The past is the new future

[Alexi]

Capitolul 7


- Chrissy! Chrissy! Christina!
Mi-am ridicat capul şi am privit-o pe prietena mea. Mă privea încruntată şi cu mâinile în sân. Am oftat şi am privit-o cu un zâmbet pe buze.
- Îmi pare rău! Nu eram atentă!
- Evident! Probabil fratele meu e mult mai interesant decât rochia mea de mireasă.
Am chicotit şi am privit-o mai atent. Croitoreasă şi asistenta ei se foiau în jurul fetei, măsurând şi notând de zor.
- Nu mă gândeam la el!
- Sigur! Şi eu m-am născut ieri! Să ştii că şi el e abătut! E la fel ca atunci când a aflat că ai plecat.
Am oftat şi m-am ridicat de pe scaun. Fata părea atât de fericită şi abea aştept să o văd în ziua nunţii ei. De fiecare dată când o privesc îmi aduc aminte că e sora lui Kyle. Iar acasă mă aşteaptă copilul. Tata avea dreptate! Kyle trebuie să afle de fiul lui. Şi orice reacţie ar avea, voi lupta pentru copilul meu.
- Hazel poţi să vii împreună cu Kyle şi părinţii tăi la tata acasă?
- De ce?
- A sosit momentul să vă spun de ce am plecat. Îl poţi aduce şi pe Jamie!
Şatena m-a privit uimită şi m-a luat de mâini. I-am strâns palmele şi i-am zâmbit. Nu pot să îl ascund tot timpul pe fiul meu de tatăl lui. Tânăra mi-a spus că o să fie la mine cam în două ore. Am aprobat din cap şi am sărutat-o pe obraz. Mi-am luat geanta de pe scaun şi am ieşit din încăpere.
Peste două ore o să izbucnească un război. Sau poate Kyle e prea laş ca să accepte că e copilul lui. Poate ar fi mai bine aşa. În felul acesta m-ar scuti de o ceartă inutilă.
M-am urcat în maşina tatei şi am pornit motorul. Am ieşit din parcarea clădirii şi m-am îndreptat spre casă.
Cel mai tare îmi este frică de reacţia lui Jace. Tot timpul i-am spus că tatăl lui e prea ocupat să se ocupe de el. Dacă tatăl lui o să izbucnească într-o criză de nervi, fiul meu o să se sperie foarte tare şi o să îi fie frică de Kyle, chiar înainte să îl cunoască. Sunt sigură că Peter şi Annie o să fie fericiţi, iar Hazel o să fie nervoasă pe mine, dar o să îi treacă. Cu siguranţă tata ar fi fericit cu decizia mea.
Am intrat în curtea casei am oprit maşina în faţa uşii. Mi-am luat geanta de pe scaunul de lângă mine şi am coborât. Am intrat în casă şi am lăsat cheile în micul vas de pe masă şi geanta alături.
- Mami! Mami!
Jason a sărit în braţele mele şi mi-a înconjurat gâtul cu mâinile lui. M-a sărutat pe obraz şi a început să mă ciufulească. Am început să râd şi l-am sărutat pe frunte. M-am îndreptat cu el spre living unde am văzut câteva valize.
Am intrat în sufragerie şi am rămas cu gura căscată. Fratele şi cumnata mea stăteau pe canapea, iar tata se afla pe fotoliul de lângă ei. A trecut un an de când nu l-am mai văzut pe fratele meu, dar a rămas la fel. Păr negru, ochi albaştri şi un corp după care orice fată murea. Iar soţia lui era la fel de frumoasă cu părul roşcat, ochii albaştri şi la fel de însărcinată. Doamne! Au venit cu avionul până aici în situaţia ei?
Brunetul şi-a întors capul şi m-a văzut. Şi-a luat mâna de pe mâna soţiei lui şi s-a ridicat de pe canapea. L-am lăsat pe Jace jos şi am aşteptat ca bărbatul să vină lângă mine şi să mă îmbrăţişeze.
M-am aruncat în braţele lui înainte să ajungă la mine şi mi-am strâns braţele în jurul trupului său. Bărbatul a făcut acelaşi lucru şi m-a sărutat pe cap. Am găsit multă căldură în braţele lui. Întotdeauna ştia cum să mă facă să mă simt bine. Întotdeauna a avut grijă de mine. Mai ales după ce mama a murit şi tata ne-a cam abandonat. Mereu am avut grijă unul de altul.
- Mi-a fost dor de tine, surioară!
- Åži mie!
M-a sărutat pe frunte şi m-a îndreptat spre canapea. Am îmbrăţişat-o pe soţia lui şi am sărutat-o pe obraz. M-am aşezat lângă ea, iar fiul meu s-a aşezat pe genunchii bunicului ei. Mi-am pus mâna pe abdomenul ei şi l-am mângâiat uşor.
- Nu îmi vine că sunteţi aici! Tu te simţi bine? Copilul e bine?
Femeia a început să râdă şi m-a bătut uşor pe mână.
- Tatăl şi fratele tău mă întreabă asta din zece în zece minute. Suntem bine amândoi. Voiam să vin aici, nu mai rezistam acolo cu nebunul de majordom care striga mereu: Allez! Allez! Imbeciles!
Am început să râd să mi-am lăsat capul pe umărul ei. Am uitat cât de bine mă puteam distra cu Kate. Îl priveam pe fiul meu, în timp ce bunicul lui îl gâdilea. Poate zâmbetul lui nu se va spulbera peste câteva timp.
- Astăzi o să îi spun adevărul lui Kyle!
Cei trei adulţi şi-au întors capetele şi m-au privit. Continuam să îmi privesc fiul, care nu înţelegea ce se întâmpla. Fratele meu mi-a prins o şuviţă de păr şi şi-a sprijinit capul pe tâmpla mea.
- Te-au speriat ameninţările mele, nu?
Am chicotit şi m-am ridicat de pe canapea. M-am apropiat de tata şi l-am luat pe Jason în braţe.
- Toată familia o să vină aici în scurt timp. Mă duc să îl îmbrac pe Jace!
- Mami avem oaspeţi?
- Da! Şi nu e politicos să îi primeşti în pijamale!
- Cine vine? E cineva important?
- Tati vine să te vadă!




*


Blondul sărea în continuare pe pat şi îmi punea tot felul de întrebări. Mi-a trebuit jumătate de oră să îi dau jos pijamalele şi să îl îmbrac cu un costum de marinar. Semăna atât de bine cu tatăl lui şi sunt sigură că Peter a rămas cu o îndoială după ultima lui vizită. Am oftat şi am auzit motorul unei maşini. M-am apropiat de fereastră şi am dat la o parte perdelele. Kyle şi familia lui tocmai au sosit. Începea războiul!
Tata a ieşit să îi întâmpine cu zâmbetul pe buze. Jason a venit lângă mine şi a început să sară în sus de bucurie. L-am luat în braţe şi l-am sărutat pe obraz.
- Jace trebuie să fii foarte liniştit. Tati… tati o să fie puţin mai morocănos şi nu prea o să îi placă agitaţia ta. Bine?
Băieţelul a dat din cap. Ochii lui exprimau fericire şi zâmbetul lui era foarte larg. Doamne! Orice s-ar întâmpla nu îl lăsa să i se spulbere visele.
Am tras aer în piept şi l-am lăsat jos. L-am luat de mână şi am ieşit din cameră. Micuţul se calmase însă mâna lui transpira şi am putut să simt că tremura uşor. Am zâmbit şi am coborât scările. Am putut să aud vocile din sufragerie.
M-am oprit pe ultima treaptă şi i-am făcut semn să se ducă înainte. Băieţelul mi-a dat drumul la mână şi a intrat în sufragerie. Am auzit sunete de uimire şi vocea blondului.
- Cine e acest copil?
Am tras aer în piept şi am intrat în living. Tatăl copilului meu şi-a întors capul şi m-a privit.
- E fiul meu! Şi al tău Kyle!
Blondul s-a ridicat de pe canapea şi l-a privit pe fiul lui. Băieţelul s-a apropiat de el şi l-a luat de mână. I-a zâmbit şi i-a spus ’tati’. Kyle a căzut în genunchi lângă copil şi şi-a pus o mână pe obrazul lui. A început să tremure şi poate aveam vedenii, dar avea lacrimi în ochi. Micul blond şi-a pus mâinile pe cea a tatălui său şi a început să râdă.
Bărbatul l-a îmbrăţişat, strângându-l puternic la pieptul său. Hazele şi Jamie mă priveau, în timp ce lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei şi ai blondului. Kyle a început să îi mângâie părul fiului său, în timp ce îi săruta obrajii.
- În sfârşit tati! Te-am aşteptat atât de mult! Mami a spus că s-ar putea să nu vii niciodată, dar eu nu am încetat să sper.
Râsul lui era atât de cristalin, încât topea şi gheaţa. Blondul s-a ridicat şi l-a luat în braţe pe băiat. Şi-a întors capul şi mi-a aruncat o privire încărcată de ură. S-a apropiat de părinţii lui şi i l-a dat pe băiat tatălui său.
- Vrei să stai cu bunicul până vorbesc cu mami?
Băieţelul a dat din cap, iar Kyle s-a apropiat de mine cu paşi repezi. M-a apucat violent de braţ şi m-a scos din sufragerie. S-a îndreptat spre bucătărie, apoi spre grădină, trăgându-mă după el. Cu siguranţă o să rămân cu o vânătaie de la mâna lui. A închis uşa din spate a bucătăriei şi m-a împins în grădină.
M-a întors cu faţa la el şi am putut să îi văd privirea. Era nervos, fericit şi confuz. Toate aceste sentimente amestecate în interiorul lui.
- Copilul meu? Ai fugit de aici cu copilul meu?
- Şi ce voiai să fac? Să vin la tine cu zâmbetul pe buze şi să îţi spun că am rămas însărcinată în urma violului tău?
- Nu avea nici un drept să îmi ascunzi copilul!
- Acum l-ai cunoscut! Nu ai de ce să fii atât de nervos!
- După cinci ani! Cinci ani în care m-am tot întrebat unde dracu eşti şi ce faci şi tu erai în cealaltă parte a lumii cu fiul meu!
Mi-am eliberat braţul şi l-am privit. Deveneam din ce în ce mai nervoasă. Dacă voia o ceartă, o va avea.
- Nu cred că ai fost fericit dacă aş fi venit acum cinci ani cu vestea că sunt însărcinată. Te-ai fi îndoit de mine şi probabil ai fi negat că ar fi al tău!
- Nu ai de unde să ştii asta! Mereu acţionezi fără să gândeşti!
- Chiar aşa? Dacă nu ar fi fost pentru fratele meu şi tata nu ai fi aflat niciodată de copilul nostru!
- Aveai de gând să îmi ascunzi copilul pentru toată viaţa?
- Da! Nu am vrut să te apropii din nou de mine doar pentru fiul nostru! Nu vreau că să îl răneşti cum m-ai rănit şi pe mine. Să fii alături de el pentru mult timp, să îl răneşti şi să îi distrugi toată dragostea.
- Copilul meu nu e ca tine! Şi nu o să fie niciodată! O să am grijă de asta!