Animezup - forum manga si anime

[size=medium]
Hey! E primul meu fic yaoi asa ca astept parerile voastre cu nerabdare. Perspectivele narative se vor schimba destul de des, dar sa anunt inainte de asta (da,stiu cat de confuz poate fi acest lucru uneori) si ficul nu e structurat pe capitole dar am sa incerc sa pun postari cat mai lungi.

AUTOR P.O.V
-Doua portii de ramen, te rog!
-Imediat!
Abia astepta sa ajunga acasa mai repede.Cu speranta ca s-a trezit si, imbracat doar in blugii lui negri, isi face un ceai in bucatarie. L-ar gasi asezat in capatul mesei, cu un dosar in mana, cu buzele rosii din cauza bauturii fierbinti si cu un zambet pierdut pe fata. Asta era dorinta lui de cand se intoarse din razboi. Ramasesera doar ei doi, si acum incepea sa creada ca va ramane complet singur. Se faceau cinci luni de cand statea zi si noapte la capul lui, fara sa ii pese de sat sau de ceilalti. "Ramai in viata, Sasuke.Promite-mi." "Idiotule.Promit." Inca isi tinea promisiunea, asa ca in fiecare zi continua sa ii schimbe pansamentele, sa ii stearga fruntea si sa ii ia temperatura.In fiecare zi dadea drumul la radio si asculta emisiunea lor favorita si,ca si cum Sasuke nu ar fi auzit, Naruto ii mai povestea inca o data. In zilele cand Sasuke avea febra ii lua mana in palmele sale "Tocmai a fost emisiunea noi la radio...". Apoi isi lasa capul usor pe pat langa el. Ii simtea parfumul greu, iar lacrimile ii incetosau treptat privirea. Atunci se ridica si cobora jos sa faca un ceai,asa cum ii placea lui Sasuke.
Toate astea tineau de prea mult timp,iar el simtea ca nu mai are aer. Holul de la intrare i se parea tot mai ingust, iar plafonul casei parea sa-l striveasca.Stia ca Sasuke nu se va face bine, stia ca va muri si el o sa fie cel care va pune flori pe mormintele tuturor:Sakura, Minato, Kushina...si Sasuke. Poate era mai bine sa il lase pe doctor sa ii opreasca inima si nici unul nu s-ar mai fi chinuit atat.
Lasa bolurile de ramen pe pervazul geamului si se aseza pe pat, langa el. Isi petrecu o mana pe sub capul lui, sarutandu-i parul.Il stranse la piept, amintindu-si fiecare misiune, replica sau atingere. Si, intr-un final, adormi.

-Ajuta-ma sa ma ridic.
Blondul il lua in brate cu totul, stiind ca Sasuke va fi prea obosit sa protesteze.Dupa cum atincipase, brunetul isi incolaci mainile in jurul gatului lui Naruto, lipindu-si fruntea de pieptul acesteia.
-Iar ai febra. Sper sa nu ne prinda ploaia.
Stia ca il aude si ca nu vrea sa ii vorbeasca. Era prea orgolios, iar boala il tinea tintuit in pat. Naruto stia ca nu trebuie sa insiste cu discutia, asa ca isi continuara drumul prin padure in liniste.
-Lasa-ma sa incerc sa merg. Sunt convins ca o sa reusesc.
-Nu.Pot sa te las in casa. Acum trebuie sa ne grabim, altfel o sa ne prinda furtuna. Cerul e aproape negru.
-Doar pentru ca nu vad, nu inseamna ca nu simt vantul rece. Nu sunt prost.
Naruto vru sa isi ceara scuze, dar asta l-ar enerva si mai tare pe Uciha, asa ca se obtinu. Odata ajunsi acasa, il ajuta sa urce scarile spre dormitor.Il descalta, in ciuda protestelor lui Sasuke si ii schimba tricoul cu o pijama alba, de var. Ii dezlega bandajul din jurul ochilor odata negri. Sharinganul ii luase vederea si aproape viata.Parul lui ciufulit era aproape argintiu, cu cateva suvite mai inchise., iar corpul se recupera cu greu dupa cele sase luni de coma indusa. De cand se trezise, Sasuke fusese mai dificil ca niciodata. Nu vroia sa manace, sa fie ajutat sau sa iasa din camera. Cel mai mult il ranea insa atitudinea fata de el, cel care i-a stat alaturi tot timpul. La inceput tipa la el din orice: ceaiul era rece, hainele erau sifonate, sapunul nu miroasea frumos...orice lucru din casa era gresit si era vina lui Naruto. Stia ca e din cauza bolii, asa ca nu spunea nimic niciodata. Dupa o vreme, Sasuke a inceput sa il ignore. Nu vorbea, nu tipa, nu comenta. De fiecare data cand Naruto incerca sa-i vorbeasca, primea acelasi raspuns "Lasa-ma"
Si toate astea pana in seara asta, cand furtuna din Konoha provocase pana de curent in tot satul.
-Vrei sa ne culcam?Radio-ul nu merge, s-a luat lumina.
-Mi-e indiferent.
-Sasuke? Daca mai zici o singura data ca nu iti pasa, ca vrei sa te las in pace sau ti-e indiferent te omor. Eu te-am ajutat sa te pui pe picioare, eu te omor. Am ajuns in punctul in care daca nu iti ceri scuze si nu ma imbratisezi si nu spui ca-ti pare rau...
Blondul isi inneca cuvintele in siroaiele de lacrimi ce nu conteneau sa apara pe fata lui. Incerca sa isi continue discursul si cu toate ca nu mai avea aer si nu se putea orpi din plans, continua:
-Nu mai pot.Am nevoie, am nevoie sa...
-Si eu am nevoie. De tine.Mult de tot.
Brunetul ii cuprinse fata in palmele sale, lipindu-si fruntile. Ii putea simti repsiratia gadilindu-l pe obraz, dar oricat incerca sa se opreasca nu putea. Asa ca il trase pe Sasuke deasupra lui, ingropandu-si capul la pieptul lui.
-Mi-e frica de tunete.
-Stiu.Dar acum esti cu mine, nu are de ce sa-ti mai fie frica.
-De ce nu m-ai lasat sa stau asa pana acum?
- Cred ca am vrut sa iti dau o sansa sa pleci.Sau poate pentru ca mi-a fost frica ca nu am sa te mai vad. Nu vreau sa fim asa. Sa te sarut si sa nu iti intalnesc ochii, sa te iau in brate si sa nu iti vad parul cand ma joc cu el...sau gropitele de pe obrazul drept atunci cand razi. Sunt asa multe lucruri pe care vreau sa le mai vad macar o data la tine, Naruto...
Naruto se ridicase usor buimac in capul oaselor, uimit de declaratia de dragoste pe care Uciha parea sa o spuna foarte natural. Obrajii i se imbujorasera, iar palmele ii transpirasera. Cuvintele se pierdeau undeva la mijlocul drumului, iar el il avea in fata pe un Uciha complet neschimbat:cu parul mai lung de umeri, cu ochii albi, slab, ranit si sentimental. Ii ducea dorul vechiului Sasuke, dar pana atunci avea sa se bucure din plin de vulnerabilitatea partenerului sau. Se arunca in bratele lui, saruntandu-l. Cat de mult asteptase asta. Buzele lui Sasuke, calde, acaparandu-le, devorandu-le, centimetru cu centimetru. Parea sa nu ii pese ca ramase faa aer, sau ca brunetul avea nevoie de odihna. Erau doar ei doi, saruntandu-se.
-Nu poti vedea inca, dar poti simti, nu?
-Nici sa nu te gandesti. Sunt orb si dezorientat.
-Stiu. Lasa-ma sa te ajut cu orintarea.
-Daca vrei sa ma 'ajuti cu orientarea' de ce ma tii de mana si imi mangai parul? Faci asta doar cand vrei sa fii alintat.
Naruto isi ascunse fata in cearceaf, ca un copil mic. Se lipi de Sasuke, sarutandu-i mana, obraji, fruntea si ochii.
-Sasuke?
-Hm?
-Ma alinti?
-Impostor mic.
In mai putin de cinci minute, Naruto incepu sa motaie si adormi. Furtuna se oprise, iar Sasuke isi trecea degetele prin suvitele blonde ale iubitului, incercand sa isi aminteasca ca ma clar culoarea parului, a ochilor, fata si mai ales corpul lui. Cand ceasul batu ora doua, adormi.

Era tentat sa ii deschida nasturii de la camasa, sa traga draperiile si sa il faca prizonierul lui intreaga zi. Dar nu putea face asta. Ca Sasuke sa se puna mai repede pe picioare, Tsunade recomandase multe plimbari si liniste, asa ca Naruto planuise intreaga saptamana. Aveau sa place in dimineata asta,sa se cazeze la pensiunea batranei Q., aflata la poalele muntilor. La cativa kilometri se afla un sat unde in fiecare saptamana se organizau festivaluri.
-De ce m-ai trezit asa devreme?
-E o surpriza.
-Nu e o surpriza faptul ca esti matinal. Ai putea totusi sa-mi faci o surpriza lasandu-ma sa dorm.
-E ok daca iti dau camasa albastra? Da, probabil e ok. Sau poate sa-ti dau un tricou si sa ia hanoracul. Nu, daca transpiri dupa aia..poate ar trebui sa iti dau puloverul ala rosu care il urasti...
-Sau poate ar trebui sa imi spui unde mergem.
-Ce te face sa crezi ca mergem undeva?
-Pentru ca nu ar trebui sa conteze cu ce ma imbrac daca stau in casa ?
-Lasa tonul ala ironic. In plus, e o surpriza. Oh, fie, nu pot pastra secrete si oricum nu vezi, asa ca nu ai cum sa te bucuri de peisaj.
-Multumesc ca mi-ai amintit.
-Oricand. Tsunade a spus caai nevoie de odihna si liniste si miscare, asa ca ne vom petrece saptamana la munte.
-Asta inseamna ca o sa pot dormi?
-Nu te mai plange atat. E aproape sase. Cand aveam misiuni nu dormeam asa tarziu.
-Nu, dar dormeam in timpul noptii, lucru imposibil cu tine in pat.
-Nu ma pot abtine, mai ales ca acum nu mai trebuie sa ma bat o jumatate de ora cu tine ca sa reusesc sa te leg la ochi.


NARUTO P.O.V
-Cum ai putut sa uiti CD-urile?
-Nu m-am gandit ca o sa ramanem fara semnal. Si nici ca drumul o sa fie asa lung. De ce nu dormi putin?
- Nu prea am altceva de facut oricum. Nu e ca si cum pot sa admir peisajul, sau sa conduc. Nici macar nu pot sa ma plimb singur, pentru ca m-as putea impiedica sau as putea cadea intr-o prapastie. Trebuie ca tu sa pregatesti mancaea pentru ca eu am spart trei farfurii atunci cand am incercat si tot ce a iesit a fost o omleta cruda. Tu trebuie sa ma ajuti sa fac baie pentru ca atunci cand am incercat singur era sa imi rup piciorul. Tu trebuie sa conduci masina,cu toate ca nu iti place si tot tu conduci pana si in pat.
-Ok, asta imi place.Mai ales cand...
-Dar mie nu!M-am saturat si nu imi place. Ar fi fost mai bine sa fi murit atunci. Pana acum ti-ar fi trecut si ???????e ce ai oprit ?
-Iesi afara.Acum.
-Dar ploua.
-Iesi afara!
Drumul era pustiu.Copacii erau indoit sub vantul puternic,iar ploaia cadea tot mai repede.
-Acum chiar o sa racim.
Blondul parea sa nu mai dea atentie cuvintelor lui Sasuke. Isi inclesta pumnul lovindu-l pe brunet cat de tare putu, izbindu-l de masina. Intins pe sosea, incerca sa se ridice, dar un alt pumn veni in stomac, apoi altul peste buze, urmat de o palma.Il lua de guler, impingandu-l de pe asfalt pe iarba:
-Nu mai ai niciun drept asupra vietii tale. Asa ca nu ai dreptul de a face ipoteze sau de a-ti dori sa mori. Pentru ca eu am grija de tine si eu am fost singurul care a crezut ca vei supravietui cand nimeni nu mai spera. Crezi ca pentru tine e greu ca nu te poti imbraca singur sau ca nu poti sa iti faci un nenorocit de sandvis? Cum crezi ca e pentru mine? In fiecare dimineata ma trezesc cu o ora mai devreme pentru ca trebuie sa pregatesc masa, sa iti pun pasta de dinti isi periuta in partea dreapta pentru ca in stanga nu o gasesti si sa am grija sa nu fie nimic aruncat prin casa de care ai putea sa te impiedici. Apoi trebuie sa iti pregatesc hainele si cand te trezesti imi spui ca vrei altele,asa ca iti aduc altele pentru ca vreau sa te simti confortabil. Dupa aceea trebuie sa iti pieptan parul si sa am grija sa nu fie ciufulit.
-Naruto...
-Taci. Stii ca odata, dupa ce te trezisem, nu mai stiam daca ti-am pus periuta de dinti in drepata, asa ca am fugit repede sa vad daca e acolo ca tu sa nu te simti prost ca nu ai gasit-o. Asa ca am tot dreptul sa conduc in pat pentru ca tu esti orb si singurul meu avantaj e ca in sfarsit, nu mai sunt cel timid si dezorientat.In sfarsit,eu detin controlul si stiu ca e rau si imi doresc sa vezi din nou, dar in sfarsit nu te mai joci cu sentimentele mele.
-Nu m-am jucat niciodata cu sentimentele tale.
-Chiar deloc, exceptand zilele in care acceptai toate avansurile Sakurei, noptile in care eram aparent ?????previzibil????? si ?????ma lasam usor intimidat?????. Cum puteai sa imi spui ca sunt mai romantic ca o fata cand vroiam sa te imbratisez?
-Calmeaza-te, erau doar glume.
-Glumele tale ma raneau de fiecare data si tu continuai sa le spui...
-Imi pare rau. Dar stii ca...
-Ca ce? Ca asa te exprimi tu? Lasa-ma naibii cu tampeniile astea.
-Idiotule, te iubesc.
L-am lasat sa ma ia in brate, sa-mi cuprinda fata cu palmele si sa repete acele cuvinte la nesfarsit. Totul ar fi fost perfect daca i-as fi putut citi privirea din ochi.Ochii lui negri, de care nu ma mai saturam,erau acum ca o prapastie intre noi. Ca doua picaturi de ploaie, puteau insemna orice. Ca si cum lumea mea se sfarama si bratele lui nu ma mai puteau apara, tavanul prabusindu-se si vantul soptindprea multe minciuni ca sa le mai pot suporta. Caldura lui ma sufoca si tot ce imi mai ramanea de facut era sa il imping dincolo de prapastia dintre noi. Dincolo de acel posibil fals ?????Te iubesc?????.
-Hai in masina. I-am spus lui Q ca o sa ajungem pana la cina.

Astept pareri ^.^

Casa ramase neschimbata.Geamurile usor stricate, varul alb cazut pe la colturi si copacul ce acopera mai bine de jumatate din acoperis.Am gasit-o pe batrana vesela ca intotdeauna, poate putin depasita de varsta si de toti copii de care avea grija.
-V-am pregatit casuta din spate, cea de vara. Are o singura camera, dar am pus doua paturi si maine o sa terminam de aranjat. As fi facut mai mult, dar ai anuntat asa tarziu. Baieti, ajutati cu bagajele. Cat de mult ai crescut. Si Sasuke, la fel.
Usor stingheriti, nici unul din noi nu zicea nimic. Batrana parea sa caute pe cineva, invartindu-se in cerc de cateva ori:
-Hinata, Neji, veniti incoace. Ei sunt verisori, o sa munceasca aici o vreme. Au casa de alturi, fostul hambar.
Si pentru prima data nu ma puteam hotari care dintre cei doi arata mai bine. Amandoi aveau parul lung, niste corpuri perfectesi haine mulate. hinata avea un zambet timid, delicat, spre deosebire de Neji care parea sa ma dezbrace din priviri.

-Credeam ca nu o sa mai iesi din dus. Nu vii in pat?
Aproape uitasem ca a trebuit sa unim paturile.Am stins lumina si l-am luat pe Sasuke in brate.Parul lui argintiu era usor apsru si putin incalcit.
- Nu m-ai pieptanat.
-Mi-as dori sa...
'...il pot pieptana pe Neji.In lumina soarelui pal de toamna, cu tunica descheiata,suvitele castanii se revarsau peste abdomen, stralucind.Parul tau de ce nu straluceste, Sasuke?Parul tau de ce nu mai e matasos ca altadata?Ochii tai de ce nu ma mai intimideaza?'
-La ce te gandesti?
-La tine.
'La Neji.Parul lui probabil e moale si discret parfumat.Al tau de ce nu e asa? Dintr-o data, parfumul tau e prea tare.Imi ia aerul.'
-Noapte buna.
-Dar, Naruto..
M-am prefacut ca am adormit repede. La fel a facut si el.Pe ramura ciresului, o bufnita canta.Moarte.

-Baieti, e timpul pentru micul dejun. Grabiti-va.
Hinata purta o rochie vaporoasa deasupra genunchiului. Avea parul impletit lasand doua suvite sa ii incadreze fata.In maini avea un buchet mic de flori de camp pe care il aseza intr-o vaza alba pe masuta de cafea.
-De ce ai ramas cu camasa in mana? O sa intarzii.Lasa-ma sa te ajut.
Mi-am inchis ochii, lasand-o sa imi incheie nasturii. Isi plimba incet degetele de-a lungul bratelor, zgariindu-ma cu unghiile. Imi aranja gulerul, incolacindu-si mainile in jurul gatului meu. O simteam tot mai aproape. Respiratia fierbinte in urechea mea, parul mirosind a levantica...
-Deschide ochii.
...si doi ochi mari, de culoarea florilor de liliac. Ma simteam ametit, in transa. Ca si cum ar fi aruncat o vraja asupra mea, nu mai eram stapan pe corpul meu. Oricat incercam sa imi misc corpul, oricat incercam sa ma desprind de ochii ei, ceva ma retinea.
-Am reusit sa fac singur dus.Dar tot o sa am nevoie de tine la imbracat.
Sasuke purta un prosop scurt alb, in jurul taliei. Fara sa-mi dau seama cum, Hinata ajunse deja la usa. Rosie in obraji, isi lasa capul in jos, usor jenata:
-Imi cer scuze ca am dat buzna asa. Mai bine plec.
Pareau doua fiinte in acelasi corp.Pana acum cateva secunde era cea mai misterioasa si senzuala femeie pe care o intalnisem vreodata.
-Oh, daca as fi stiut ca e si ea aici n-as fi iesit chiar asa.Stii, a fost fost ciudat, dar acum cateva minute m-a trecut un fior pe sina spinarii si aproape mi s-a facut frica. De fapt, de asta am iesit mai repede.Am vrut sa vad daca esti ok.
Vru sa ma sarute, dar se indeparta brusc, incruntandu-se.
-De ce mirosi asa tare a levantica ? Asta e parfumul ei.
Imi cuprinse obrajii.Ardeam.
-De ce te-ai inrosit ?Naruto, ce se intampla?
-Nimic.Nu fi absurd.M-a ajutat sa imi inchei camasa.
-Adica te-a vazut dezbracat?
-Esti gelos?
-Da.
L-am sarutat apasat pe frunte.Stiam ca asta il va linisti. I-am luat mana intr-a mea, impingandu-l spre pat. Era absurd sa cred ca intre mine si Hinata ar fi ceva. Eu nu-l iubeam decat pe Sasuke. Nu puteam sa las o femeie sa intervina intre noi doi.
-Cum ramane cu micul dejun?
-Credeam ca vrei sa ii arati Hinatei ca suntem impreuna.
-Da la spalat camasa asta. Nu-mi place levantica.
Zambetul lui ramase la fel. Buzele rosii, si ele.

Nu sunt eu o mare fana a fic-urilor yaoi, dar al tau imi place la nebunie. Sincera sa fiu sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla in capitolul urmator. Imi place mult modul tau de a descrie...totul ^ ^ . Trebuie sa-ti spun ca esti foarte talentata si sper ca vei posta curand noul capitol...nu prea sunt buna in a-mi exprima punctul de vedere, in scris ,dar sper ca ai inteles ce am vrut sa zic .

-Ati aparut cam tarziu. S-a intamplat ceva?
-Suntem in regula. Noi o sa mergem sa ne plimbam putin. Singuri.
-Daca nu v-as cunoaste, as spune ca sunteti un cuplu.
-Chiar suntem un cuplu. De ce crezi ca nu am venit dimineata?
Hinata is ilasa capul intr-o parte, incordandu-si mainile ca si cum s-ar fi pregatit sa il stranga de gat pe Sasuke. Pupilele i se ingustasera si parul capata reflezii negre.
-Naruto, ne lasi doua minute singuri? Hinata si cu mine avem ceva de discutat.
M-am retras in bucatarie, lasandu-i pe cei doi singuri. Ii priveam de pe geam si pareau nemiscati.
-Arati de parca ai fi vazut o stafie.
Neji isi lasa mainile pe umerii mei, zambindu-mi.
-Asteptam doar ca cei doi sa termine de vorbit.
- Eu nu vad pe nimeni pe ceata asta.
Cand m-am uitat pe fereastra, nu se mai putea vedea absolut nimic.
-Asta e...adineauri era senin. Mai binema duc la Sasuke. Nu se descurca singur.
-Sau mai bine ramai aici. Se spune ca nu e bine sa iesi afara pe o ceata ca asta. Batranii spun ca in astfel de zile, vrajitoarele iti apr in cale si te fac sa-ti pierzi mintile. Danseaza in jurul tau, invartindu-te tot mai repede, pana cazi in bratele lor.
Ma luase de mijloc, lipindu-ma de perete.
-Sasuke o sa fie bine. Crede-ma. Tu esti cel care trebuie sa isi faca probleme.
Isi dadu drumul la par, acoperindu-mi fata aproape in intregime. Respiratia lui era fierbinte si vroiam mai mult ca orice sa il sarut. Buzele noastre aproape se atingeau, iar mainile lui imi mangaiau obrajii. Spre deosebire de verisoara lui, Neji era cald, dulce, rabdator. Si asta ma calma.
-Saruta-ma.
Isi lasa mainile sa cada peste pieptul meu, lipindu-se de mine. I-am prins parul cu mana dreapta, tragandu-i capul pe spate. Se lasa usor in jos, descheindu-mi hanoracul, tragandu-ma langa el. Inrosindu-se, imi dadu hanoracul jos. Isi lasa capul in jos, si lipit, de data asta el de perete, ma trase mai aproape. Cu miscari stangace mainile lui imi mangaiau spatele, dandu-mi fiori. I-am cuprins buzele intr-un sarut dulce, incercand sa nu il intimidez mai mult decat era deja. Isi lasa bratele sprijinite pe soldurile mele, prea absorbit de ceea ce ii faceam. Degetele mele se plimbau in voie pe sub bluza lui, facandu-l sa se inroseasca si mai tare. Am incercat sa ii dau jos haina, dar isi puse usor speriat mana peste a mea, soptindu-mi un ?????Nu????? stins la ureche. Ma lua in brate, ingropandu-si capul in scobitura gatului meu. Un singur sarut il aduse in starea asta, iar eu m-am simtit ca si cum as fi fost singurul pentru el.
-Neji, imbraca-te. Ceata a disparut.
-Asta...o sa se mai intample?
-Vrei sa se mai intample? Daca da, sunt oricandsi oriunde al tau. Ai grija doar sa nu fim cumva intrerupti.
L-am lasat singur, dezorientat si fericit. Avea parul ravasit, dat pe spate, acoperindu-i umerii partial dezbracati. Cand am ajuns in tocul usii m-am intors doar ca sa il mai iau o data in brate.Mainile ii tremurau, asa ca l-am ajutat sa se aranjeze. Cand ne ridicasem, in bucatarie intra Q.
-Nu te mai uita atata si pune de o cafea. Si pregateste ceva de mancare. Nu vezi ca ii e foame? Hai, nu mai pierde vremea aiurea ca te trimit imediat acasa. Si stii ce te-asteapta acolo.
Intr-o clipa, Neji intinse masa, fara sa comenteze ceva.
-Naruto, ma scuzi, dar am treaba. Daca ai nevoie de ceva, cere-i lui.
Dupa ce batrana pleca, am luat un mic dejun copios impreuna cu satenul.
-Gatesti extraordinar.Tot timpul te ocupi de bucatarie?
-Ma ocup de tot ce trebuie.Bucatarie,camere,gradina. Tot ce vrau e sa nu mai intorc acasa.
-De ce?
Isi stranse pumnii, fara sa mai spuna ceva. In timp ce spala farfuriile, mi-am adus aminte de Sasuke si Hinata.
-Ar trebui sa plec.Probabil cei doi au terminat de mult de vorbit.
-Naruto ?
-Da ?
-Nu o lasa sa se apropie. E o vrajitoare.
Cu toate ca parea serios, am luat-o drept o gluma. Cine mai credea in vrajitoare?
-Ai avut dreptate. Chiar ne prinde bine timpul asta petrecut departe de ceilalti. Nu vreau sa te mai ranesc.
-Nu e genul tau sa faci confesiuni.
-Dar tu ai nevoie sa auzi asta,nu?Iti doresti sa iti soptesc in fiecare noapte cat de mult te iubesc si ca nu vreau sa te pierd. Iti doresti sa fiu un romantc incurabil, sa te trezesc in fiecare dimineata cu un sarut pe obraz si sa te iau in brate. Ai avut dreptate. Nu mai am nici un drept asupra mea sau a ta. Iti apartin in totalitate asa ca spune-mi ce vrei. Eu nu sunt asa...deschis.Dar pentru tine ma pot schimba.Promit.
-Sasuke...
-Nu.Nu o sa renunt la tine asa cum nici tu nu ai facut-o. Stiu ca daca nu o sa imi recapat vederea relatia noastra nu va mai fi ca inainte, asa ca voi face tot ce trebuie si voi accepta orice casa ramai langa mine.
?????De ce mi-ai dat liberatatea asta,Sasuke? De ce nu ai ramas acelasi brunet rece, dar pasional pe care l-am intalnit acum opt ani? De ce ai incetat sa arunci farfuriile pe jos cand credeai ca un alt barbat imi face avansuri ? Si ochii pe care numai eu ii puteam intelege de ce nu se vindeca ??????
Si-a pus capul la mine in poala, privind in gol.
-Te sperie?Ochii mei..te sperie?
-Parul tau incepe sa isi revina. Cu toate ca imi placea argintiul. Te prindea.
-Naruto, ti-e mila?
-Si semenel de pe piept incep sa ti se vindece. Aproape ca au disparut. Probabil din cauza saruturilor mele.
-Naruto,ai o aventura?
-Inceteaza.
-Nu te condamn. Dar..nu credeam ca va trebui sa traiesc vreodata asta. A inceput sa ploua.
-Nu plange.
-Ploua, nu plang. Serios, nu vezi?Pentru ca eu nu pot vedea..De asta ma inseli? El are ochii mai frumosi? Ce conteaza, el ii are,iar eu sunt doar..
?????Neji, am nevoie de tine.Sa te controlez. Sa ma iubesti. Sasuke???????m nevoie si de el. Sa ma controleze. Sa il iubesc. Sa ma iubeasca.Sa stau alaturi de el. S-a schimbat. Dar nu il pot parasi. Asa c, Neji, ai putea sa traiesti cu asta? Pentru mine??????
L-am luat in brate. Lacrimile lui sarate imi udau hanoracul pe care,amuzant, il purtasem si data trecuta cand Sasuke ajunse in starea asta. Se intampla acum trei ani, cand Itachi, fratele lui, murise.Nu imi raspundea la telefon de mai bine de o saptamana si incepeam sa ma ingrijorez. Asa ca m-am dus in fostul lor cartier, unde mai erau cateva case ramase in picioare. L-am gasit inconjurat de farfurii si sticlea sparte, cu mainile pline de sange. Era tras la fata, cu ochii intunecati de atata plans. Cand ma vazu, imi sari in brate, repetand intr-una ca ma iubeste si daca vreau sa fiu familia lui. Am scos din buzunar inelul de argint, intrebadu-l ?????Tu ce crezi??????
-Nu mai plange. Te iubesc. La urma urmei, suntem logoditi. Ilegal is irelevant pentu ceilalti,dar pentru noi...
-Suntem logoditi.
Ma arunca pe iarba,sarutandu-ma apasat. Incepu sa isi dea jos hainele cu o viteza care ma depasea cu mult.
-Intot..deauna ai..fost mai rapid..ca mine.
Printre saruturi, brunetul imi zambi pervers, dezbracandu-ma.
-Suntem intr-o poiana. Ne poate gasi oricine.
-Vrei sa ne oprim?
-Nu.
Ma trase deasupra lui, incolancindu-si picioarele in jurul soldurilor mele.Aveam boxeri la fel. Nu m-am putut abtinesa nu rad. Bineinteles ca in cateva minute i-am dat jos.
-Sas?????ke?
-Hm?
-Esti un iubit superb.
I-am prins mainile deasupra corpului cu palma dreapta, in timp ce stanga se plimba in voie pe corpul lui. Eram lipiti unul de celaltat, simtindu-i respiratia pe piele:pe ga, pe piept,pe coapse.
-Saruta-ma.
-Ma implori?
Stii ca nu e nevoie sa ma torturezi asa.
-Spune-mi, iti dau fiori?
-Orice atingere a ta imi da fiori. Saruta-ma.
Mi-am lipit fruntea de a lui, lasandu-i libere mainile.Ne-am pierdut amandoi in atingerile celuilalt,ca si cum ar fi fost pentru prima data. Sarutureile pe gat, care il faceau sa isi infinga unghiile in spatele meu, limba mea care lingea fiecare bucatica din corpul lui.
-Sa nu indraznesti sa cobori mai jos.
Stii, chiar nu inteleg ce e cu timiditatea asta de cand ai ramas orb.In plus, esti adorabil cand te inrosesti. Nu-ti mai acoperi fata. Vreau sa te vad. Iubitule?
Mi-am retras mana, cuprinzandu-i talia si saruntandu-l incet, asa incet sa se simta in largul lui. Se relaxa imediat si incepu sa imi dea parul dupa ureche ca mai apoi sa imi cuprinda ceafa,adancind sarutul.
-Naruto, te iubesc. Si..imi place cand ma strigi asa.
-Atunci de ce te inrosesti?Esti cu mine.
-Pot sa..stii..ca de cand am avut acccindentul eu nu am mai..dar..
-Vrei sa stai deasupra?
-Da.
Hinata aparu in urmatoarea clipa. Arfi putut perfect daca nu ar fi venit, daca nu si-ar fi batut joc de el, de noi. Asa ca am omorat-o. A doua zi, cand toti erau la micul dejun, Neji m-a ajutat fara sa intrebe nimic. Imediat ce s-a ajuns la concluzia ca s-a sinucis, am decis ca e mai bine sa plecam. De data asta, insa, am fost trei. I-am luat satenului un apartament in centrul orasului, faa ca Sasuke sa stie. Doua saptamani mai tarziu aveam sa aflu ca locul a ars pana la temelii si nu a mai ramas nimic. Nu mi-am pus intrebari si nu mi-a parut rau. Plecarea din acel loc ramane in ceata, ca intr-un vis. Cand am primit vestea, m-am simtit usurat, pregatit sa incep un nou capitol din viata. Si sa ajung sa il cunosc pe Neji.



Mersi mult mult de tot pentru comentariu.A insemnat mult pentru mine pentru ca eu postam si nimeni nu lasa un comm si ma simteam cam aiurea. Ma bucur ca iti place si o sa incerc sa postez capitolele cat de repede pot. ^.^

Nu imi dau seama de ce nu a mai postat nimeni la fic-ul tau . Este absolut genial . Chiar nu ai de ce sa-mi multumesti ^^ .
Revenind la capitolul acesta...OMG O_O .Deci, nu stiu cu ce sa incep :) .Ultimul fragment a fost atat de...plin de surprize. Nu prea am inteles ce a ars , noul apartament al lui Neji sau casa doamnei Q ...ceva imi spune ca este casa doamnei Q, dar sunt putin nedumerita . Imi pare bine ca a murit Hinata :)) , era ca un ghimpe in coasta ,pentru cei doi . Sunt curioasa sa vad cum vor evolua lucrurile , acum ca a intrat si Neji in peisaj . Poate ca ma repet , dar trebuie sa-ti mai spun o data ca esti foarte talentata si sper sa continui sa scrii ^ ^ .

Partea II - 6 luni mai tarziu


Naruto P.O.V
-O sa intarziii in seara asta, nu ma astepta. Da, a iesit bine. Nu,nu, e totul ok. Da,am o cina cu niste posibili parteneri. In legatura cu transporturile,ti-am povestit zilele trecute. Te pup. Somn usor. Si sa nu iti uita medicamentele.
Asteptam sa ajung cat mai repede la Neji. Daca traficul nu ar fi fost asa rau, eram deja in bratele lui, asteptand mancarea sa se incalzeasca. In schimb sunt blocat intr-o intersesctie de mai bine de 10 minute si incep sa cred ca nu o sa scap prea repede. Ma intreb ce mi-a pregatit. A spus ca e o surpriza.
-Inainteaza odata! Altfel ramanem blocati iar.
Fara sa-mi dau seama, coada din fata mea disparuse, iar soferii ma claxonau nervosi, injurandu-ma. Ma mai desparteau doua blocuri. Un bloc. Etajul sapte, apartamentul 8.O usa neagra si un miros intepator de mancare.
-Am ajuns!Neji,unde esti?
-In bucatarie, ca de obicei. Si descalta-te, abia am facut curat.Nu-ti mai arunca papucii la intamplare.E valabil si pentru haine.
Mi-am aruncat sacoul pe jos, fara sa tin cont de vociferatiile satenului.Am traversat holul ingust, incercand sa nu alunec pe parchetul mult prea lustruit.Cand am facut stanga spre bucatarie,am alunecat.
-Naruto,ai grija. O sa faci o gaura in perete daca ai sa cazi de fiecare data cand vii in acelasi loc.Acum inchide usa dupa tine, si-asa miroase toata casa din cauza sosului asta.
Neji purta niste pantaloni albastri de panza topita, cu un tricou bej cam spalacit.Avea un sort alb,stropit cu tot felul de sosuri si feluri de mancare, iar parul,mai lung acum,si-l stranse cu doua ace intr-un coc lejer, in varful capului. Era transpirat si avea fata rosie de la caldura. Toata bucataria era plina de cratite si cani, fiecare cu cate ceva.
-De ce arata in halul asta?
-Am incercat sa fac mancare turceasca. M-am ganditcate-ai plictisit de aceleasi meniuri, asa ca in fiecare seara o sa avem feluri traditionale din alte tarfi.Am inceput mai devreme ca de obicei, doar ca se fac destul de greu si nu am reusit sa termin.Imi pare rau. Mai poti astepta jumatate de ora?Ignora toata harababura asta, o sa strang maine.Azi mancam in sufragerie.Stiu, asteapta-ma acolo. Am sa iti aduc ceai.
-Ceai?Nu sunt tocmai genul care sa bea ceai.
-Nu conteaza.Asta e traditional.In plus, stii ca nu imi place cand bei alcool. Nu-ti face bine.
Am stat cu el pana a terminat de gatit totul.Ca de obicei, i-am povestit tot ce am facut la servici, inclusiv ce mancasem la pranz.
-Cred ca trebuie sa iti pregatesc si pachetul de acum incolo. Ai sa te imbolnavesti doar cu fast food. Uite, gusta.Ce crezi?
Sufla intr-o lingura de lemn,dandu-mi sa gust...ceva ros.
-Aaa,e iute.Iute,iute,iute.
-Bun. Inseamna ca a iesit. Bea ceai.O sa iti treaca.
-Chiar daca nu vreau sa recunosc, e foarte bun.Poti sa imi mai pui un pahar?Si apropo, de ce sunt asa mici?Lasa-ma sa ghciesc.Sunt..
-Traditionale.
-Ar trebui sa te faci bucatar.
-Dar eu vreau sa gatesc doar pentru tine.
O spuse repede, apoi se intoarse inapoi spre aragaz. Se invarti de cateva ori prin bucatarie,cautand bolurile transparente.Imi evita privirea.
-Asta cauti? Uita-te la mine.Neji, te-ai inrosit.
-E cald.
-Si urechile?
Mi-am pus maa dreapta pe talia lui, in timp ce stanga cu stanga ii maingaiam obrazul. L-am sarutat pe ochi, pe frunte, strangandu-l tot ma tare .Isi ridica capul, lipindu-si buzele de coltul gurii mele.Era modul lui de a-mi cere sa il sarut. Adorabil. Desi eram impreuna de jumatate de an, desi o luam atat de incet, inca era timid cand venea vorba despre asta. Uneori aveam impresia ca ii este frica.Felul in care isi punea palma peste pieptul meu, lansandu-ma mereu sa controlez situatia..vroia sa il protejez.De cine?
-Hai..hai la masa. Asteapta in sufragerie.
-Nu vrei ajutor?Stii, nu trebuie sa fie totul aranjat de fiecare data cand vin. Poate ar trebui sa te mai odihnesti.
-Dar imi place.Si..cum nu m-ai lasat sa imi iau o slujba,mcar atat pot face.Uneori as vrea..nimic.Nu conteaza.
Ma impinse spre hol,inchinzand usa. Mi-am aruncat si cravata in alt colt, stranduindu-ma sa nu cad inca o data. Sufrageria noastra suferise si ea tranformari.In coltul din stanga, langa geam, era o masuta joasa de lemn cu doua pahare micute(evident,pentru ceai) si perne de catifea de jur imprejur.Langa sofaua neagra statea un covor persan alb.Biblioteca fusese reordonata si redecorata cu tot felul de plantute uscae.
-Miros frumos.De asta le-am pus.Stai jos.
In cateva minute, Neji umplu masa cu diferite feluri de mancare, povestindu-mi depsre fiecare in parte.De fiecare data cand gustam ii spuneam cat de delicios este si atunci zambea, inrosindu-se pana la urechi.Il tachinam rugandu-l sa ma hraneasca.As fi vrut sa pot fi in stare sa renunt la Sasuke si sa pot veni, in fiecare seara la Neji, crezandu-ma acasa.
-Pari ingrijorat.E totul in regula?
-Hai sa facem o baie.
-Am sa iti pregatesc apa.Intre timp, incearca desertul.
-Neji,am vrut sa spun amandoi.
L-am prins de mana inainte sa se retraga, tragandu-l peste mine.Isi lasa capul pe umarul meu, stiind ca e inutil sa mi se impotriveasca.
-In costum de baie?Nu ma poti refuza.
Ma saruta pe obraz, apoi fugi in baie.Cand am mers dupa el, purta doar niste boxeri bej ce contrastau cu pielea lui alba. Nu ma auzise cand am intrat, fiind prea concentrat din cauza spumantului si a sarurilor de baie. I-am dat parul intr-o parte, incercand sa nu-l sperii, saruntandu-l usor pe gat.
-Mmai bine am stinge lumina...
-Vrei sa facem baie pe intuneric?Asta e foarte pervers din partea ta Neji. Descopar o noua latura.
Am intrat in apa amandoi, fara sa-i dau drumul la mana. Cada era prea mica si inevitabil, unul din noi trebuia sa stea in bratele celuilat.Mi-am trecut mana dupa capul lui, rezemandu-se pe pieptul meu, cu un picior peste picioarele mele.
-Ce-a fost cu tine cand ai cumparat sare de baie roz?
-Miroase frumos.Si coloreaza si apa.Nu-ti place ?
-Atata timp cat esti si tu dezbracat in apa asta, nu conteaza ce culoare are.
-Intotdeauna spui ceva de genul asta.Naruto, poti ramane aici in noaptea asta?
-Asta si intentionam sa fac.

Hey^^
Amphetamine mi-a spus de ficul tau si ma bucur ca l-am citit. Sincera sa fiu este primul meu fic yaoi pe care il citesc si daca la inceput nu este ceva bun care sa-mi placa, de obicei ma opresc si fac altceva, dar tu mi-ai deschis, ca sa zic asa, usa spre o alta lume perversa, care imi place la nebunie.

Nici eu nu sunt prea buna in a-mi exprima parea despre ceva anume, prefer sa tin mai mult pentru mine, dar in cazul tau fac o exceptie. Mi-a placut foarte mult felul in care ai descris lucrurile, sentimentele personajelor, iar caracterele lor, pai, ce pot spune, sunt dementiale, mai ales atunci cand isi satisfac placerile, iar aici cred ca ai inteles ce am vrut sa spun.

Eu de obicei eram obisnuita cu cuplul SasuSaku si citeam tot felul de ficuri perverse cu ei, dar dupa ce l-am citit pe al tau, cred ca o sa mai trec o vreme pe la yaoi. Naruro ca de obicei lupta pentru ceea ce el iubeste si aici ma refer la Sasuke. Toate declaratiile de dragoste dintre Sasuke si Naruto m-au facut pur si simplu sa motai de fericire. Acum ca a intervenit si Neji, nu stiu cum o sa decurga situatia intre ei. Sunt sigura ca Sasuke va afla pana la urma, dar te rog, nu fa un sfarsit tragic.

Pai, cred ca am spus destul. Esti foarte talentata si scrii genial si iti doresc cat mai multi fani la ficul tau. Te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next. Spor la scris si la cat mai multe idei. Te-am pupat!^^

Foarte frumos. Este primul Fic Yaoi, pe care am inceput sa il citesc, si pot sa iti zic ca este genial. Continua tot asa. ;)

In primul rand,multumesc pentru pareri,apreciez.Inca oscilez intre un sfarsit tragic si un happy ending, dar nu m-am hotarat.

I-am sarutat mana, apoi fruntea.Ne-am batut cu apa, udand toata baia.Cumva, cu toate ca nu luase niciodata initiativa de a ma saruta,sau chiar mai mult, faptul ca in fiecare seara, fie ca veneam sau n, ma astepta cu mancare facuta si zambetul pe buze ma facea mai fericit decat as fi crezut vreodata ca voi putea fi. De cand il cunoscusem pe Sasuke nu mai credeam intr-o relatie echilibrata, fara certuri sau tensiuni.Cu toate astea,ceva ma impiedica sa il parasesc pe Sasuke.Nu eraa trecutul plin de amintiri si nici noptile de neuitat petrecute impreuna.Poate ca il iubeam prea mult ca sa il las in urma ,dar simteam ca Neji ar putea fi o jumatate mai buna pt mine.Ma puteam considera cel mai norocos barbat din lume,cu doi iubiti care sa stie unul de celalaltsi sa fie de acord:?????Voi accepta orice ca sa ramai langa mine.?????Dintre toti oamenii,la tine nu ma asteptam,Sasuke. M-ai lasat sa iti calc mandria in picioare si mi-a facut placere.Dar tot ma simt vinovat.De fiecare data cand vin acasa vad durerea in gesturile tale,o simt in voce.Stiu ca plangi cand sunt cu Neji si stiu ca stii. Nu am vrut sa te ranesc si totusi nu ma mai pot opri acum.
-Naruto,poti sa imi stergi parul?
Se aseza langa mine pe pat,intr-o pijama alba,cu toti nasturii descheiati la bluza.
-Afara e furtuna?
-Da,a inceput si sa fulgere.M-ai bine trag perdelele.
Asta e,Sasuke.Tu ma tii in brate cand tuna.Tu ma linistesti.Numai tu poti.

Sasuke P.O.V
Naruto,unde esti?Baiatul acela nu te poate face mai fericit decat pot eu.Nu te tine in brate acum ca e furtuna si nu te mangaie pe par ca sa te linistesti.Nu ti-e frica?Vino acasa,Naruto.Inainte...doar vino acasa.

-Trebuie sa plec, somnorosule.Am afaceri de incheiat si trebuie sa trec pe acasa sa ma schimb.
-Dar aici e casa ta.Ar trebui sa iti aduci macar cateva lucruri.
-Neji!
Satenul isi lasa capul in jos,apoi se intoarse cu spatele.Avusem discutia asta de o suta de ori si de fiecare data Neji insista tot mai mult.Era un lucru pe care nu i l-as fi facut niciodata lui Sasuke.
-Nu te supara, oricum petrec mai mult timp cu tine.Hai, mai da-mi un pupic.Trebuie sa plec.
M-a sarutat pe obraz,apoi a fugit in bucatarie sa imi aduca pachetul pentru servici.
-Nu iti iei cravata?
-Pastreaz-o.Data viitoare cand vin poart-o.Fara altceva.
Se inrosise pana la urechi, incepand sa se joace cu o suvita de par. L-am mai sarutat o data scurt pe buze,lasandu-l singur in hol.Aveam aproape o ora pana Sasuke se trezeste.Era mai mult decat suficient pentru surpriza pe care i-o pregatisem.Trebuia sa ma revansez cumva pentru cele doua zile in care lipsisem.

Neji P.O.V
Stiam ca merge la el.O puteam simti in vocea lui,plina de entuziasm si nerabdare.Orice as face,se pre ca nu ma pot compara cu tine,Sasuke.Nu conteaza cat ma straduiesc, nu conteaza ce gatesc sau cum ma imbrac,el vine mereu pe primul loc.La naiba,la naiba,la naiba...

Autor P.O.V
Satenul incepu sa sparga tot ce ii cadea in mana, de la cescutele de portelan din bucatarie,pana la masa de cafea din sufragerie.Ca si cum si-ar fi pierdut mintile, nu se oprise pana nu distruse totul.Cu pumnii plini de sange, si cu parul lipit de transpiratia de pe fata se izbi pe pat,urland numele iubitului la nesfarsit.
-Trebuie..sa fac curat.Sa fie frumos..pentru cand vine Naruto.Il iubesc.El...pentru el.Trebuie sa fac curat.
Si,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, barbatul isi prinse parul intr-un coc,suflecandu-si manecile.Se opri in mijlocul camerei,ridicand o poza cu Naruto si Sasuke,imbratisati.Cazu in genunchi,razand isteric si batand cu manea in podea.Era singur, cu mainile insangerate, razand isteric.Si in tot apartamentul, doar asta se auzea.Rasul unui om calcat in picoare, ce strangea la piept poza iubitului sau tinand in brate un alt barbat.

Naruto P.O.V
-Saske,trezeste-te.E tarziu.
Ce ti-am facut?De ce plangi in somn?Ce ai mancat ?De ce erau farfurii sparte in bucatarie ?
-Saske,te iubesc.Ti-am pregatit o surpriza.Nu vrei sa stii despre ce e vorba ?
Brunetul isi deschise incet ochii,care pareau sa isi mai recapete din culoare. Isi intinse mana, tragandu-ma langa el.M-am bagat in pat, stand fata in fata si tinandu-l de mana.
-Sasuke,vreau sa iti spun ceva.Trebuie sa vorbim.Nu o sa mai fiu plecat noaptea de acasa daca imi promiti ceva.Vreau ca tu sa..nu ma mai lasa sa fac asta. Trebuie sa ma opresti.Pentru ca eu te iubesc asa tare si azi noapte, pentru cateva secunde,m-am gandit ca acolo ar putea fi acasa si de fapt eu te vreau doar pe tine. Fa-l sa dispara.O sa faci asta,nu?Pentru mine.
-O sa il omor.Pentru tine.Nu-ti fa griji.Lasa-l in seama mea.Stiam ca ai sa te intorci la mine,intr-un final.Stiam...
Imi mangaia obrazul incet, incercand sa nu planga.
-Naruto,am inceput sa vad din nou.Nu deslusesc decat contururi,dar in cateva saptamani o sa vad complet din nou.O sa te pot vedea.
-Si parul?
-Pot sa il tai,sa arate la fel ca inainte.Dar e cel mai probabil sa ramana si cateva suvite argintii.
-Lasa-l asa.Imi place.E mai aspru.Te iubesc.
-Saruta-ma.
Mi-am trecut piciorul de celalta parte a lui Sasuke,luandu-i mainile intr-ale mele.I-am sarutat podul palmei, impletindindu-mi degetele cu ale lui.M-am aplecat sarutandu-i fruntea fierbinte,cuprinzandu-i talia.Ii puteam simti bataile inimii din ce in ce mai repede si corpul lui incalzindu-se.Isi incolaci bratele in jurul gatului meu,sarutandu-mi obrajii.
-Nu rade de mine,idiotule.Mi-a fost dor de tine...
Isi lasa capul intr-o parte,imbujorat si usor jenat.I-am muscat buza inferioara, lasand un fir de sange sa i se scurga pe barbie,apoi pe gat. Isi ridica capul saruntandu-ma apasat, lacom, trecandu-si mainile prin parul meu.?????Aproape am uitat cat de dominant poti fi cand vrei.?????Ma izbise de perna,adancind si mai mult sarutul.Oricat incercam sa imi misc capul,sa iau o gura de aer, imbratisarea lui devenea mai puternica,dintii lui muscandu-mi tot mai tare buzele.Imi prinsese o incheietura,strangand-o pana cand nu am mai simtit-o.
-Ma..doare..
Se opri.Isi lasacapul pret de cateva secunde pe pieptul meu,strangandu0-mi tricoul in pumn.Se ridica intr-un cot,impingandu-ma pe jos,aruncand pernele,plapuma,lampa si cartile de pe noptiera.In incercarea de a ma ridica,Sasuke ma impinse iar,lovindu-ma fara putere in piept,cu lacrimi in ochi.
-Te doare,ha?Pe mine nu crezi ca m-a durut?Pe mine nu crezi ca inca ma doare?Si,cel mai tampit lucru din lume e ca nu am avut puterea sa te parasesc. ?????Te iubesc.Dar il iubesc si pe el.Dar nu pot sta fara tine.Dar il vreau si pe el.?????Pe dracu,Naruto.Ce crezi ca sunt?Un idiot pe care-l poti inlocui asa usor?Sunt logodnicul tau si asata voi ramane pana vom muri.A fost vinamea ca m-am lasat calcat in picioare.A fost gresit ca te-am lasat sa-mi faci asta.Dar s-a terminat.Vreau sa ne reluam viata pentru ca merit mai mult decat un sarut la doua zile. Merit mai mult decat un telefon de doua minute in care imi spui indirect ca te duci sa il vezi pe el cand eu stau singur intr-o vila cu trei etaje.Vila care se presupune a fi casa ta.Casa noastra.Cu ce drept vii la mine, cerandu-mi sa il scot din viata ta pe nenorocitul ala?Tu sa-l scoti ,Naruto, din viata noastra.Tu sa-l omori.
-Nu pot face asta.
-Atunci impacheteaza-ti lucrurile.
-Sasuke,doar nu vorbesti serios.
-Daca nu il suni in momentul asta,tot ce a fost intre noi s-a terminat.


Va las putin in suspans cu finalul capitolului..o sa se desparta sau nu?^.^