[Naruto] Lost hope hidden in the dark ..

[Kyandi.]

@Denissu [: : Oo, mersi ca ai trecut pe la fic-ul meu. Nu ma asteptam sa fie chiar un capitol foarte bun, dar ma bucur ca ti-a placut ;).

Capitolul 2 - Amintire dezastruoasa.

Naruto se apropria de mine, cu un zambet pervers, dar stiam ca asta nu este de joaca. M-a luat de mana si m-a dus cu forta in camera noastra. Ma tranti brusc pe pat, punandu-se pe mine si simtind cum se lasa cu toata greutatea. Gura lui duhnea a alcool si stim ca nu e prea placut mirosul. Isi scotea cureaua de la pantaloni, lovindu-ma tare peste maini si picioare. Lacrimile abea se mai tineau in frau. Si in momente ca astea incercam sa dovedesc ca sunt tare si nu ma dau batuta usor. Dar nu mai rezistam. Intr-un final dau libertate micilor cristale ce incepu sa danseze pe fetisoara mea nevinovata, plina de vanatai si zgarieturi. Imi dadu hainele jos, sau mai bine spus, mi le rupsese. Obiectul imi atinsese aproape orice particica a corpului, lasand urme de care nu voi scapa prea usor. Sunt cu el de cand am clarificat lucrurile de atunci, de cand se sarutasem. Ne-am cunoscut mai bine prin intalniri si mesaje de dragoste, si am inceput sa credem, cel putin eu ca suntem predestinati. Acum, el singur cu mana lui si-a sters prima si ultima parere buna ce o aveam pentru el. Am inceput sa cred ca a fost o greseala pe care o s-o regret mereu.
Dupa ce si-a terminat " treaba ", s-a dus in sufragerie trantind usa dupa el. Trebuia sa-mi ascult parinti cand m-au avertizat in legatura cu el. Ca nu e bun pentru mine, ca nu ma merita .. caci, e doar un nenorocit care profita de fete, doar un betivan pervers. Nu i-am ascultat, crezand ca nu au nici un pic de dreptate, dar s-a dovedit total ca adevarate au fost vorbele lor.
M-am ghemuit intr-un coltisor de camera, adormind cu lacrimi in ochi gandindu-ma ce sa mai fac pe viitor, sa-i mai dau o sansa sau sa pun punct relatiei ? Aceasta erea singura intrebare ce imi domina orice coltisor al minti. Dar stiam ca trebuie sa ma odihnesc. Stiam ca maine va fi o zi lunga ..

Ma trezisem. Oare cat era ceasul ? Ma uit somnoroasa la obiectul fara viata, observand ca deja este noua. Durerile de burta ma navaleau, facandu-ma sa ma zbat si sa tip. L-am vazut pe cel ce se presupunea ca trebuie sa aiba grija de mine, dormind ca un ingeras pe patul moale. M-am hotarat sa-l iert, si sa nu-i povestesc de seara trecuta. Sunt singura ca nu-si mai amintea nimic. Ca doar era in stare de marmureala, corect ? Nu stia ce face sau ce zice. Ma imbracrasem repede inainte sa se trezeasca, cu o bluza cu maneca lunga si niste pantaloni sport, tot lungi. M-am dat cu machiaj pe fata, sa nu mi se observe loviturile. Nu cred ca dadeam nimic de banuit.
M-am dus grabita in bucatarie si incepusem sa pregatesc micul dejun, fara sa dau impresia ca am plans cam toata noaptea mai mult in somn si sa mi se citeasca pe buze ca nu eram la fel de fericita cum o aratasem prin zambetul meu fals. Simteam cum doua brate ma iau in primire, dandu-mi iubire si caldura de care aveam nevoie. Am scancit din dintii mei de un alb imaculat. Se uita la mine cu un semn de intrebare. Dau din cap indiferenta, insemnand ca nu este nimic important.
- Line, de ce porti haine asa de groase, cand afara e vreo 40 de grade ? se auzi glasul lui cristalin plin de ingrijorare.
- Nu-i nimic. Adica, de ceva timp ma ia cu friguri si trebuie sa ma imbrac gros, altfel nu pot sta, chiar si cu caldura de afara. Uf, am uitat sa calc rufele pentru serviciu ! Ce uituca sunt ! Trebuie sa plec.
Ma indepartez rapid de camera, ca sa nu mai dau nimic de banuit. Stiu ca si-a facut multe griji, si poate .. si-a dat seama ? Dupa fata lui, chair nu stiu ce sa zic. Pregatesc masa si il chem. El se face ca nu ma aude, iar limba lui patrunse cu usurinta in gura mea, fanadu-ma sa gem dupa ce imi muscase buza inferioara. Clipele de aseara ma bantuiau oriunde as fi, provocandu-mi fiori ce imi lua corpul in posesia lor.
Rup sarutul regretand acest fapt. Era prea dulce. Cu pasi lenti ajung intr-un sfarsit in camera, gandindu-ma cu ce sa ma mai imbrac. O multime de haine erau in masina de spalat, si singurele haine care imi mai ramasese erau o camasa bleu fara maneci si blugi negri taiati in unele parti. Ma pregatesc rapid, luandu-mi hainele pe mine si incaltandu-ma cu niste sandale de non-culoarea alb. Un alb prea stralucitor ce-ti iau ochii parca ar fi noi, dar defapt nu sunt. Erau cadoul special de la Lia, o buna amica ce mereu imi ia apararea chair daca s-ar trezi cu o palma grea peste fata, lasandu-i o urma rosie foarte urata. Il anunt pe Naruto de plecarea mea, iar el da din mana plictisit manacand in continuare un sendwich care arata atat de apetisant, facut de mine, normal. Nu am mai mancat caci nu mi-a fost prea foame, in plus am luat kilograme in plus si sigur in ritmul meu, as deveni o batoza si nu vrem asta. Iau masina din parcare si o pornesc cu mare grija. Ce aglomeratie prin oras ! Ajung la firma, dandu-ma jos din masina.
Verdena ma opri anuntandu-ma ca cineva vrea sa ma vada. Impresionant.
Urc in lift asteptand sa ajung la etajul doisprezece.
Cand intru in birou dau de ..

Ps; necorecat.