Rapita de vampiri

[Me_Samy]

Capitolul 10

Vreau doar sa se termine. Totul nu are sens. Nu o sa pot sa salvez lumea, sunt constienta de asta... si totusi, ei au incredere in mine. Nu pot sa ii dezamagesc, ei au devenit familia mea si nu-mi pot lasa familia sa sufere. Imediat ce aflu ce se intampla cu mine, o sa plec si o sa ucid fiecare vampir care-mi sta in cale de la a-mi atinge scopul, indiferent cine e.
Nu imi pasa de amintirile mele, nu am familie, familia mea sunt Lorcan si Mac Og, nu am nevoie de nimeni altcineva. O sa reusesc! Daca nu reusesc, inseamna ca nu eu eram aleasa...mai devreme imi doream sa nu fiu eu aceea, dar uite ca sunt si am incredere in mine. Ce va fi, va fi! Nu o sa-mi plang de mila niciodata! Niciodata!


Draga mea, stiu ca poti, de mica ai fost puternica, chiar si cu cele intamplate in jurul tau. Tu ai o forta pe care nimeni nu o are. Acea forta se afla in inima ta. Fii deschisa cu cei din jurul tau si vei reusi.


Iar se joaca in mintea mea. Iesi din capul meu! Nu te vreau aici. Nenorocitilor m-ati facut sa-mi pierd mintile. O sa va omor unul cate unul... Daca as putea sa ma trezesc. Daca m-as putea imagina afara din corpul meu poate as putea sa vad ce se intampla. Daca reusesc asta sunt cea mai tare. In regula Andreea, niciodata nu ai avut o imaginatie normala, deci ar trebui sa fie relativ usor sa iti inchipui asta. M-am concentrat asupra imaginii care am vazut-o ultima oara cand am trecut prin asta... Si usor, usor am putut sa deschid ochii. A mers!

Vederea imi este incetosata, dar il pot zari pe Lorcan cum se invarte prin camera, vizibil nervos, iar Mac Og, sta pe scaunul de langa pat, uitandu-se la mine si jucandu-se prin parul meu. Copil hiperactiv ce e. Par ingrijorati, dar in momentele astea nu stiu cum sa ma ajut cel putin pe mine insumi, daca as putea sa ma trezesc. Hai Andreea, poti sa o faci, deschide ochii, fa-o! Acum!

- Se trezeste! Lorcan! vocea lui Mac Og umplu incaperea.

Vad cum doua perechi de ochi ma privesc: o pereche de ochi caprui, inconfundabili, ai lui Mac Og si cei doi ochii albastrii.

-Dati-va natarailor, trebuie sa plecam. incerc sa ma ridic, dar ma ameteala si incerc sa o i-au mai usor.

- Nu avem unde sa plecam. zise Lorcan nedumerit.

- Ba da, vom pleca. Trebuie sa aflu cum sa salvez lumea, m-am saturat de intuneric. Intr-o jumatate de an va promit: o sa vedeti soarele.

- Serios? Oh, te iubesc surioara!

Mac Og ma stranse tare in brate, prea tare caci imi scoase tot aerul din plamani. Si eu il iubesc. Este ca fratele pe care nu l-am avut niciodata. Mainile mele micute si palide ii cuprind spatele strangand tricoul gri de pe el.
-Multumesc! am soptit cu vocea stinsa.

- Andreea, vocea lui sparse tacerea, ai inebunit? Unde sa pleci?

- Nu sa plec, sa plecam. Eu voi pleca sa gasesc o modalitate sa ajut lumea asta infecta in care traim. Nu voi astepta sa ma omoare ei pe mine. Daca vrei sa vii vino cu mine si Mac Og. Lorcan! am pus accent pe numele lui, ridicandu-ma in genuchi in pat, astfel incat sa-l strapung cu privirea mea.
-Desigur ca o sa vin si eu. Nu va pot lasa sa faceti vreo prostie.

Mac Og incepu sa bombane, dar i-am zis sa se duca sa impacheteze, si imediat se insenina. Lorcan se aseza in pat langa mine, imi lua o mana in a sa, apoi, intocandu-si privirea catre a mea, ma intreba pur si simplu de ce. Nici eu nu stiu ce sa-i raspund... Pur si simplu m-am saturat sa fiu slaba, vreau sa fac ceva bine odata pentru totdeauna. Vreau ca lumea sa stie cine sunt! Nu voi ceda si nu ma voi ascunde de nimeni... dar nu i-am zis asta lui Lorcan, doar l-am tras de camasa catre mine, afundadu-mi fata in pieptul sau, mainile sale protectoare acoperindu-mi corpul mic si fragil.

- Nu e nevoie sa-ti zic... doar ai incredere in mine.

***

O noua zi. Am un sentiment bun. Vantul isi petrecu mainile sale lungi prin parul meu, iar rochia mea pana la genunchi flutura frumos, petalele desenate pe ea parand reale. Lorcan puse mana pe umarul meu, in timp ce Mac Og ne astepta la capatul scarilor de la iesirea din Sediu.
Inima imi bate cu putere, palmele imi sunt transpirate, iar picioarele imi tremura in timp ce cobor treptele, tinandu-mi valiza in mana. Nu stiu unde ne indreptam... Pasii or sa ne poarte catre locuri complet necunoscute, unde nu vom sti peste ce vom da.

- Unde mergem?

- Mac Og, stiu unde vreau sa ajung. Vom merge intai acasa la mine. Casa adevarata. Lorcan ne poti duce acolo?

- Desigur, stiu locul ca in palma. Desi... sper sa nu te ingrozesti la ce vei vedea acolo. Totul locul a fost macelarit...

- Acolo vom merge. am spus hotarata, pasind in afara din curtea Sediului.

Voi reusi!

Sper ca va placut ^^!