Forţele Răului Absolut RPG [ playground ]

[SnowFlake.]

Mi-aş fi dorit ca Simon să nu mă fi lăsat singură şi cu vorbele-n gură, dar aşa e el: mereu imprevizibil. Am zâmbit şi am încercat să merg agale spre camera mea. Nu aveam nici un chef să mă culc, dar eram obosită. M-am îndreptat, mai întâi spre bucătărie, pentru a-mi lua paharul cu lapte. Ajunsă aici, am deschis frigiderul şi am luat cutia, căscând. În starea mea de somnolenţă, am scăpat-o şi laptele s-a împrăştiat peste tot. Yai, ce bucurie. Şi acum ce fac? Nu puteam decât să sper că nimeni nu văzuse şi să plec de acolo, sau să sper că se va evapora: lucru imposibil de realizat.
Am luat-o la fugă spre cameră, destinaţia mea de la început. Pe drum nu am văzut pe nimeni, lucru care m-a liniştit puţin, dar când să deschid uşa camerei, am auzit o voce. Am tresărit şi am aşteptat să văd cine ieşea din întuneric.

Occ: cine vrea.