Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XXXV

Chipul barbatului se facu rosu de furie, iar Kaoru isi dadu seama ca facuse o gresala.
-Lasa-l, Seishiro. E inca tanar si isi ocupa timpul cu cei place lui, interveni Keito incercand sa-l calmeze.
-Dar nu-i permit sa-mi comenteze. Sunt tatal lui, ce dracu! ridica vocea Seichiro.
-Iubitule, nu vorbi asa in fata lui Kaoru, il certa sotia lui.
-Ma lasi? De parca nu a auzit asa ceva pana acum.
-Daca a auzit, nu trebuie sa spui si tu.
-Bine! Sa ne linistim cu toti, interveni Keito.
Un moment de liniste. Nimeni nu scoase un cuvant. Kaoru observa ca Natsuhi il priveste intens. Era obisnuit cu asta. Vru sa plece, dar nu i se parea un moment perfect. In plus, ii era si foame. Ii privi pe toti. Acum nimeni nu era atent la ce se intampla, departe de realitate.
Femeia isi puse mana pe burta, simtind cum copilul se misca. Zambi in sinea ei si astepta cu nerabdare ziua in care nou-nascutul va vedea lumina zilei.
Deodata, simti o mana asezandu-i-se peste a ei. Isi ridica privirea. Era Seichiro. Il iubea enorm de mult pe sotul ei, iar el stia asta. Barbatul isi apropie fata de a ei, sarutand-o scurt pe buze.
Si conversatia continua. Se parea ca acel sarut il mai linistise putin pe Seichiro. Intr-un fel era bine ca il facuse sa uite ca era suparat pe Kaoru, dar nu uita de tot, pentru ca in privirea lui se vedea ca era furios.
Baiatul, in tot timpul acesta, se plictisea de moarte. Mai bine statea in camera lui, deoarece acolo iși gasea de lucru. Si oricum, daca ar fi vrut sa plece si parinti lui sa nu stie, iesea pe fereastra si cand se intorcea primea o pedeapsa.
Discutia deveni mai interesanta, fiindca vorbeau despre trecut.
" Acum e momentul potrivit sa aflu daca e adevarat " gandi baiatul, intr-un fel bucuros.
-Mai ti minte cum iti spuneau copii la scoala? il intreba Keito pe Seichiro.
-Cum as putea sa uit. " Rape " sau " The raper ". Nici acum nu inteleg de ce, raspunse acesta.
-Dar macar sti ce inseamna? interveni Kaoru.
-Da. Face si mama ta cateodata, veni raspunsul negandit al tatalui sau.
-Femeile nu pot sa faca asa ceva, il contrazise Kaoru.
-Ba da
-Ai vazut sau auzit undeva ca o femeie sa violeze un barbat? intreba baiatul asteptand replica lui.
Intrebarea lui ii facura sa ramana faca cuvinte pe cei din incapere. Cel mai surprins fiind chiar tatal lui. Cum putea sa vorbeasca asa in fata musafirilor? Nu spunea sa spuna ca, cand era el la scoala nu vorbea nici el prea frumos, dar nu in fata invitatilor. Si oricum, nu se prea descurcat pe cand era la scoala cu engleza, trecand chiar la limita. In plus, cateodata mai incurca cuvintele care incepeau cu aceasi litera, dar nu ii pasa.
-Despre ce vorbesti? intreba confuz Seichiro.
-Dupa ultimele cercatari care erau si pe vremea ta, " The raper " inseamna " vilolatorul ". Cred ca confuzi " rape" cu " rice" , adica orez, ii explica Kaoru.
Seichiro se gandi mai bine si isi dadu seama ca are dreptate, dar nu avea de gand sa ii dea dreptate.
-De cand ai devenit tu asa de destept? se interesa barbatul.
-De ceva timp.
-Pai, atunci ti se potriveste numele, spusesera in cor Keito si mama lui Kaoru.
Amandoi se privira uimiti. Cum de se gandeau la aceasi lucru?
-Multumesc pentru compliment, Kotori, Keito, spuse ironic Seichiro.
Barbatukui ii veni o idee cum sa isi faca baiatul sa se jeneze. Doar pentru distractie.
Kaoru observa in ochii tatalui sau o sclipire neobisnuita. Si Kotori la fel.
-Va mai amintiti cand a trebuit sa mergem la psiholog? intreba Seichiro.
-Atunci cand ai gresit usa? Cum sa nu-mi amintesc ? vorbi Keito.
-Asta nu-i nimic pe langa ce a facut Kaoru.
-Kaoru zici? Asta ma intereseaza.
Vampirul isi intoarse privirea spre el, aruncandu-i un ranjet.
Natsuhi si Saisei ii urma exemplul, dar spre deosebire de Keito, il doar priveau curiosi.
Kaoru ramase putin pe ganduri ca sa-si aduca aminte. Avea destule probleme pe cap, dar stia ca ceea ce era haios pentru tatal, lui era jenant pentru persoana despre care se vorbea. Si acea persoana era chiar el. Vroia sa-l opreasca, dar nu stia cum.
Brusc, incepu sa-si aminteasca cate ceva.
-Acum un an, directoarea ma sunat ca fiecare elev a primit o fisa ce trebuia completata de un psiholog si ca al lui Kaoru nu a primit-o. M-am dus sa vad de ce nu ne-a dat-o, dar nu era in camera lui si in plus era seara.
Pana la urma, a doua zi ne-a dat-o si am plecat la psiholog. Dupa ce a iesit, psiholoaga ne-a chemat sa vorbeasca cu noi. Am intrat si atunci ne-a spusca la intrebat daca se drogheaza, bea, iar el i-a raspuns ca astazi nu. Amandoi nu mai stiam ce sa spunem.
-Nu am fost prea atent la ce m-a intrebat, bine? se apara baiatul.
Kaoru era suparat, iar Natsuhi observa asta. Ar fi vrut sa-l imbratiseze, dar momentan nu putea. Ii era dor sa-i simta buzele moi presandu-le pe ale sale si tanjea dupa atingerile lui, chiar daca unele nu era intentionate. Toata scena acea il amuza, stiind ca nu se droga. Il cunostea de ceva timp.
Kaoru se ridica de pe scaun si porni spre usa.
-Unde te duci? il intreba tatal lui.
-In camera mea, raspunse scurt baiatul.
Crezu ca-l va opri, dar spre surprinderea lui, Seichiro nici nu ridica un deget ca sa-l opreasca.