18-11-2008, 09:25 PM
In lumina paparazzilor
Socul
Soarele stralucea intens pe cerul senin, iar fiecare cetatean al orasului Tokyo isi relua activitatea de zi cu zi.In casa scriitorului era asezata o liniste mormantala.La birou, Yuki scria pentru noul roman, iar Shuichi incerca sa nu mai provoace diverse accidente prin casa.Statea linistit in pat, citind o manga iar in mana dreapta tinea o ceasca de ceai fierbinte pregatita-ca intodeauna-de Yuki.Fiindca nu mancase nimic rozaliului i se facu foame.Se gandea ca blondul nu avea acum chef si nici timp pentru a-i pregati ceva de mancat fiind prea ocupat cu romanul.Aseza cana pe masuta si manga plecand spre biroul blondului pentru a-i spune ca va pleca la un restaurant pentru a-si potoli foamea.
Isi vara capul pe usa si cu un zambet gingas spuse:
-Yuki vreau sa merg la restaurant fiindca imi este foame daca vrei sa ma insotesti...
-La revedere si pofta buna! I-o taie scurt si la obiect barbatul, apoi incepu iar sa tasteze la laptop.Intr-adevar Shu i se parea nedrept ca iubitul sau sa se poarte asa cu el.Parca il ranise ceva si niciodata nu cunoscuse atata raceala in glasul blondului.Dar ce era cu acel sentiment de durere? De ce simtea ca lumea lui era altfel.
Se indrepta spre iesire, apoi lacrimile lui mici si calde incepura a se face vizibile pe fata lui alba ca spuma laptelui.De ce se simtea asa injosit si asa folosit? Nici el nu stia asta.Nici el nu stia cum sa explice sentimentele care le simtea pe moment.Pleca usor din fata vilei indreptandu-se spre parc.Ii pierise cu totul apetitul lui care il avea mereu, ii pierise orice urma de plictiseala.Acum avea un motiv intr-adevar rezonabil pentru a spune un "te urasc" lui Yuki.Dar nu o facea! Poate pentru ca era prea bun, poate pentru ca il iubea, poate pentru ca nu vroia sa fie urat de nimeni.
Parcul...locul magic in care o dragoste inflorise la prima vedere.Atunci cand atmosfera devenise prea tensionata si cand parca lucrurile scapau de sub control, imediat dragostea le rezolva pe toate.Doar un sarut le rezolva pe toate.Poate o atingere suava si un pasional sarut.Dar acum era alta situatie de nedescri care parea a fi de nerezolvat.Se aseza pe bancuta din parc admirand peisajul parca desprins din basme.Vantul adia usor, imprastiind frunzele verzi care erau brutal smulse din arbori.Florile imprastiau si ele un miros placut, iar panorama iti crea o lume a viselor.Oamenii care trecea pe acolo il vedeau asa de abatut pe rozaliu dar el refuza vehement sa raspunda.Si-ar fi dorit ca cienva sa fie langa el, sa-l incurajeze sa mearga mai departe orice ar fi.Dar ce rost mai avea...
Nimeni nu ma ajuta, nimeni nu poate sa inteleaga de ce ma simt asa de rau, de ce nu ma pot ajuta singur.Fiindca adevarul este ca am 20 de ani si tot am ramas asa de copilaros, dar nu ma pot schimba
-Asa este viata Shuichi!
In fata lui se inalta o silueta spectaculoasa.Shuichi privea silueta si nu isi putea imagina una ca asta.Parul era fluturat de vantul care adia lent.Corpul bine lucrat ii era expus la privirile flamande ale tuturor, iar zambetul seducator ii era dedicat in intregime lui Shu.Pantalonii de blug taiati in genunchi ii dadea un aer cam vulgar.Ochii negri il privea pe cantaret in timp ce se ridica de pe bancuta.
-Ryuichi Sakuma? Esti tu?
-Salut Shu-chan, da eu sunt.Cred ca am nevoie de un look nou, avand in vedere ca sunt in floarea varstei si dupa cum ai vazut sunt cel mai tare la ora actuala.
-Este incredibil! Spuse rozaliul cu o urma de gelozie in glas in timp ce barbatul se tot apropia de el.Shu se dadu cativa pasi in spate in timp ce barbatul facea la fel.Il izbi de un arbore, iar buzele lor erau incredibil de apropiate.Ryu nu izbuti si ii captura buzele cantaretului intr-un sarut magic plin de pasiune.Limba lui Sakuma se juca prin cavitatea bucala a cantaretului.Acesta, insa, nu se opunea sarutului dat de brunet.Intre timp persoane de otice varsta care erau fani Bad Luck si Nitlle Graspers se dunau tot mai multi in preajma celor doi admirand spectacolul.Acest lucru ii atrase si pe paparazzi care nu conteneau sa faca fotografi cu momentul sarutului dintre cei doi, binenteles o faceau pe ascuns.Fiindca nu vroiau sa se afle identitatea celui care a facut fotografiile.Ryuichi ii caputase buzele in acel sarut iar acum nu mai vroia sa ii dea drumul.Cand momentul lua sfarsit fu atunci cand Shu se desprinse din sarut fugind din parc.Oamenii ramasera destul de dezamagiti dar barbtul era cel care nu vroia sa se desprinda din acea visare in care cazuse.
Nu imi vine sa cred..m..a..ma sarutat! Si mie..mie chiar mi-a placut.Oh Doamne ce tot gadesc.Trebuie sa ma duc si la Yuki fiindca am intarziat.
Cu tot acel stres, uitase sa si manace.Era destul de tarziu.Ceasul indica ora 17.30.Dar totusi ce sa se grabeasca?Putea inca sa reflecteze la acel sarut.Soarele incepea sa-si retraga sagetile de foc sub carapace iar luna isi facea prezenta.Stelele se ingramadeau pe cer, incercand sa prinda un loc cat de mic langa maiestuasa mama luna.Shu inca privea cerul, dandu-si seama ca era ora 20 spre 21.Chiar nu vroia sa isce o cearta cu Yuki dar isi dore, in acelasi timp, sa priveasca panorama pe care cerul i-o oferea.Isi freca mainile pentru a se incalzi mai bine iar apoi pleca spre vila.Oricum va avea de confruntat o pedeapsa din partea lui Yuki pentru ca a intarziat.Lui ii era destul de frica pentru actele baiatului.Ajunse in fata vilei, vazu ca lumina era aprinsa in dormitor. "Ciudat" Spuse el in gand in timp ce urca spre camera.Se stia ca Yuki, la ora aia, nu dormea.
-Yuki am venit! Dar nu mai scoase nici un sunet fiindca scriitorul i-o taiase scurt...
-Poti sa-mi explici ce dracu' este porcaria asta?
-De unde ai aia? Shuichi era incredibil de speriat si tremura din fiecare incheietura.In mana blondului se afla o poza, mai exact munca paparazzilor care fotografiase momentul in care Ryuichi il sarutase.Eiri era incredibil de furios iar aces aspect se putea bine observa dupa expresia fetei lui.
-Poti sa-mi explici de ce te-a sarutat nemernicul ala? Jur ca daca il prind am sa-l distrug cu mana mea.
-Te rog calmeaza-te! Lacrimile izvorau din ochii rozaliului in timp ce isi tinea mana la piept.Nu mai avea aer din cauza astmului de care suferea inca din adolescenta.Yuki se apropie rapid de el facandu-i respiratie gura la gura si ajutandu-l sa-si revina.Cazu jos, in timp ce blondinul incerca pe cat putea sa-l faca sa se calmeze.In mintea lui Shuichi multe amintiri ii parcurgea mintea...
Flashback
Pe un pat intins, cu asternuturi albe ca fulgul de nea, o femeie tanara cu buzele vinete si ploapele de aceias culoare, fara viata si fara puls statea fara suflare iar langa ea doi copii plangeau pierderea ei.Fata, mai mare ca rozaliu il mangaia pe acesta stergandu-i micile lacrimi.Baietelul de numai sapte ani ii mangaia parul mamei lui.Un par precum florile de cires parfumate pe timp de primavara.
End of Flashback
In acest timp, rozaliul se mai calmase si era tinut in brate de blond.Petru prima data tremura de ceea ce rozaliul putea pati.II era frica de consecinte.Totusi nu putea sa lase asa deodata totul balta.Trebuia sa afle de ce Ryuichi il sarutase pe baiat!....Pe baiatul lui.
Socul
Soarele stralucea intens pe cerul senin, iar fiecare cetatean al orasului Tokyo isi relua activitatea de zi cu zi.In casa scriitorului era asezata o liniste mormantala.La birou, Yuki scria pentru noul roman, iar Shuichi incerca sa nu mai provoace diverse accidente prin casa.Statea linistit in pat, citind o manga iar in mana dreapta tinea o ceasca de ceai fierbinte pregatita-ca intodeauna-de Yuki.Fiindca nu mancase nimic rozaliului i se facu foame.Se gandea ca blondul nu avea acum chef si nici timp pentru a-i pregati ceva de mancat fiind prea ocupat cu romanul.Aseza cana pe masuta si manga plecand spre biroul blondului pentru a-i spune ca va pleca la un restaurant pentru a-si potoli foamea.
Isi vara capul pe usa si cu un zambet gingas spuse:
-Yuki vreau sa merg la restaurant fiindca imi este foame daca vrei sa ma insotesti...
-La revedere si pofta buna! I-o taie scurt si la obiect barbatul, apoi incepu iar sa tasteze la laptop.Intr-adevar Shu i se parea nedrept ca iubitul sau sa se poarte asa cu el.Parca il ranise ceva si niciodata nu cunoscuse atata raceala in glasul blondului.Dar ce era cu acel sentiment de durere? De ce simtea ca lumea lui era altfel.
Se indrepta spre iesire, apoi lacrimile lui mici si calde incepura a se face vizibile pe fata lui alba ca spuma laptelui.De ce se simtea asa injosit si asa folosit? Nici el nu stia asta.Nici el nu stia cum sa explice sentimentele care le simtea pe moment.Pleca usor din fata vilei indreptandu-se spre parc.Ii pierise cu totul apetitul lui care il avea mereu, ii pierise orice urma de plictiseala.Acum avea un motiv intr-adevar rezonabil pentru a spune un "te urasc" lui Yuki.Dar nu o facea! Poate pentru ca era prea bun, poate pentru ca il iubea, poate pentru ca nu vroia sa fie urat de nimeni.
Parcul...locul magic in care o dragoste inflorise la prima vedere.Atunci cand atmosfera devenise prea tensionata si cand parca lucrurile scapau de sub control, imediat dragostea le rezolva pe toate.Doar un sarut le rezolva pe toate.Poate o atingere suava si un pasional sarut.Dar acum era alta situatie de nedescri care parea a fi de nerezolvat.Se aseza pe bancuta din parc admirand peisajul parca desprins din basme.Vantul adia usor, imprastiind frunzele verzi care erau brutal smulse din arbori.Florile imprastiau si ele un miros placut, iar panorama iti crea o lume a viselor.Oamenii care trecea pe acolo il vedeau asa de abatut pe rozaliu dar el refuza vehement sa raspunda.Si-ar fi dorit ca cienva sa fie langa el, sa-l incurajeze sa mearga mai departe orice ar fi.Dar ce rost mai avea...
Nimeni nu ma ajuta, nimeni nu poate sa inteleaga de ce ma simt asa de rau, de ce nu ma pot ajuta singur.Fiindca adevarul este ca am 20 de ani si tot am ramas asa de copilaros, dar nu ma pot schimba
-Asa este viata Shuichi!
In fata lui se inalta o silueta spectaculoasa.Shuichi privea silueta si nu isi putea imagina una ca asta.Parul era fluturat de vantul care adia lent.Corpul bine lucrat ii era expus la privirile flamande ale tuturor, iar zambetul seducator ii era dedicat in intregime lui Shu.Pantalonii de blug taiati in genunchi ii dadea un aer cam vulgar.Ochii negri il privea pe cantaret in timp ce se ridica de pe bancuta.
-Ryuichi Sakuma? Esti tu?
-Salut Shu-chan, da eu sunt.Cred ca am nevoie de un look nou, avand in vedere ca sunt in floarea varstei si dupa cum ai vazut sunt cel mai tare la ora actuala.
-Este incredibil! Spuse rozaliul cu o urma de gelozie in glas in timp ce barbatul se tot apropia de el.Shu se dadu cativa pasi in spate in timp ce barbatul facea la fel.Il izbi de un arbore, iar buzele lor erau incredibil de apropiate.Ryu nu izbuti si ii captura buzele cantaretului intr-un sarut magic plin de pasiune.Limba lui Sakuma se juca prin cavitatea bucala a cantaretului.Acesta, insa, nu se opunea sarutului dat de brunet.Intre timp persoane de otice varsta care erau fani Bad Luck si Nitlle Graspers se dunau tot mai multi in preajma celor doi admirand spectacolul.Acest lucru ii atrase si pe paparazzi care nu conteneau sa faca fotografi cu momentul sarutului dintre cei doi, binenteles o faceau pe ascuns.Fiindca nu vroiau sa se afle identitatea celui care a facut fotografiile.Ryuichi ii caputase buzele in acel sarut iar acum nu mai vroia sa ii dea drumul.Cand momentul lua sfarsit fu atunci cand Shu se desprinse din sarut fugind din parc.Oamenii ramasera destul de dezamagiti dar barbtul era cel care nu vroia sa se desprinda din acea visare in care cazuse.
Nu imi vine sa cred..m..a..ma sarutat! Si mie..mie chiar mi-a placut.Oh Doamne ce tot gadesc.Trebuie sa ma duc si la Yuki fiindca am intarziat.
Cu tot acel stres, uitase sa si manace.Era destul de tarziu.Ceasul indica ora 17.30.Dar totusi ce sa se grabeasca?Putea inca sa reflecteze la acel sarut.Soarele incepea sa-si retraga sagetile de foc sub carapace iar luna isi facea prezenta.Stelele se ingramadeau pe cer, incercand sa prinda un loc cat de mic langa maiestuasa mama luna.Shu inca privea cerul, dandu-si seama ca era ora 20 spre 21.Chiar nu vroia sa isce o cearta cu Yuki dar isi dore, in acelasi timp, sa priveasca panorama pe care cerul i-o oferea.Isi freca mainile pentru a se incalzi mai bine iar apoi pleca spre vila.Oricum va avea de confruntat o pedeapsa din partea lui Yuki pentru ca a intarziat.Lui ii era destul de frica pentru actele baiatului.Ajunse in fata vilei, vazu ca lumina era aprinsa in dormitor. "Ciudat" Spuse el in gand in timp ce urca spre camera.Se stia ca Yuki, la ora aia, nu dormea.
-Yuki am venit! Dar nu mai scoase nici un sunet fiindca scriitorul i-o taiase scurt...
-Poti sa-mi explici ce dracu' este porcaria asta?
-De unde ai aia? Shuichi era incredibil de speriat si tremura din fiecare incheietura.In mana blondului se afla o poza, mai exact munca paparazzilor care fotografiase momentul in care Ryuichi il sarutase.Eiri era incredibil de furios iar aces aspect se putea bine observa dupa expresia fetei lui.
-Poti sa-mi explici de ce te-a sarutat nemernicul ala? Jur ca daca il prind am sa-l distrug cu mana mea.
-Te rog calmeaza-te! Lacrimile izvorau din ochii rozaliului in timp ce isi tinea mana la piept.Nu mai avea aer din cauza astmului de care suferea inca din adolescenta.Yuki se apropie rapid de el facandu-i respiratie gura la gura si ajutandu-l sa-si revina.Cazu jos, in timp ce blondinul incerca pe cat putea sa-l faca sa se calmeze.In mintea lui Shuichi multe amintiri ii parcurgea mintea...
Flashback
Pe un pat intins, cu asternuturi albe ca fulgul de nea, o femeie tanara cu buzele vinete si ploapele de aceias culoare, fara viata si fara puls statea fara suflare iar langa ea doi copii plangeau pierderea ei.Fata, mai mare ca rozaliu il mangaia pe acesta stergandu-i micile lacrimi.Baietelul de numai sapte ani ii mangaia parul mamei lui.Un par precum florile de cires parfumate pe timp de primavara.
End of Flashback
In acest timp, rozaliul se mai calmase si era tinut in brate de blond.Petru prima data tremura de ceea ce rozaliul putea pati.II era frica de consecinte.Totusi nu putea sa lase asa deodata totul balta.Trebuia sa afle de ce Ryuichi il sarutase pe baiat!....Pe baiatul lui.
-