10-01-2012, 08:28 PM
Capitolul MIREI !!!
Multu' de comm:*
Capitolul 15
Inca aveam gustul lui pe buze. Nu stiu de ce am facut ce am facut, cert este ca nu m-am putut abtine. Mi-am dus degetul la buze si le-am atins usor, dorind sa pastrez acea senzatie ciudata mai mult. Axel fusese atat de cald si de bland de acesta data...nici nu se putea compara. Si , mai presus de toate, il simtisem. O senzatie noua ca o furnicatura imi strabatu tot corpul pe masura ce urcam incet scarile pana in apartamentul meu. Asta insemna sa traiesti?
Am deschis usa, intrand inauntru si inchizand-o dupa mine. Mi-am aruncat hainele pe unde am apucat si am intrat la dus, unde am lasat apa fierbinte sa-mi dezmierde corpul obosit si in dureri. Partea buna a lucrurilor era ca macar nu mai sangeram.
Am iesit de sub dus si mi-am privit corpul in oglinda mare din baie: pe alocuri pielea imi era intunecata de mici urme ale intamplarilor de cu o seara inainte, dar nu-si faceam griji, caci stiam ca in cel mult o saptamana vor disparea. Nu eram atat de sensibil. In rest nu parea nimic schimbat. Totul arata la fel. Nu e ca si cum cineva ar putea sa-si dea seama ca am patit ce am patit, nu-i asa?
Am ridicat din umeri, iesind afara din baie cu un prosop in jurul taliei si altul in cap, facand pasi mici pe podeaua de gresie ce aluneca pana ce am ajuns in camera unde am infascat telefonul ce il aruncasem mai devreme pe pat. L-am sunat pe Jones si i-am spus in cateva fraza scurte idee mea mareata, iar el mi-a promis ca-l va suna pe producator. Nu a durat mult pana m-a sunat inapoi ca sa ma anunte ca fusese aprobata, doar ca aveam nevoie de un loc unde am fi putut face asa ceva. Desigur, asta nu era nicio problema. Stiam locul ideal unde puteam sa muncim linistiti, dar sa ne si odihnim.
Putini stiau ca parintii mei aveau un han la o statiune cu ape termale pe care il inchiriau turistilor. Eu acolo crescusem si tot acolo invatasem sa iubesc cerul si fotografia. I-am explicat asta profesorului meu, iar el a fost din nou de acord.
Nu mai ramanea decat sa-i sun pe ai mei sa le zic ca ma intorc acasa. Eu si inca 20 de barbati care vor fi mai mult dezbracati decat imbracati. Nu stiu de tatal meu, dar mama si Michelle vor fi al naibii de incantate. Singura mea problema va ramane sa gasesc o modalitate de a o tine departe pe Michelle de ei.
Am oftat satisfacut si am inchi ochii adormind aproape pe loc...
-Mai avem mult? intreba o voce plangacioasa de undeva din spatele suv-ului cu 7 locuri. M-am uitat in oglinda retrovizoare pentru a-l vedea pa baiatul roscat ce aproape se dadea cu capul de geam de plictiseala. Il intelegeam. Daca nu as fi condus eu, probabil as fi facut acelasi lucru sau, fiind vorba de mine, m-as fi multumit sa privesc cerul. Am ales sa mergem cu trei masini. In masina asta erau eu, Axel, producatorul, care de cand auzise de bai termale nu a vrut sa ne lase in pace, amenintand chiar, ca revista nu va plati nimic, doar daca va veni cu noi, Jones care facea poze peisajului montan si inca trei baieti mai mici decat mine, care erau, dupa cate vedeam eu incepatori. In urma noastra mai veneau inca doua masini identice. Ma intrebam daca ocupantii lor erau la fel de plictisiti ca si cei in compania carora ma aflam eu.
-Imediat ajungem, am zis intr-un final oftand. Baiatul bombani ceva si se lasa pe spate inchizandu-si ochii si bagandu-si castile in urechi.
-Esti sigur ca asta e drumul bun? intreba profesorul meu dupa cateva minute. Eu nu va nicio statiune.
-Da is sigur. Nu am zis altceva pentru ca Jones era sigurul ce stia ca hanul unde ne vom caza apartinea familiei mele. Nu stiam cum va reactiona Axel daca isi dadea seama unde aveam de gand sa-l duc asa ca am hotarat sa nu-i spun mai mult decat celorlalti. Era mai bine asa, cel putin deocamdata.
Cand, cu o zi in urma, producatorul facuse anuntul, toata lumea fusese extaziata. Nu primesti in fiecare zi un concediu platit intr-un loc unde te poti relaxa linistit. Pana si Axel paruse mai bine dispus, decat cu o zi in urma.
L-am privit cu coada ochiului. Tot drumul fusese tacut, cufundat in lumea lui. Ma intrebam la ce se gandeste, dar nu l-am intrebat nimic. Bine macar ca nu parea trist, doar...absent, cred ca este cuvantul potrivit.
Am oftat din nou si mi-am concentrat atentia pe drumul ce urca muntele. Stiam ca nu mai este mult. Dupa prima curba, voi face la dreapta pe un drum launtric, iar de acolo pana unde trebuia noi sa ajunge nu mai erau decat vreo 10 km. Hanul familiei mele fusese construit cu aproape un secol in urma pe malul unui lac de la capatul padurii. Privelistea era superba, iar atmosfera, cel putin in noaptile de primavara era feerica, rupta din acesta lume. Eram sigur ca le va placea.
Am incetinit imediat ce am intrat pe drumul secundar, apoi in mai putin de 20 de minute am oprit masina in fata unei cladiri din lem cu trei etaje proapat varuita si inconjurata din toate partile de flori.
-Toata lumea jos, am zis zambind. Am ajuns.
Usile masinii s-au deschis si toata lumea a coborand, intinzandu-se pentru a-si dezamorti oasele dupa calatoria lunga.
-E frumos aici, l-am auzit pe Axel afirmand dupa ce cuprinse imprejurimile cu privirea. Parea curios, lucru ce ma incanta.
-Ma bucur ca-ti place, i-am spus, trecand pe langa el si dezchizand portbagajul pentru a lua bagajele. Eu aveam doar o o geanta micuta asa ca le-am luat si pe ale lui, dorind sa merg in casa sa le duc, cand o voce stridenta imi capta atentia:
-Skyyy!!!
Usa casei se deschise brusc, din interior venind in fuga o tanara ce nu avea mai mult de 17 ani, cu parul lung si negru ca al meu fluturandu-i in vant si un zambet larg pe chip. Imi sari in brate, facandu-ma sa cad cu tot cu bagaje pe spate si incepu sa ma pupe pe ambii obraji ca si cum nu ma mai vazuse de secole. Toate vocile din jurul nostru tacura, iar baietii, inclusiv Axel ne priveau pe noi cu vadita curiozitate.
-Michelle, da-te jos de pe mine! am zis incercand sa par serios, dar esuand lamentabil. Imi fuses dor de spiridusul asta mic.
-Nici nu ma gandesc, Sky! Mama, a ajuns Sky, striga fata cat o tineau plamanii, apoi ma mai saruta inca o data de obraji.
-Sti, daca m-ai primi asa de fiecare data poate as veni mai des pe aici, i-am zis glumind, iar fata imi dadu o palma dupa cap, privindu-ma imbufnata.
-Nu ma face sa incep, Sky Jonhson! Nu ai mai venit aici de aproape 2 ani. Am crezut ca ne-ai uitat. Tonul ei deveni plagaret, dar pe mine nu ma pacalea. Ce mi-ai adus ca sa te iert? intreba intr-un final, ridicandu-si sparancenele.
Era atat de simpatica incat nu m-am putut abtine si i-am ciufulit parul la fel cum faceam si cand eram mici.
-Ei sunt de ajuns? o intreb inca stand intins pe alea si aratand cu mana barbatii din spatele nostru ce chicoteau amuzati de intreaga scena.
Atunci se dadu jos de pe mine, lasandu-ma sa ma ridic, si se sterse de praf, apoi il atinti cu privirea pe Axel ce inca parea contrariat de prezenta ei.
-Tu esti Axel Rosswel! zise si se apropie de el, privindu-l drept in ochi. Nu-mi vine sa cred ca tu si Sky va cunosteti.
-Imi pare bine. Axel inca parea confuz, dar am observat ca se chinuia sa fie cat mai diplomat posibil. Ii si zambi, apoi se intoarse si ma privi cu niste ochi care imi cereau ajutorul. Nu era de mirare. Michelle avea stiulul ei aparte de a baga lumea in sperieti.
-Intrebarea este, scumpa mea, am zis, facandu-l sa-si intoarca din nou privirea spre mine, de unde il sti tu pe el? M-am apropiat de fata si am luat-o de dupa umeri.
-Cum naiba sa nu-l stiu?! Citesc revista PlayGirl din clasa a 9a, zise cu nonsalanta, lasandu-ma pe mine fara cuvinte. Baietii care auzisera conversatia se pusera pe ras...pana si Jones chicotea amuzat, pana ce-mi intalni privirea dura si tusi putin ca si cum si-ar drege glasul.
-Cum de ai ajuns tu sa citesti asa ceva? Nu-mi venea sa cred. Lipsisem de acasa doi ani si cand ma intorc aflu ca surioara mea inocenta citeste asemenea...chestii!
-La fel cum si tu citeai din clasa a 7a revista PlayBoy. Imi scoase limba si se intoarse din nou spre Axel ce mai avea un pic si izbucnea in ras.
-Michelle mai tarziu va trebui sa avem o conversatie serioasa despre maturitate, ii zic cu jumatate de gura, dar vorbeam sigur, caci mica mea surioara care nu mai era asa mica inca vorbea cu baietii. Oftand, m-am dat batut si m-am intors spre casa, dorind sa duc acolo bagajele cand am auzit cea mai mare tampenie din viata mea.
-Axel, imi dai un autograf? Scoase o carioca neagra din buzunarul de la pantaloni si i-o dadu apoi se intoarse cu spatele la el, incepand sa-si ridice bluza.
-Axel Rosswe, daca indraznesti sa scri un singur cuvant pe pielea surorii mele mai mici jur ca te inec in iazul ala! Am zis amenintator.
Axel ramasese cu mana suspendata in aer, privindu-ma uimit, in timp ce restul se pravaleau pe jos de ras, inclusiv profesorul meu si producatorul...
La dracu' Poate nu fusese o idee asa de buna sa venim aici!
Multu' de comm:*
Capitolul 15
Inca aveam gustul lui pe buze. Nu stiu de ce am facut ce am facut, cert este ca nu m-am putut abtine. Mi-am dus degetul la buze si le-am atins usor, dorind sa pastrez acea senzatie ciudata mai mult. Axel fusese atat de cald si de bland de acesta data...nici nu se putea compara. Si , mai presus de toate, il simtisem. O senzatie noua ca o furnicatura imi strabatu tot corpul pe masura ce urcam incet scarile pana in apartamentul meu. Asta insemna sa traiesti?
Am deschis usa, intrand inauntru si inchizand-o dupa mine. Mi-am aruncat hainele pe unde am apucat si am intrat la dus, unde am lasat apa fierbinte sa-mi dezmierde corpul obosit si in dureri. Partea buna a lucrurilor era ca macar nu mai sangeram.
Am iesit de sub dus si mi-am privit corpul in oglinda mare din baie: pe alocuri pielea imi era intunecata de mici urme ale intamplarilor de cu o seara inainte, dar nu-si faceam griji, caci stiam ca in cel mult o saptamana vor disparea. Nu eram atat de sensibil. In rest nu parea nimic schimbat. Totul arata la fel. Nu e ca si cum cineva ar putea sa-si dea seama ca am patit ce am patit, nu-i asa?
Am ridicat din umeri, iesind afara din baie cu un prosop in jurul taliei si altul in cap, facand pasi mici pe podeaua de gresie ce aluneca pana ce am ajuns in camera unde am infascat telefonul ce il aruncasem mai devreme pe pat. L-am sunat pe Jones si i-am spus in cateva fraza scurte idee mea mareata, iar el mi-a promis ca-l va suna pe producator. Nu a durat mult pana m-a sunat inapoi ca sa ma anunte ca fusese aprobata, doar ca aveam nevoie de un loc unde am fi putut face asa ceva. Desigur, asta nu era nicio problema. Stiam locul ideal unde puteam sa muncim linistiti, dar sa ne si odihnim.
Putini stiau ca parintii mei aveau un han la o statiune cu ape termale pe care il inchiriau turistilor. Eu acolo crescusem si tot acolo invatasem sa iubesc cerul si fotografia. I-am explicat asta profesorului meu, iar el a fost din nou de acord.
Nu mai ramanea decat sa-i sun pe ai mei sa le zic ca ma intorc acasa. Eu si inca 20 de barbati care vor fi mai mult dezbracati decat imbracati. Nu stiu de tatal meu, dar mama si Michelle vor fi al naibii de incantate. Singura mea problema va ramane sa gasesc o modalitate de a o tine departe pe Michelle de ei.
Am oftat satisfacut si am inchi ochii adormind aproape pe loc...
-Mai avem mult? intreba o voce plangacioasa de undeva din spatele suv-ului cu 7 locuri. M-am uitat in oglinda retrovizoare pentru a-l vedea pa baiatul roscat ce aproape se dadea cu capul de geam de plictiseala. Il intelegeam. Daca nu as fi condus eu, probabil as fi facut acelasi lucru sau, fiind vorba de mine, m-as fi multumit sa privesc cerul. Am ales sa mergem cu trei masini. In masina asta erau eu, Axel, producatorul, care de cand auzise de bai termale nu a vrut sa ne lase in pace, amenintand chiar, ca revista nu va plati nimic, doar daca va veni cu noi, Jones care facea poze peisajului montan si inca trei baieti mai mici decat mine, care erau, dupa cate vedeam eu incepatori. In urma noastra mai veneau inca doua masini identice. Ma intrebam daca ocupantii lor erau la fel de plictisiti ca si cei in compania carora ma aflam eu.
-Imediat ajungem, am zis intr-un final oftand. Baiatul bombani ceva si se lasa pe spate inchizandu-si ochii si bagandu-si castile in urechi.
-Esti sigur ca asta e drumul bun? intreba profesorul meu dupa cateva minute. Eu nu va nicio statiune.
-Da is sigur. Nu am zis altceva pentru ca Jones era sigurul ce stia ca hanul unde ne vom caza apartinea familiei mele. Nu stiam cum va reactiona Axel daca isi dadea seama unde aveam de gand sa-l duc asa ca am hotarat sa nu-i spun mai mult decat celorlalti. Era mai bine asa, cel putin deocamdata.
Cand, cu o zi in urma, producatorul facuse anuntul, toata lumea fusese extaziata. Nu primesti in fiecare zi un concediu platit intr-un loc unde te poti relaxa linistit. Pana si Axel paruse mai bine dispus, decat cu o zi in urma.
L-am privit cu coada ochiului. Tot drumul fusese tacut, cufundat in lumea lui. Ma intrebam la ce se gandeste, dar nu l-am intrebat nimic. Bine macar ca nu parea trist, doar...absent, cred ca este cuvantul potrivit.
Am oftat din nou si mi-am concentrat atentia pe drumul ce urca muntele. Stiam ca nu mai este mult. Dupa prima curba, voi face la dreapta pe un drum launtric, iar de acolo pana unde trebuia noi sa ajunge nu mai erau decat vreo 10 km. Hanul familiei mele fusese construit cu aproape un secol in urma pe malul unui lac de la capatul padurii. Privelistea era superba, iar atmosfera, cel putin in noaptile de primavara era feerica, rupta din acesta lume. Eram sigur ca le va placea.
Am incetinit imediat ce am intrat pe drumul secundar, apoi in mai putin de 20 de minute am oprit masina in fata unei cladiri din lem cu trei etaje proapat varuita si inconjurata din toate partile de flori.
-Toata lumea jos, am zis zambind. Am ajuns.
Usile masinii s-au deschis si toata lumea a coborand, intinzandu-se pentru a-si dezamorti oasele dupa calatoria lunga.
-E frumos aici, l-am auzit pe Axel afirmand dupa ce cuprinse imprejurimile cu privirea. Parea curios, lucru ce ma incanta.
-Ma bucur ca-ti place, i-am spus, trecand pe langa el si dezchizand portbagajul pentru a lua bagajele. Eu aveam doar o o geanta micuta asa ca le-am luat si pe ale lui, dorind sa merg in casa sa le duc, cand o voce stridenta imi capta atentia:
-Skyyy!!!
Usa casei se deschise brusc, din interior venind in fuga o tanara ce nu avea mai mult de 17 ani, cu parul lung si negru ca al meu fluturandu-i in vant si un zambet larg pe chip. Imi sari in brate, facandu-ma sa cad cu tot cu bagaje pe spate si incepu sa ma pupe pe ambii obraji ca si cum nu ma mai vazuse de secole. Toate vocile din jurul nostru tacura, iar baietii, inclusiv Axel ne priveau pe noi cu vadita curiozitate.
-Michelle, da-te jos de pe mine! am zis incercand sa par serios, dar esuand lamentabil. Imi fuses dor de spiridusul asta mic.
-Nici nu ma gandesc, Sky! Mama, a ajuns Sky, striga fata cat o tineau plamanii, apoi ma mai saruta inca o data de obraji.
-Sti, daca m-ai primi asa de fiecare data poate as veni mai des pe aici, i-am zis glumind, iar fata imi dadu o palma dupa cap, privindu-ma imbufnata.
-Nu ma face sa incep, Sky Jonhson! Nu ai mai venit aici de aproape 2 ani. Am crezut ca ne-ai uitat. Tonul ei deveni plagaret, dar pe mine nu ma pacalea. Ce mi-ai adus ca sa te iert? intreba intr-un final, ridicandu-si sparancenele.
Era atat de simpatica incat nu m-am putut abtine si i-am ciufulit parul la fel cum faceam si cand eram mici.
-Ei sunt de ajuns? o intreb inca stand intins pe alea si aratand cu mana barbatii din spatele nostru ce chicoteau amuzati de intreaga scena.
Atunci se dadu jos de pe mine, lasandu-ma sa ma ridic, si se sterse de praf, apoi il atinti cu privirea pe Axel ce inca parea contrariat de prezenta ei.
-Tu esti Axel Rosswel! zise si se apropie de el, privindu-l drept in ochi. Nu-mi vine sa cred ca tu si Sky va cunosteti.
-Imi pare bine. Axel inca parea confuz, dar am observat ca se chinuia sa fie cat mai diplomat posibil. Ii si zambi, apoi se intoarse si ma privi cu niste ochi care imi cereau ajutorul. Nu era de mirare. Michelle avea stiulul ei aparte de a baga lumea in sperieti.
-Intrebarea este, scumpa mea, am zis, facandu-l sa-si intoarca din nou privirea spre mine, de unde il sti tu pe el? M-am apropiat de fata si am luat-o de dupa umeri.
-Cum naiba sa nu-l stiu?! Citesc revista PlayGirl din clasa a 9a, zise cu nonsalanta, lasandu-ma pe mine fara cuvinte. Baietii care auzisera conversatia se pusera pe ras...pana si Jones chicotea amuzat, pana ce-mi intalni privirea dura si tusi putin ca si cum si-ar drege glasul.
-Cum de ai ajuns tu sa citesti asa ceva? Nu-mi venea sa cred. Lipsisem de acasa doi ani si cand ma intorc aflu ca surioara mea inocenta citeste asemenea...chestii!
-La fel cum si tu citeai din clasa a 7a revista PlayBoy. Imi scoase limba si se intoarse din nou spre Axel ce mai avea un pic si izbucnea in ras.
-Michelle mai tarziu va trebui sa avem o conversatie serioasa despre maturitate, ii zic cu jumatate de gura, dar vorbeam sigur, caci mica mea surioara care nu mai era asa mica inca vorbea cu baietii. Oftand, m-am dat batut si m-am intors spre casa, dorind sa duc acolo bagajele cand am auzit cea mai mare tampenie din viata mea.
-Axel, imi dai un autograf? Scoase o carioca neagra din buzunarul de la pantaloni si i-o dadu apoi se intoarse cu spatele la el, incepand sa-si ridice bluza.
-Axel Rosswe, daca indraznesti sa scri un singur cuvant pe pielea surorii mele mai mici jur ca te inec in iazul ala! Am zis amenintator.
Axel ramasese cu mana suspendata in aer, privindu-ma uimit, in timp ce restul se pravaleau pe jos de ras, inclusiv profesorul meu si producatorul...
La dracu' Poate nu fusese o idee asa de buna sa venim aici!
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour