22-08-2014, 04:39 PM
(Ultima modificare: 22-08-2014, 04:44 PM {2} de milu_hinata.)
[size=medium]
Hey! E primul meu fic yaoi asa ca astept parerile voastre cu nerabdare. Perspectivele narative se vor schimba destul de des, dar sa anunt inainte de asta (da,stiu cat de confuz poate fi acest lucru uneori) si ficul nu e structurat pe capitole dar am sa incerc sa pun postari cat mai lungi.
AUTOR P.O.V
-Doua portii de ramen, te rog!
-Imediat!
Abia astepta sa ajunga acasa mai repede.Cu speranta ca s-a trezit si, imbracat doar in blugii lui negri, isi face un ceai in bucatarie. L-ar gasi asezat in capatul mesei, cu un dosar in mana, cu buzele rosii din cauza bauturii fierbinti si cu un zambet pierdut pe fata. Asta era dorinta lui de cand se intoarse din razboi. Ramasesera doar ei doi, si acum incepea sa creada ca va ramane complet singur. Se faceau cinci luni de cand statea zi si noapte la capul lui, fara sa ii pese de sat sau de ceilalti. "Ramai in viata, Sasuke.Promite-mi." "Idiotule.Promit." Inca isi tinea promisiunea, asa ca in fiecare zi continua sa ii schimbe pansamentele, sa ii stearga fruntea si sa ii ia temperatura.In fiecare zi dadea drumul la radio si asculta emisiunea lor favorita si,ca si cum Sasuke nu ar fi auzit, Naruto ii mai povestea inca o data. In zilele cand Sasuke avea febra ii lua mana in palmele sale "Tocmai a fost emisiunea noi la radio...". Apoi isi lasa capul usor pe pat langa el. Ii simtea parfumul greu, iar lacrimile ii incetosau treptat privirea. Atunci se ridica si cobora jos sa faca un ceai,asa cum ii placea lui Sasuke.
Toate astea tineau de prea mult timp,iar el simtea ca nu mai are aer. Holul de la intrare i se parea tot mai ingust, iar plafonul casei parea sa-l striveasca.Stia ca Sasuke nu se va face bine, stia ca va muri si el o sa fie cel care va pune flori pe mormintele tuturor:Sakura, Minato, Kushina...si Sasuke. Poate era mai bine sa il lase pe doctor sa ii opreasca inima si nici unul nu s-ar mai fi chinuit atat.
Lasa bolurile de ramen pe pervazul geamului si se aseza pe pat, langa el. Isi petrecu o mana pe sub capul lui, sarutandu-i parul.Il stranse la piept, amintindu-si fiecare misiune, replica sau atingere. Si, intr-un final, adormi.
-Ajuta-ma sa ma ridic.
Blondul il lua in brate cu totul, stiind ca Sasuke va fi prea obosit sa protesteze.Dupa cum atincipase, brunetul isi incolaci mainile in jurul gatului lui Naruto, lipindu-si fruntea de pieptul acesteia.
-Iar ai febra. Sper sa nu ne prinda ploaia.
Stia ca il aude si ca nu vrea sa ii vorbeasca. Era prea orgolios, iar boala il tinea tintuit in pat. Naruto stia ca nu trebuie sa insiste cu discutia, asa ca isi continuara drumul prin padure in liniste.
-Lasa-ma sa incerc sa merg. Sunt convins ca o sa reusesc.
-Nu.Pot sa te las in casa. Acum trebuie sa ne grabim, altfel o sa ne prinda furtuna. Cerul e aproape negru.
-Doar pentru ca nu vad, nu inseamna ca nu simt vantul rece. Nu sunt prost.
Naruto vru sa isi ceara scuze, dar asta l-ar enerva si mai tare pe Uciha, asa ca se obtinu. Odata ajunsi acasa, il ajuta sa urce scarile spre dormitor.Il descalta, in ciuda protestelor lui Sasuke si ii schimba tricoul cu o pijama alba, de var. Ii dezlega bandajul din jurul ochilor odata negri. Sharinganul ii luase vederea si aproape viata.Parul lui ciufulit era aproape argintiu, cu cateva suvite mai inchise., iar corpul se recupera cu greu dupa cele sase luni de coma indusa. De cand se trezise, Sasuke fusese mai dificil ca niciodata. Nu vroia sa manace, sa fie ajutat sau sa iasa din camera. Cel mai mult il ranea insa atitudinea fata de el, cel care i-a stat alaturi tot timpul. La inceput tipa la el din orice: ceaiul era rece, hainele erau sifonate, sapunul nu miroasea frumos...orice lucru din casa era gresit si era vina lui Naruto. Stia ca e din cauza bolii, asa ca nu spunea nimic niciodata. Dupa o vreme, Sasuke a inceput sa il ignore. Nu vorbea, nu tipa, nu comenta. De fiecare data cand Naruto incerca sa-i vorbeasca, primea acelasi raspuns "Lasa-ma"
Si toate astea pana in seara asta, cand furtuna din Konoha provocase pana de curent in tot satul.
-Vrei sa ne culcam?Radio-ul nu merge, s-a luat lumina.
-Mi-e indiferent.
-Sasuke? Daca mai zici o singura data ca nu iti pasa, ca vrei sa te las in pace sau ti-e indiferent te omor. Eu te-am ajutat sa te pui pe picioare, eu te omor. Am ajuns in punctul in care daca nu iti ceri scuze si nu ma imbratisezi si nu spui ca-ti pare rau...
Blondul isi inneca cuvintele in siroaiele de lacrimi ce nu conteneau sa apara pe fata lui. Incerca sa isi continue discursul si cu toate ca nu mai avea aer si nu se putea orpi din plans, continua:
-Nu mai pot.Am nevoie, am nevoie sa...
-Si eu am nevoie. De tine.Mult de tot.
Brunetul ii cuprinse fata in palmele sale, lipindu-si fruntile. Ii putea simti repsiratia gadilindu-l pe obraz, dar oricat incerca sa se opreasca nu putea. Asa ca il trase pe Sasuke deasupra lui, ingropandu-si capul la pieptul lui.
-Mi-e frica de tunete.
-Stiu.Dar acum esti cu mine, nu are de ce sa-ti mai fie frica.
-De ce nu m-ai lasat sa stau asa pana acum?
- Cred ca am vrut sa iti dau o sansa sa pleci.Sau poate pentru ca mi-a fost frica ca nu am sa te mai vad. Nu vreau sa fim asa. Sa te sarut si sa nu iti intalnesc ochii, sa te iau in brate si sa nu iti vad parul cand ma joc cu el...sau gropitele de pe obrazul drept atunci cand razi. Sunt asa multe lucruri pe care vreau sa le mai vad macar o data la tine, Naruto...
Naruto se ridicase usor buimac in capul oaselor, uimit de declaratia de dragoste pe care Uciha parea sa o spuna foarte natural. Obrajii i se imbujorasera, iar palmele ii transpirasera. Cuvintele se pierdeau undeva la mijlocul drumului, iar el il avea in fata pe un Uciha complet neschimbat:cu parul mai lung de umeri, cu ochii albi, slab, ranit si sentimental. Ii ducea dorul vechiului Sasuke, dar pana atunci avea sa se bucure din plin de vulnerabilitatea partenerului sau. Se arunca in bratele lui, saruntandu-l. Cat de mult asteptase asta. Buzele lui Sasuke, calde, acaparandu-le, devorandu-le, centimetru cu centimetru. Parea sa nu ii pese ca ramase faa aer, sau ca brunetul avea nevoie de odihna. Erau doar ei doi, saruntandu-se.
-Nu poti vedea inca, dar poti simti, nu?
-Nici sa nu te gandesti. Sunt orb si dezorientat.
-Stiu. Lasa-ma sa te ajut cu orintarea.
-Daca vrei sa ma 'ajuti cu orientarea' de ce ma tii de mana si imi mangai parul? Faci asta doar cand vrei sa fii alintat.
Naruto isi ascunse fata in cearceaf, ca un copil mic. Se lipi de Sasuke, sarutandu-i mana, obraji, fruntea si ochii.
-Sasuke?
-Hm?
-Ma alinti?
-Impostor mic.
In mai putin de cinci minute, Naruto incepu sa motaie si adormi. Furtuna se oprise, iar Sasuke isi trecea degetele prin suvitele blonde ale iubitului, incercand sa isi aminteasca ca ma clar culoarea parului, a ochilor, fata si mai ales corpul lui. Cand ceasul batu ora doua, adormi.
Hey! E primul meu fic yaoi asa ca astept parerile voastre cu nerabdare. Perspectivele narative se vor schimba destul de des, dar sa anunt inainte de asta (da,stiu cat de confuz poate fi acest lucru uneori) si ficul nu e structurat pe capitole dar am sa incerc sa pun postari cat mai lungi.
AUTOR P.O.V
-Doua portii de ramen, te rog!
-Imediat!
Abia astepta sa ajunga acasa mai repede.Cu speranta ca s-a trezit si, imbracat doar in blugii lui negri, isi face un ceai in bucatarie. L-ar gasi asezat in capatul mesei, cu un dosar in mana, cu buzele rosii din cauza bauturii fierbinti si cu un zambet pierdut pe fata. Asta era dorinta lui de cand se intoarse din razboi. Ramasesera doar ei doi, si acum incepea sa creada ca va ramane complet singur. Se faceau cinci luni de cand statea zi si noapte la capul lui, fara sa ii pese de sat sau de ceilalti. "Ramai in viata, Sasuke.Promite-mi." "Idiotule.Promit." Inca isi tinea promisiunea, asa ca in fiecare zi continua sa ii schimbe pansamentele, sa ii stearga fruntea si sa ii ia temperatura.In fiecare zi dadea drumul la radio si asculta emisiunea lor favorita si,ca si cum Sasuke nu ar fi auzit, Naruto ii mai povestea inca o data. In zilele cand Sasuke avea febra ii lua mana in palmele sale "Tocmai a fost emisiunea noi la radio...". Apoi isi lasa capul usor pe pat langa el. Ii simtea parfumul greu, iar lacrimile ii incetosau treptat privirea. Atunci se ridica si cobora jos sa faca un ceai,asa cum ii placea lui Sasuke.
Toate astea tineau de prea mult timp,iar el simtea ca nu mai are aer. Holul de la intrare i se parea tot mai ingust, iar plafonul casei parea sa-l striveasca.Stia ca Sasuke nu se va face bine, stia ca va muri si el o sa fie cel care va pune flori pe mormintele tuturor:Sakura, Minato, Kushina...si Sasuke. Poate era mai bine sa il lase pe doctor sa ii opreasca inima si nici unul nu s-ar mai fi chinuit atat.
Lasa bolurile de ramen pe pervazul geamului si se aseza pe pat, langa el. Isi petrecu o mana pe sub capul lui, sarutandu-i parul.Il stranse la piept, amintindu-si fiecare misiune, replica sau atingere. Si, intr-un final, adormi.
*
-Ajuta-ma sa ma ridic.
Blondul il lua in brate cu totul, stiind ca Sasuke va fi prea obosit sa protesteze.Dupa cum atincipase, brunetul isi incolaci mainile in jurul gatului lui Naruto, lipindu-si fruntea de pieptul acesteia.
-Iar ai febra. Sper sa nu ne prinda ploaia.
Stia ca il aude si ca nu vrea sa ii vorbeasca. Era prea orgolios, iar boala il tinea tintuit in pat. Naruto stia ca nu trebuie sa insiste cu discutia, asa ca isi continuara drumul prin padure in liniste.
-Lasa-ma sa incerc sa merg. Sunt convins ca o sa reusesc.
-Nu.Pot sa te las in casa. Acum trebuie sa ne grabim, altfel o sa ne prinda furtuna. Cerul e aproape negru.
-Doar pentru ca nu vad, nu inseamna ca nu simt vantul rece. Nu sunt prost.
Naruto vru sa isi ceara scuze, dar asta l-ar enerva si mai tare pe Uciha, asa ca se obtinu. Odata ajunsi acasa, il ajuta sa urce scarile spre dormitor.Il descalta, in ciuda protestelor lui Sasuke si ii schimba tricoul cu o pijama alba, de var. Ii dezlega bandajul din jurul ochilor odata negri. Sharinganul ii luase vederea si aproape viata.Parul lui ciufulit era aproape argintiu, cu cateva suvite mai inchise., iar corpul se recupera cu greu dupa cele sase luni de coma indusa. De cand se trezise, Sasuke fusese mai dificil ca niciodata. Nu vroia sa manace, sa fie ajutat sau sa iasa din camera. Cel mai mult il ranea insa atitudinea fata de el, cel care i-a stat alaturi tot timpul. La inceput tipa la el din orice: ceaiul era rece, hainele erau sifonate, sapunul nu miroasea frumos...orice lucru din casa era gresit si era vina lui Naruto. Stia ca e din cauza bolii, asa ca nu spunea nimic niciodata. Dupa o vreme, Sasuke a inceput sa il ignore. Nu vorbea, nu tipa, nu comenta. De fiecare data cand Naruto incerca sa-i vorbeasca, primea acelasi raspuns "Lasa-ma"
Si toate astea pana in seara asta, cand furtuna din Konoha provocase pana de curent in tot satul.
-Vrei sa ne culcam?Radio-ul nu merge, s-a luat lumina.
-Mi-e indiferent.
-Sasuke? Daca mai zici o singura data ca nu iti pasa, ca vrei sa te las in pace sau ti-e indiferent te omor. Eu te-am ajutat sa te pui pe picioare, eu te omor. Am ajuns in punctul in care daca nu iti ceri scuze si nu ma imbratisezi si nu spui ca-ti pare rau...
Blondul isi inneca cuvintele in siroaiele de lacrimi ce nu conteneau sa apara pe fata lui. Incerca sa isi continue discursul si cu toate ca nu mai avea aer si nu se putea orpi din plans, continua:
-Nu mai pot.Am nevoie, am nevoie sa...
-Si eu am nevoie. De tine.Mult de tot.
Brunetul ii cuprinse fata in palmele sale, lipindu-si fruntile. Ii putea simti repsiratia gadilindu-l pe obraz, dar oricat incerca sa se opreasca nu putea. Asa ca il trase pe Sasuke deasupra lui, ingropandu-si capul la pieptul lui.
-Mi-e frica de tunete.
-Stiu.Dar acum esti cu mine, nu are de ce sa-ti mai fie frica.
-De ce nu m-ai lasat sa stau asa pana acum?
- Cred ca am vrut sa iti dau o sansa sa pleci.Sau poate pentru ca mi-a fost frica ca nu am sa te mai vad. Nu vreau sa fim asa. Sa te sarut si sa nu iti intalnesc ochii, sa te iau in brate si sa nu iti vad parul cand ma joc cu el...sau gropitele de pe obrazul drept atunci cand razi. Sunt asa multe lucruri pe care vreau sa le mai vad macar o data la tine, Naruto...
Naruto se ridicase usor buimac in capul oaselor, uimit de declaratia de dragoste pe care Uciha parea sa o spuna foarte natural. Obrajii i se imbujorasera, iar palmele ii transpirasera. Cuvintele se pierdeau undeva la mijlocul drumului, iar el il avea in fata pe un Uciha complet neschimbat:cu parul mai lung de umeri, cu ochii albi, slab, ranit si sentimental. Ii ducea dorul vechiului Sasuke, dar pana atunci avea sa se bucure din plin de vulnerabilitatea partenerului sau. Se arunca in bratele lui, saruntandu-l. Cat de mult asteptase asta. Buzele lui Sasuke, calde, acaparandu-le, devorandu-le, centimetru cu centimetru. Parea sa nu ii pese ca ramase faa aer, sau ca brunetul avea nevoie de odihna. Erau doar ei doi, saruntandu-se.
-Nu poti vedea inca, dar poti simti, nu?
-Nici sa nu te gandesti. Sunt orb si dezorientat.
-Stiu. Lasa-ma sa te ajut cu orintarea.
-Daca vrei sa ma 'ajuti cu orientarea' de ce ma tii de mana si imi mangai parul? Faci asta doar cand vrei sa fii alintat.
Naruto isi ascunse fata in cearceaf, ca un copil mic. Se lipi de Sasuke, sarutandu-i mana, obraji, fruntea si ochii.
-Sasuke?
-Hm?
-Ma alinti?
-Impostor mic.
In mai putin de cinci minute, Naruto incepu sa motaie si adormi. Furtuna se oprise, iar Sasuke isi trecea degetele prin suvitele blonde ale iubitului, incercand sa isi aminteasca ca ma clar culoarea parului, a ochilor, fata si mai ales corpul lui. Cand ceasul batu ora doua, adormi.