Avatar

[Clau~]

Si aici este si next-ul. Multumesc tuturor celor ce citesc si lectura placuta in continuare.
FuNnY bUnNy; sa vedem daca pricepusi bine. Pai, in marte parte da. Doar ca ideea - nedefinita inca nici pentru mine - e mult mai complexa decat pare si vor aparea mai multe planuri narative, nu numai doua. Ethan are si el locul lui in text, dar cam asta face. Cat despre titlu, explicatia si poate si legatura le regasesti chiar in definitia lui. So, thank you a lot for your support.

Cu drag, VandaQ

Si zambi multumit, apoi iesi din cladire...

Camera abunda de tineri ce isi unduiau corpurile in ritmul muzicii. Cantecul alert ii facea pe multi sa sara pe ringul de dans, iar pe altii sa stea la mese discutand. Majoritatea erau in perechi sau grupuri, toti avand o figura vesela. Caleb statea langa masa cu bauturi, incercand sa se integreze in acel peisaj desi nu reusea. Era, oricum, desprins de acel grup, nu facea parte din acea lume. Apoi de el se apropie un baiat mai inalt ca el, blond, bine facut; destul de diferit fata de el. Zambise catorva fete ce il salutasera, apoi se intoarse spre masa pentru a-si lau un suc. Trecu cu privirea peste Caleb, care, stanjenit, incerca sa-si ascunda timiditatea.
- Hei, care-i treaba? spuse baiatul blond cu un ton destul de prietenos pentru un necunoscut.
- Sunt ok, mersi, spuse Caleb, incercand sa zambeasca insa buzele i se crispara intr-un fel de arcuire nervoasa.
- Nu prea e genul tau muzica, nu? spuse din nou blondul, uitandu-se prin sala plina de tineri innebuniti de distractie.
- Nu, nu chiar... replica baiatul, ceva mai nesigur de data asta. Pentru cateva momente o liniste apasatoare se aseza peste conversatia lor, apoi Caleb, care il urmarise pe baiatul blond in tot acel timp cu coada ochiului, vazu ca acesta dispare in multime. Pe de o parte rasufla usurat, insa, pe de alta, isi blestema timiditatea si se autocritica, spunandu-si ca e prea lipsit de tupeu. Ofta, luand unul din fursecuri si musca din el, cand auzi ca ritmul melodiei se schimba in unul melodios si lent. Recunoscu repede melodia: Cinema Bizarre, "My obsession". Zambi in sinea lui, gandindu-se ca poate balul bibocilor nu fusese cu totul o pierdere de timp.
- Dansezi? auzi din spatele lui o voce usor cunoscuta, apoi isi intoarse capul molfaind inca fursecul si dadu cu ochii peste privirea calma a blondului.
- Eu? spuse acesta aproape poticnindu-se din cauza mirarii.
- Da, tu! spuse blondul zambind amuzat si il trase de mana pe Caleb, incat acesta isi scapa fursecul din mana. Blondul il trase undeva in centrul salii de dans, unde mai erau alte inca cateva perechi, si ii puse mainile pe solduri, incepand sa se miste in ritmul domol al melodiei. Ce e asta? Visez? isi spuse Caleb, abia abtinandu-si rasul, in timp ce incerca sa ii evite privirea blondului. Baiatul blond se apropie mai mult de el si ii sopti sa ridice capul, caci nimeni nu avea sa-l manance. Caleb, supus, isi ridica privirea, intalnind ochii albastri si senini ai baiatului de langa el. Usor nesigur, se apropie de el, vrand sa-l intrebe cum il cheama, insa o alta pereche dadu peste el, impingandu-l si mai mult in bratele blondului misterios. Oh, Doamne... isi puse Caleb, cand vazu ca blondul avea de gand sa-l sarute, si il impinse pe baiat de langa el, plecandu-si capul.
- Eu... Nu voiam asta... Voiam doar sa... Doar sa intreb ce... Cum... se balbai fara inteles Caleb in incercarea de a gasi cateva cuvinte potrivite, insa ingaimarea lui fara rost fu intrerupta de o voce feminina ce striga de pe scena, in timp ce muzica se oprise.
- Liam Key! Vino langa noi. Caleb simti cum baiatul blond se departeaza de el si, cand isi ridica privirea, putu citi pe buzele lui cuvintele ce le spuse: "sunt chemat". Liam urca pe scena, zambind cuceritor si larg si i se ceru sa incoroneze regele balului, asa cum era traditia ca regele din anul anterior sa il incoroneze pe succesorul sau in timp ce regina anului trecut sa o incoroneze pe noua regina. Un val de aplauze si strigate se porni in sala, apoi muzica se auzi din nou, toti urmarind cu interes regele si regina. Caleb se uitase cu o usoara uimire pe chip la tot procesul "incoronarii" si, cand multimea incepu sa aclame, el se departa usor de frupul de elevi spre iesire. Liam Key... isi sopti el in gand si zambi multumit, apoi iesi din cladire, tremurand usor de frig.

Era un baiat destul de inalt, bine facut...

Ceasul suna cu vesnicul lui bip-uit, iar o mana lunga iesi de sub cearsaful crem, stingandu-l. Apoi cearsaful fusese departat de acelasi brat lung si Liam casca zgomotos, uitandu-se pe geam la soarele de toamna ce stralucea trist pe cerul aproape plumburiu. Se ridica cu greu din asternuturi, parasind caldura acestora, si o zbughi direct spre baie, cu un zambet larg pe fata.
- O noua zi, Liam Key! spuse el reflexiei din oglinda cu o figura serioasa apoi chicoti singur, intrand in cabina de dus. Incepu sa fredoneze, spalandu-si atent corpul bine proportionat, si se bucura de caldura apei. Era un baiat destul de inalt, bine facut, ce poseda niste ochi albastri si clari si un zambet de-a dreptul fermecator. Cand isi termina dusul, iesi din baie si se sterse rapid, uscandu-se. Deschise usile duble ale sifonierului si cauta printre umerasele cu haine, luand uniforma. Isi trase hainele rapid pe el si isi mai verifica o ultima data aspectul in oglinda mare a dulapului, apoi inhata ghiozdanul de-o toarta si iesi din camera, coborand in graba scarile. Cu putin noroc, avea sa ajunga destul de tarziu la scoala cat sa nu fie nevoit sa vorbeasca cu ceilalti colegi ai sai - fiindca ii detesta -, dar destul de devreme cat sa nu intarzie la prima ora, cea de istorie.

Caleb simti gelozie...

Caleb deja se afla in fata scolii si un simtamant negativ il cuprinse cand vazu scoala in toata maretia ei. Cladirea aceea ii dadea fiori si il facea sa fie incordat de fiecare data. Inca nu stia de ce parintii lui tinusera sa studieze la acel liceu, insa nici nu avea sa se gandeasca ca le va pasa de altceva decat de faptul ca fiul lor e la un "liceu bun". Noroc ca o avea pe matusa sa, Suzzie, care se mai ingrijea de el. Pasi, oftand, spre poarta scolii, insa unul din tipii maisvi din echipa de fotbal i-o luase inainte, dand peste el, gata sa-l dezechilibreze. Caleb isi reveni pe picioare si intra in curtea scolii, incercand sa fie cat mai invizibil pentru toti ceilalti. Isi ridica pentru o clipa chipul pentru a vedea daca ruta pe care o luase era corecta si ochii lui se intersectara cu cei ai lui Liam. Liam ii zambi si ii facu un semn cu mana, insa Caleb se facu ca nu vede, rusinat, si grabi pasul spre intrarea in scoala, urmarind, insa, cu coada ochiului ce facea blondul. Vazu cum o majoreta draguta i se agatate de gat si il saruta pe obraz, in timp ce el isi saluta restul prietenilor; pentru o clipa, Caleb simti gelozie. Insa pe ce era gelos? Pe faptul ca acel baiat putea fi ce el nu putea? Si cum reusea el sa fie atat de deschis si prietenos cu toata lumea? Pana si cu el...

Si ii zambi prietenos, intinzand mana...

Liam pasi in cantina, lua o tava si se aseza la rand, incercand sa raspunda tuturor saluturilor adresate. Isi lua o portie de cartofi prajiti si un suc de portocale si cauta cu privirea o masa libera, sau, cel putin, nu asa aglomerata. Trecu de cateva ori cu privirea peste intreg cuprinsul salii, apoi privirea ii ramase asupra unei mese cu doar un baiat la ea; baiatul din seara balului. Se deplasa cu grija, incercand sa evite si refuze toate invitatiile prietenilor sai de a sta la masa cu ei, si se aseza, in sfrasit, la masa baiatului. Observa cum acesta tresare, probabil desprins din gandurile lui, si ii zambi prietenos, intinzand mana.
- Cred ca nu am facut cunostinta cum se cuvine. Eu sunt Liam.
- Caleb, spuse baiatul cu o usoara emotie in voce si stranse formal mana blondului.
- Ai gusturi bune la mancare, spuse zambind amuzat Liam, vazand ca baiatul are aceeasi cartofi prajiti pe tava si acelasi suc de portocale. Ca inviorat, Caleb zambi si ii spuse pe un ton destul de dulce:
- Si tu. Liam incepu sa manance, plimbandu-si privirea cand spre sala cantinei cand spre Caleb si linistea se aseza din nou peste discutia lor. Caleb, incordat, abia putea inghiti ceea ce mesteca si incerca sa isi tina ochii in farfurie.
- Eu... Eu am terminat. Te rog sa ma scuzi, spuse grabit Caleb si se ridica la fel de precipitat, vrand sa plece.
- Cred ca si eu, spuse din spatele sau Liam, zambindu-i. Il ajunse din urma si continua: Oricum pranzul nu e o masa importanta. Caleb chicoti si ii spuse pe un ton usor, aproape soptit:
- Ba este cea mai importanta...
- Ei, nu asa parea pentru tine. Nici nu te-ai atins de mancare, aproape, spuse Liam cu un zambet amuzat si inteligent pe chip. Caleb isi musca buza de jos, zambind, si clatina usor din cap, apoi rase usor si isi continua drumul.