The past is the new future

[Alexi]

Capitolul 9


Mi-am deschis ochii şi am privit tavanul. Ştiu perfect unde mă aflu. Deşi în ultima săptămână m-am mutat dintr-o casă în alta. Mi-am întors capul şi am văzut locul de lângă mine liber. Cu siguranţă era la birou! Cred că o să devin acea soţie care nu are grijă decât de casă şi de copii şi pe care soţul o părăseşte în favoarea afacerilor şi amantelor.
Am oftat şi am dat la o partea cearceaful de pe mine. M-am dat jos din pat şi mi-am luat lenjeria pe mine. Rochia mea era aşezată pe scaunul de lângă fereastră, iar lângă aceasta se afla un halat alb. Am tras aer în piept şi m-am îmbrăcat cu acesta, uitându-mă prin cameră. Era la fel de mare ca cea pe care o foloseau părinţii mei. Dar era simplu mobilată: pat dublu, un dulap mare, două noptiere şi o dulap mai micuţ deasupra căruia era pusă o oglindă pătrată.
M-am apropiat de uşă şi am ieşit din cameră, păşind pe hol. Ar trebui să beau o cafea şi să mă îmbrac ca să pot să mă duc după Jace.
Când am ajuns aici ieri Kyle mi-a făcut un tur rapid al casei şi mi-a arătat camera fiului nostru care era la câţiva paşi de a noastră. Am rămas uimită când am văzut încăperea zugrăvită în albastru închis. Camera era mare şi peste tot găseai jucării pentru băieţi. Patul era dublu, iar dulapul în pentru hainele micuţului era prea mare pentru un copil de patru ani. Era uimitor cum a reuşit să creeze camera perfectă pentru fiul lui într-o singură zi. Cu siguranţă mama lui a avut vreo legătură cu toate acestea.
Am coborât scările şi m-am uitat prin jurul meu. Trebuia să îmi amintesc unde este bucătăria. Ştiam că sufrageria era lângă scări, exact ca la tata. Înseamnă că bucătăria trebuia să fie prin spatele treptelor.
Gândurile mele s-au oprit în momentul în care am auzit un râs cristalin, urmat de o voce cu un timbru mai groasă. Mi-am dezlipit mâna de pe balustradă şi m-am îndreptat spre bucătărie.
Am rămas cu gura căscată şi m-am oprit în prag. Jace şi Kyle se aflau la blatul bucătăriei. Blondul amesteca ceva într-un vas de sticlă, iar micuţul nostru încerca să îl ajute. Într-un colţ al mesei se aflau mai multe clătite şi câteva coji de portocale.
- Mami o să fie foarte bucuroasă pentru că îi ducem micul dejun la pat. Am vrut să îi fac astfel de surprize şi când eram la Viena, dar doamna Ottis nu voia să mă ajute. Babă antipatică!
Blondul a început să râdă şi s-a apropiat de aragaz cu vasul. Mi-am pus mâna la gură, încercând să îmi opresc râsul şi să nu îmi fac simţită prezenţă. Kyle a turnat puţin din compoziţia care se afla castron în tigaia care se afla pe unul dintre ochiurile aragazului.
- De acum o să îi facem lui mami micul dejun în fiecare zi. Şi doamna aceea nu o să te mai certe.
Micul blond a chicotit, în timp ce se juca cu o linguriţă şi cu o cană.
- Tati! De ce nu ai venit niciodată să mă vezi?
În acel moment mi s-a oprit inima pentru câteva clipe. Kyle şi-a ridicat brusc capul şi s-a întors. M-a văzut şi mi-a aruncat o privire plină de reproş. Am înghiţit în sec şi mi-am lăsat capul în jos. Trebuia să se întâmple asta mai devreme sau mai târziu. Kyle o să se răzbune pe mine şi o să îl facă pe Jace să mă urască. Lacrimile îmi înţepau ochii, dar mi-am ridicat capul.
Soţul meu era lângă fiul nostru şi îl ţinea în braţe, cu spatele la mine. Îl mângâia pe cap şi mă privea cu aceeaşi privire de reproş.
- Am avut foarte mult de lucru. Când terminam un lucru şi voiam să vin la tine, telefonul suna din nou şi mă punea să lucrez din nou. Dar m-am enervat şi am venit la tine şi la mami.
Mi-a zâmbit şi a continuat să îl mângâie pe copil, dar mâinile lui au coborât pe spatele micuţului.
- Şi ne mai părăseşti?
A oftat şi l-a îndepărtat puţin pe micuţ, privindu-l în ochi. L-a săruta pe nas şi i-a ciufulit părul.
- Niciodată!
Micuţul a început să râdă şi l-a îmbrăţişat pe tatăl lui. Bărbatul a zâmbit şi şi-a îmbrăţişat fiul.
- Ce-ar fi să îi ducem micul dejun lui mami?
Am tresărit şi am ştiut că acesta era semnalul meu. M-am îndepărtat de bucătărie, mergând repede. Nu aveam de gând să îi stric surpriza fiului meu, mai ales că a vrut dintotdeauna să mi-o facă şi nu a avut niciodată ocazia.
Am urcat în fugă scările şi m-am apropiat de dormitor. Am pus mâna pe clanţă şi am tras aer adânc în piept. Am intrat în cameră şi m-am pus în pat, ciufulindu-mi puţin părul. M-am întins pe spate şi mi-am închis ochii.
După câteva clipe uşa dormitorului s-a deschis, iar râsul lui Jace s-a auzit în încăpere. Acesta a sărit pe pat şi s-a apropiat de mine. M-a sărutat pe obraz şi a început să mă strige pe nume. Trebuia să trag puţin de timp ca şi cum aş fi avut un somn adânc.
Micuţul şi-a pus mâinile pe umărul meu şi a început să mă mişte uşor şi să mă strige. Mi-am deschis uşor ochii şi l-am privit. Stătea deasupra mea cu un zâmbet uriaş pe buze. Mi-am pus mâinile după capul lui şi l-am lipit de corpul meu, sărutându-l pe frunte.
- Bună dimineaţa mami! Ţi-am adus micul dejun!
Am început să râd şi m-am aşezat în fund, lăsându-l pe blond lângă mine. Kyle a deschis braţele de lemn a tăvii şi mi l-a pus în pat. S-a aplecat şi m-a sărutat scurt pe buze. Chiar şi dacă acel sărut a fost scurt, l-am simţit până în adâncul fiinţei mele.
Am văzut câteva clătite, ouă şi şuncă şi două pahare cu suc de portocale. Am zâmbit şi mi-am întors capul spre fiul meu.
- Ai făcut tu toate astea?
- Normal! Bine tati a făcut sucul de portocale! Normal că a fost cel mai uşor! Acum pot să mă duc să mă uit la desene?
Am început să râd împreună cu tatăl lui şi am aprobat din cap. Micuţul m-a sărutat pe obraz şi s-a dat jos din pat. A bătut palmele cu tatăl său, apoi a ieşit din cameră. Am oftat şi am luat paharul de pe tavă, savurând sucul.
Blondul s-a aşezat lângă mine şi şi-a luat la rândul său paharul cu suc. Am pus paharul înapoi şi l-am privit cu coadă ochiului pe bărbat. Am luat o clătită în mână, făcând-o sul. Am muşcat din ea şi am simţit că gura mea v-a exploda de fericire.
- E delicioasă! Mulţumesc pentru micul dejun la pat!
- Nu a fost ideea mea!
Mi-am întors capul şi am observat că soţul meu se uita pe fereastră. Evita să mă privească! Ce mod drăguţ de a ne începe viaţa împreună! Mi-am terminat clătita, în timp ce el şi-a terminat sucul. A pus paharul pe tava şi a vrut să se ridice, dar l-am prins de mână. S-a întors şi m-a privit.
- Înţeleg că eşti supărat, dar poţi să vorbeşti cu mine! La urma urmei sunt soţia ta!
A început să râdă şi şi-a eliberat mâna. S-a aşezat lângă mine şi şi-a sprijinit braţul de tăblia de lemn a patului. Şi-a apropia chipul de al meu şi mi-a zâmbit.
- Vrei să vorbim? Hai să vorbim! Detest faptul că fiul meu crede că l-am abandonat!
Zâmbetul dispăruse de pe buzele lui, iar privirea se transformase în una de gheaţă. Continuam să îl privesc, în timp ce înghiţeam în sec.
- Urăsc că trebuie să descopăr puţin câte puţin ce îi place să mănânce, ce îi place să facă, dacă preferă o bicicletă sau nişte jucării. Urăsc că trebuie să îi câştig dragostea puţin câte puţin când toate lucrurile astea puteau fi evitate!
A început să îşi ridice vocea. Mi-am întors capul şi am privit tava. Probabil era cu adevărat frustrant să te afli într-o astfel de situaţie.
Şi-a pus degetele pe bărbia mea şi mi-a întors capul spre el.
- Da, eşti soţia mea! Dar numai în acte şi în pat! În inima mea o să rămâi aceeaşi tipă uşoară pe care o găseam în braţele altui băiat.
Mi-a dat drumul şi s-a dat jos din pat. S-a îndreptat spre uşa şi a ieşit din cameră.
O lacrimă mi s-a prelins pe obraz. Nu credeam că nişte cuvinte pot durea atât de mult. Nu am crezut niciodată că asta e părerea lui despre mine. Mi-am întors uşor capul şi am văzut tava. Am apucat-o de mânere şi am aşezat-o lângă pat. Nu mai aveam nici o poftă de mâncare. M-am întins în pat şi mi-am pus un braţ peste ochi. Lacrimile au început să mi se prelingă pe obraji, în timp ce suspinam. M-am întors ca să mă răneşti mai mult, nu? Iar eu o să trebuiască să stau aici şi să îndur loviturile tale. Dar o fac pentru fiul meu! Doar pentru el!



*


- Am crezut că ai plecat la lucru!
Soţul meu şi-a întors capul, în timp ce fiul nostru l-a lovit cu sabia de jucărie în piept. Bărbatul a căzut în genunchi, prefăcându-se rănit. Şi-a ridicat mâinile şi i-a zâmbit fiului său, care stătea într-o poziţie arogantă, ţinându-şi bărbia ridicată şi sabia sprijinită de podea.
- Mă predau maiestate!
Micul blond a zâmbit şi şi-a dat capa pe spate într-un gest teatral. Am început să râd când l-am văzut, în timp ce tatăl său se ridica de jos. Deodată am auzit numele lui Jace, iar faţa acestuia s-a luminat. Şi-a lăsat sabia şi capa jos şi a ieşit ca o furtună din cameră.
- A venit bunicul ÅŸi bunica!
Strigătul lui s-a auzit prin toată casă. Mi-am întors capul, iar soţul meu mi-a zâmbit. S-a apropiat de mine şi m-a luat de braţ, dându-mă afară din camera fiului nostru. A închis uşa şi m-a privit.
- Mama şi tata au sunat acum jumătate de oră şi au spus că vin să îl vadă pe Jace!
- Şi probabil să îi aducă cadouri şi dulciuri.
- E nepotul lor!
- Ştiu asta! Dar nu vreau că Jace să devină un răsfăţat!
- Având în vedere că l-ai privat pentru patru ani de cealaltă jumătate din familia lui, cred că îi poţi permite să devină răsfăţat.
Şi-a întors capul nervos şi a început să păşească pe hol. Am oftat şi m-am apropiat de el, apucându-l de braţ, reuşind astfel să îl opresc. Blondul şi-a întors capul şi m-a privit. Mi-am pus mâna pe obrazul lui, iar mâna mea a alunecat pe mâna lui. Mi-am strecurat degetele printre ale lui şi m-am ridicat pe vârfuri, sărutându-l uşor pe buze.
- Nu vreau să ne certăm de fiecare dată când vorbim. Hai să lăsam trecutul în urmă!
- Tu l-ai lăsa dacă ţi-aş fi ascuns copilul nostru pentru cinci ani? Apoi să vin şi să arunc bomba şi să urmăresc cât de mult rău face în jur?
- Nu am vrut niciodată să fac rău!
- Ei bine, ai reuşit! Nu pot să închid ochii şi să nu fiu furios pentru faptul că am fost absent primii patru ani din viaţa copilului meu.
Şi-a eliberat mâna de a mea şi şi-a continuat drumul. Am oftat şi mi-am dus mâna la ochi, încercând să opresc lacrimile. Doamne! Tu ştii foarte bine că nu am vrut niciodată să îl rănesc! Îl iubesc! Îl iubesc atât de mult şi mă doare faptul că mă respinge! Mă doare!