24-02-2012, 10:44 PM
Mulţumesc, Mao!
Varsta minima: -
Gen: ficţiune (nu am o temă bine stabilită)
Limba: română
Observatii cu privire la continut: mi-era chef de vară, aşa că am venit cu o compunere cu această temă
Tipul de comentariu solicitat: Avansată sau simplă
[center]La seceriÅŸ[/center]
Era o vară caldă, mult prea caldă. Se simţea zăpuşeala în aer, iar plantele cerşeau un strop de apă. Dar cerul albastru nu se lăsa înduplecat. Nici un nor nu se zărea la orizont.
În ciuda acestui fapt, pete viu colorate ce se mişcau parcă la comanda unui dirijor, umpleau lanul de grâu. Uneori o pală de vânt făcea blana aurie a pământului să danseze şi oamenii prezenţi la secerat să-şi oprească lucrul şi să tragă cu nesaţ aer în piept.
Din capătul satului se zăreşte cârdul de copii, în frunte cu fetele mari, încă nepregătite pentru munca tăioasă a secerişului. Lucrătorii încep să muncească cu mai mult spor. Îşi iau cu primire pachetele cu mâncare de la vizitatori după care se apucă iar de treabă. Nu au dreptul decât la câteva minute de odihnă. Nu le pasă că soarele arde dogoritor. Ignoră zăpuşeala şi oboseala.
Dar luna se arată mândră odată cu înserarea şi toată lumea ăşi lasă uneltele jos. Femeile încep să cânte cu glas tânguitor cântece vechi, ştiute din bătrâni. Nu le pasă de altceva. Sunt vegheate de lună şi de stele...
Varsta minima: -
Gen: ficţiune (nu am o temă bine stabilită)
Limba: română
Observatii cu privire la continut: mi-era chef de vară, aşa că am venit cu o compunere cu această temă
Tipul de comentariu solicitat: Avansată sau simplă
[center]La seceriÅŸ[/center]
Era o vară caldă, mult prea caldă. Se simţea zăpuşeala în aer, iar plantele cerşeau un strop de apă. Dar cerul albastru nu se lăsa înduplecat. Nici un nor nu se zărea la orizont.
În ciuda acestui fapt, pete viu colorate ce se mişcau parcă la comanda unui dirijor, umpleau lanul de grâu. Uneori o pală de vânt făcea blana aurie a pământului să danseze şi oamenii prezenţi la secerat să-şi oprească lucrul şi să tragă cu nesaţ aer în piept.
Din capătul satului se zăreşte cârdul de copii, în frunte cu fetele mari, încă nepregătite pentru munca tăioasă a secerişului. Lucrătorii încep să muncească cu mai mult spor. Îşi iau cu primire pachetele cu mâncare de la vizitatori după care se apucă iar de treabă. Nu au dreptul decât la câteva minute de odihnă. Nu le pasă că soarele arde dogoritor. Ignoră zăpuşeala şi oboseala.
Dar luna se arată mândră odată cu înserarea şi toată lumea ăşi lasă uneltele jos. Femeile încep să cânte cu glas tânguitor cântece vechi, ştiute din bătrâni. Nu le pasă de altceva. Sunt vegheate de lună şi de stele...
She's wiskey in a teacup.