11-02-2012, 10:12 AM
Capitolul 2: Moartea I
Baiatul ramane cu privirea la ea apoi luandu-si mana de pe rochia alba ce acum era pe jumatate.
- Scuze... Zice cu un glas ragusit vrand sa se ridice.
- Stai esti ranit! Il opreste aceasta prinzandu-l agresiv de mana.
- Sunt si mort nu-ti face griji...Oricum nu-ti faci cu adevarat... Iar cu inca un pas din gura lui tasni o cascada de sange.
- Stai macar intra la mine in casa sa-ti bandajez raniile.
Baiatul isi intoarce privirea spre ea.
- Cine esti? Intreaba cu un glas de adreptul demonic.
- Eu sunt Sayuri...Raspunde cu un gafait.
- Sayuri si ma cum! Incepe sa urle.
- S..A. Incearca sa-si rosteasca si numele de familie, insa glasul si la fel corpul ii tremurat de spaima.
- Zi odata!
- Sayuri Sato! Ii striga inapoi numele ei inca tremurand din cauza privirii lui reci si apasatoare.
- Bine...Sa mergem. Revine la glasul lui ragusit ridicand capul spre cerul intunecat si lasand fulgii de nea sa-i astupe fata.
Sayuri il ia usor de brat si il duce in casa unde il pune pe canapea si ii aduce apoi un lighean cu apa calda si cu o carpa curata.
- Ma duc sa ma schimb vin imediat. Ii zice bland si iesind din camera.
Atunci baiatul ia tot ligheanul si varsa apa peste el lasand la iveala un frumos par castaniu, priveste intr-oparte a incaperii si incepe sa zambeasca slab.
- Se pare ca am scapat pana la urma... Ii spune ragusit entitatii negre pe care nu mai el o vedea si care dispare in urma cu lanturiile ce ii atarnau de mainile scheletoase.
Fata se intoarce in camera avand o bluza groasa maro si pantaloni lungi de culoarea sangelui. Se uita la apa de pe jos si se apropie ingrijorata de el.
- Esti bine? Il intreaba incercand sa-i reziste mirosului oribil ce iesea din corpul lui.
- Ti-am spus ca nu ai de ce sa-ti faci griji...Nu acum... Ii raspunde tot ragusit uitandu-se in ochii ei ca iarba primaverii.
Baiatul ramane cu privirea la ea apoi luandu-si mana de pe rochia alba ce acum era pe jumatate.
- Scuze... Zice cu un glas ragusit vrand sa se ridice.
- Stai esti ranit! Il opreste aceasta prinzandu-l agresiv de mana.
- Sunt si mort nu-ti face griji...Oricum nu-ti faci cu adevarat... Iar cu inca un pas din gura lui tasni o cascada de sange.
- Stai macar intra la mine in casa sa-ti bandajez raniile.
Baiatul isi intoarce privirea spre ea.
- Cine esti? Intreaba cu un glas de adreptul demonic.
- Eu sunt Sayuri...Raspunde cu un gafait.
- Sayuri si ma cum! Incepe sa urle.
- S..A. Incearca sa-si rosteasca si numele de familie, insa glasul si la fel corpul ii tremurat de spaima.
- Zi odata!
- Sayuri Sato! Ii striga inapoi numele ei inca tremurand din cauza privirii lui reci si apasatoare.
- Bine...Sa mergem. Revine la glasul lui ragusit ridicand capul spre cerul intunecat si lasand fulgii de nea sa-i astupe fata.
Sayuri il ia usor de brat si il duce in casa unde il pune pe canapea si ii aduce apoi un lighean cu apa calda si cu o carpa curata.
- Ma duc sa ma schimb vin imediat. Ii zice bland si iesind din camera.
Atunci baiatul ia tot ligheanul si varsa apa peste el lasand la iveala un frumos par castaniu, priveste intr-oparte a incaperii si incepe sa zambeasca slab.
- Se pare ca am scapat pana la urma... Ii spune ragusit entitatii negre pe care nu mai el o vedea si care dispare in urma cu lanturiile ce ii atarnau de mainile scheletoase.
Fata se intoarce in camera avand o bluza groasa maro si pantaloni lungi de culoarea sangelui. Se uita la apa de pe jos si se apropie ingrijorata de el.
- Esti bine? Il intreaba incercand sa-i reziste mirosului oribil ce iesea din corpul lui.
- Ti-am spus ca nu ai de ce sa-ti faci griji...Nu acum... Ii raspunde tot ragusit uitandu-se in ochii ei ca iarba primaverii.