Lock and Unknown

[Prevented :D]

Hello! Lume...am ajuns si eu pe aici.....dupa atata timp am adus nextul....deci de acum numai eu voi fi autoarea acestui fic deoarece Song in rain a zis ca mi-l lasa "mostenire":)) sper ca de acum o sa va placa si stiti ca vreau critici dure!

Sper sa va placa!!:o3

Cap 9 - Schimbare brusca!



In fata ei se afisa…. chiar Itachi. Era imbracat cu un costum bej, cravata fiind neagra si camasa alba, parea un om respectabil din inalta societate, insa dupa cele intamplate lui nu ii se putea spune decat monstru. Simt un fior rece pe spate, eram nervoasa de aparitia lui subita aici. Intrebarile din capul meu ma fac sa o iau razna de tot “El o fi pus accidental la cale?”, nu mai reuseam sa zic nimic, imi aplec capul meu si simt cum cad intr-un abis rece si dur, sunt trezita la realitate de vocea lui Sasuke care se pare ca nu pare deloc fericit de vizita neasteptata a fratelui sau.
- Ce naiba cauti tu aici?? Striga Sasuke nervos strangand in pumni cearceaful, acum sifonat si alb ca zapada pura.
-Domnule Uchica, va rog sa luati loc. Doctorul acela ma calca si pe ultimul nerv ramas intreg. Daca ar stii toata povestea pun pariu ca l-ar da afara. Insa nu este ceva ce poti spune atat de usor la cineva strain. Incer sa trec peste faza de adineauri, si incer sa ma calmez.
-Sakura, imi aud numele strigat usor si ridic capul incet sa depistez sursa sunetului, acesti sunt pentru tine. Il vad in fata mea pe Itachi care se uita fix in ochii mei si in brate observ abia acum ca tinea un buchet imens de crini albi ca cel mai pufos fulg de nea. Ma uit cu coada ochiului la bietul meu Sasuke si simt cum o iau razna cand vad ca, pe obrazul sau neted curge incet incet o picatura cristalina plina de ura si dispret fata de fratele pe care poate ca si la dorit intr-un alt fel.
-Vai, nu trebuia oricum mersi.Zambesc usor pentru a nu da vre-un fel de gand doctorului care, ne urmarea cu mare precizie prin ochelarii sai transparenti.
-Itachi! De ce ai venit aici? Cum de stiai ca suntem aici? Morticia ti-a spus nu-I asa? Striga Sasuke uitandu-se in continuare la patura cu care era invelit, probabil ca era plin de furie insa nu il contra zic si eu sunt nervoasa ca a venit si mai ales ca Morticia i-a spus ca suntem la spital.
-Offf…..am intrebat-o pe Mortcia unde sunteti pentru ca nu v-am gasit acasa.
-De unde atata interes pentru noi asa, deodata? il intreb punand florile aduse intr-o vaza de langa patul meu.
-Am vrut sa stiu unde au fugit fara sa imi spuna la revedere fratiorul meu drag!
-Tu mie sa nu imi spui niciodata ca sunt fratele tau drag, stii bine cate mi-ai facut, nu vreau sa se mai repete. Cand Sakura se va simti din nou bine vom pleca, si fii sigur ca nu voi mai calca pragul usii pana ce nu te voi scoate in sicriu pe usa.
Nu imi vine sa cred ce tupeu are sa spuna ca Sasuke ii este drag. Toata lumea mai minte cate o data, insa el este seful tuturor mincinosilor.
-Sasuke, tu te poti duce “acasa” zic cu un usor ton ironic sa faci bagajele caci eu voi pleca mai pe seara.
-Dar, doamna Haruno…..
-Oh, sa nu ma iei pe mine cu “Doamna Haruno” voi pleca din acest spital acasa la mine, sunt bine si daca este sa mai am probleme, si eu am doctor de acolo de unde vin sa stii. Asa ca dute si fai fisa de externare pentru ca pe mine noaptea nu ma va prinde printer voi aici. Acum ca i-am spsu asta, ma simt mult mai bine. Parca una din multele mele probleme sa dus, sa risipit. Acum va trebui sa ma concetrez mai mult pe problemele care conteaza cu adevarat.
-Bine acum ma duc!
-Itachi, ai facut un gest destul de dragut ca mi-ai oferit florile acestea insa, nu pot sterge cu buretele tot. Sper ca vei intelege. Nu pot si chiar de as fi vrut, nu am cum sa mai fac nimic in prvinta amintirilor.
-Sasuke, dragul meu dute si fa bagajele, inca nu stiu cu ce ma voi imbraca insa, tot aici te astept.
-Sakura, stii atunci cand dormeai Morticia nea adus cateva haine,spera sa venim acasa cat mai repede.
-Si unde sunt ele acum? Intreb nedumerita, uitandu-ma prin toata camera.
-Uite aici!Sasuke imi inmaneaza o plasa rosie ce parea ca este plina.
O deschid si inauntru se afla o pereche de pantaloni trei-sfert roz deschis cu desene haioase, un tricou alb cu un fluture si niste sosete. Se pare ca mai am inca adidasi intregi. Ii rog pe cei care erau de fata sa ma astepte pe hol, ca doar nu o sa ma imbrac cu toata lumea de fata. In timp ce ei asteptau afara, eu ma schimbam linistita. Imi placeau hainele aduse de catre Morticia, sper sa fi acasa cand voi ajunge pentru ai multumi.
-Sunt gata! Zic iesind pe usa, si il iau pe Sasuke in brate, el se pare ca era imbracat cu un tricou negru cu un dragon alb si niste pantaloni trei sfert de blugi. Itachi se uita la noi, parca cocind ceva in mintea aceea ingusta si diabolica. Ii simteam prezenta acolo, de parca ar vrea ca Sasuke sa moara . Ca sa ii fac in ciudat ma indrept usor si catifela spre Sasuke si il strang in brate. Simteam cum sunt masurata din cap pana in picioare de catre spectatorul nostrum nedorit, si un fior rece ma trece pe sira spinarii. Privirea lui ma ingheta subit, incer s ama trezesc din aceea stare si il intreb pe Sasuke:
-Mergem? Intreb delicat si duios
-Imediat, tu dute si cheama un taxi. Doar nu o sa mergem pe jos nu? Zice el cu putin amuzament in glas, probabil pentru a mai elimina din stresul acumulat.
-Voi avea grija eu de ea, nu-ti fa probleme. Zice Itachi uitandu-se la mine pervers.
-Idiotule! Tu chiar nu stii cand sa te opresti? Tip al el cat pot de tare, facandu-l pe Sasuke sa ma ia de mana si sa il lasam acolo pe ala. Ne indepartam repede de el si simt cum stransoarea slabeste incet incet pana cand imi da drumul defapt.
-Sasuke? Ce este cu tine? Cu mine? Cu noi? Cum de am ajuns sa fugim de cineva care, nu ne are cu nimica la mana? Nu ar trebui sa fugim asa de obstacolele vietii.
Iam spus tot ce gandeam cand am reusit sa il opresc din aproape alergat, pe culoarele acelea imense si albe.
-Sakura insemni totul pentru mine! Fara tine, nu stiu ce ma-s face. Cred ca as muri. Te iubesc Sakura! Nu vreau sa ma parasesti niciodata!
-Si eu te iubesc!In momentul in care buzele noastre s-au unit, am simtit ca parca zbor deasupr la tot ce inseamna bine si rau, parca calc apa cea mai cristalina din lume, fara sa ma ud, primul meu sarut a fost unul de vis aripile mele nu au fost niciodata mai deschise si mandre de ele. Parca visam, insa era un vis din care as fi regretat ca m-am trezit, descopar uimita ca nu este un vis si ca totul este realitate cand Sasuke isi deslipeste buzele de ale mele si imi zambeste uitandu-se dragastos la mine. Picioarele mele se inmuia, nu mai avea control deloc aspura propiului corp. Daca ar fi slabit stransoarea poate ca acum m-ar fi adunat de pe jos, insa a innceput sa ma stranga din ce in ce mai tare. Simteam cu nu mai am aer. Sunt trezita la realitate de un oftat scurt si apasat.
-Am terminat fisa de externare domnisoara Haruno!
-Aha, multumesc domnule doctor. Spun si il iau pe Sasuke de mana si mergem afara din curtea spitalului acela imens pe care, cu siguranta ca nu-l voi mai vedea , Cat timp am fost inchisa in spital, parca ma instrainasem de natura. Nu mai steam ce este frumos si curat.Observ ceva micut si alb prin iarba verde si uda de la roua. Era un catelus micut si scumpic. Era alb ca neaua.
-Sasuke! Te roooog pot sa il iau?Intreb in timp ce imi fac ochiii mari cat cepele si dragastosi?
-Desigur! Dar, acum ca il avem va trebui sa ii punem un nume ce zici?
-Bine! Il va chema….”Colt Alb”!
-Un nume mai frumos nu se putea!spune Sasuke si am strange in brate, in timp ce eu deja luasem catelusul la pieptul meu.
-Vreau acasa, la noi nu aici…hai sa plecam te rog.
-Bine. Am pus niste bani deoparte, steam ca o sa plecam asa ca putem pleca pana maine.
In timp ce Sasuke chema un taxi, eu ma tot jucam cu acel fulg pufos de nea, ce pare amuzat in bratele mele, dar intr-un sfarsit adormi.
-Hai Sakura! Doar nu vei ramane mereu acolo nu?ma intreba Sasuke din taxi
-Sigur ca nu! Acum vin.
In drum spre asa-zisa noastra casa gandul ca voi fi din nou acasa ma batea de mult timp, se pare ca aceasta calatorie nu mia adus decat probleme, mai ales spitalul, Doamne abia astept sa ajung din nou de acolo de unde am plecat. Pierduta prin ganduri, simt cum Sasuke ma trage de mana in timp ce cainele latra bucuros pe langa masina.
-Multumesc domnule sofer. Spun si ii dau bani si pe deasupra ceva mai mult decat suma originala. Ajungem in sfarsit acasa….in fata mea se afisa usa mare din lemn de brad, Sasuke apasa increzator pe clanta deschizand-o larg. Pe fotoliul din piele era chiar…..




Sper ca va placut! Astept critici dure!

Ja ne!