, st�nd cu spatele.
Vroiam s? plec.Atmosfera era prea ap?s?toare.
-Ce crezi c? faci, pu?toaico?
�ntrebarea lui sosi c�nd aproape ie?isem din �nc?pere. Am respirat ad�nc aer �n piept, pentru ca nu cumva s?-mi piar? glasul, ?i l-am privit �n ochi. Slav? domnului se calmase!
-Plec!
Folosisem un ton neutru pentru a nu da impresia c? sunt slab? de �nger. El st?tu pu?in pe g�nduri, apoi izbucni �ntr-un r�s cristalin, dar r?u, ca de geniu nebun.
-Pleci? repet? ironic, neoprind valul de sunete de o veselie sarcastic?. Foarte bine!
�mi prinse nervos m�inile tra?g�ndu-m? dup? el prin holurile lungi prin care venisem.
-Dac? pleci, pleci! N-am ce-?i face! Nu te pot opri! morm?ii a?�?at, str�ng�ndu-mi palma p�n? am crezut c? o s? mi-o sf?r�me �n mii de buc??ele.
...m? doare...
Ajunsesem repede la ie?irea din castel, o poart? uria?? din fier forjat. Alan o lovi nep?s?tor cu piciorul, deschiz�ndu-se instantaneu.
-N-ai dec�t s? pleci, dac? asta vrei, dar �?i garantez c? nu o s? treci de copacul de colo din vale. ?i ?tii de ce?
�mi d?duse drumul, dar vorbea cu un glas iritat ?i sup?rat, poate chiar nec?jit. Nu am �ncetat o clip? s?-l examinez, probabil lu�nd t?cerea mea ca pe un gest de sl?biciune sau la?itate.
...nu o s? trec...
Scoase ni?te urlete ca de lup, zguduind p?durea din apropiere.Z�mbi satisf?cut �nt�lnind chipul meu �ngrozit.
�n cel mult cinci secunde m-am trezit �nconjurat?, din absolut toate direc?iile, de o hait? foarte numeroas? de lupi.
-Ei nu o s? te lase!
...parc? o palm? se ridic? ?i peste obraz �mi pic?...
N-ar fi fost a?a de dureros ca ?i a ?tii c? sunt prins? �ntr-un domeniu necunoscut,cu un necunoscut ?i cu amantele lui obsedate.
-M? �ntorc �n camera mea...i-am zis aproape pl�ng�nd
-�n?eleapt? decizie, aprob? Alan zeflemitor.
Nu a �n?eles. Nu s?lb?ticiunile acelea erau motivul. Nu ?ineam a?a de mult la via?? �nc�t s? nu mi-o risc �ntr-o p?dure, noaptea t�rziu... putea fi chiar palpitant.
Era mai mult dec�t at�t. El era puternic.Foarte puternic, ?i foarte ne-om.
N-am realizat la momentul respectiv ce soi de creatur? reprezenta. Lupii s-au dat la o parte f?c�ndu-mi loc s? trec.
�i controla...
Nu m-am mai �ntors s? v?d ce se �nt�mpl?, dar l-am auzit spun�nd:
-�mpr??tia?i-v?! Nimeni nu iese p�n? la noi ordine!
Vorbea cu acele animale; ba mai mult,ele i-au r?spuns cu acela?i urlet cu care el le chemaser?.
M-am cutremurat p??ind �n?untru.
��n ce-am intrat?...