Ang. vs. Saint Ocea

[Ang.]

Am revenit cu lucrările.

Prima poezie:

Prizonier în spaţiul vid

Fără aer, apă şi lumină;
fără intervenţie divină
zaci cu lanţurile-n neputinţă
şters de orice urmă de voinţă.


Conştiinţa – armă de tortură.
Pedeapsa – cunoşti cât e de dură.
Condamnat etern, asuprit de zei;
Doar să exişti din prostul obicei.


Nu poţi să mănânci, să bei, să respiri.
N-ai dorinţe, vise sau amintiri.
Încerci, te zbaţi, dar te loveşti de-un zid:
„-Eşti veşnic prizonier în spaţiul vid!”

A doua poezie:

Prizonierul sorţii


Ai da vina pe mine ca te ţin prizonier,
Când tu singur cu patimă te dai propriilor lanţuri ?
M-ai acuza că-ţi făuresc zăbrele,
Când tu cu spor lucrezi la reci inele?


Tu chiar nu vezi cum toate ţi se leagă?
Şi-ţi pui cătuşe la mâini, la picioare?
Cum clădeşti în juru-ţi din reci pietre
Cu trudă neagră, tristă închisoare.


Să te închizi în tine şi să-ţi refuzi ieşire.
Să-ndoi întrebări pentru a le face
inele de lanţuri cu care să te prinzi.
Ancoreză-te bine! Dar când vei vrea să scapi...
Îţi vei tăia o mână ca Titus
Şi cu un băţ vei scrijeli pe perete cu sânge
Testamentul:
Acesta am fost, Prizonierul sorţii.

START VOT!

Xoxo, Ang.