Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XXXIV

Dupa ce pleca Natsuhi, Kaoru se intinse pe pat si ince sa-i fie somn, asa ca isi inchise ochii.
Brusc se simti ciudat. Privirea i se intetosa si nu-si mai simti corpul. Speriat, isi deschise ochii, dar nu se mai afla in camera lui.
" O noua viziune, un nou pas de a afla adevarul," auzi o voce in capul lui, o voce cunoscuta.
" <<Voci>> Asta era primul lucru pe care-l auzea. Multe voci. Nu stiam exact unde ma aflam, dar presupuneam ca era scoala. Si nu gresisem. Hainele pe care le purtau elevi, nu erau in anul din care venisem, asta era sigur.
Coridorul era total schimbat. Nu imi puteam da seama daca eram in alt secol dar speram sa nu.
Observ ca cateva priviri erau atintite spre mine. Oare eram fantoma?
Cercetez inprejurimile. Parterul Eu stateam chiar langa scarile ce duceau la etajul unu, singurul etaj pe care il avea cladirea.
Aud o usa deschizandu-se. Imi intorc privirea spre ea. De acolo iesi un adolescent imbracat sumbru. Parul ii era saten cu cateva suvite blonde si privirea agera. Vad cum o mana ii inconjoara talia. Dupa cateva secunde imi dau seama ca era ... Keito?
Barbatul ii sopti ceva la ureche. Nu stiu exact ce, dar presupuneam ca ceva romantic. Vampirul il linse pe gat, gest la care baiatul isi lasa capul putin pe spate. Chiar nu putea sa se abtina nici daca erau o multime de persoane care il priveau?
Ma uit mai atent la brunet. Mi se parea cunoscut, dar nu mai stiu de unde. Cand imi dau seama cine e, raman socat.
-Keito ... si tata? spun eu, mai mult pentru mine.
-Ce? aud o voce din spate.
Speriat ma intorc. Cel care vorbise era Natsuhi. Nu mai stiu ce sa spun.
-El e tatal tau? ma intreaba uimit.
-Nu. Cum sa fie tatal meu? Are optesprezece sau nousprezece ani. La cati ani m-a facut? La un an? ma apar eu.
-Ce a spus? interveni si Keito.
Nu mai stiam ce sa fac. De ce trebuia sa treaca pe langa mine chiar atunci? Vroiam sa ma trezesc si totul da fie doar un vis, dar asta nu se intampla cand spun eu.
Ajuns la o distanta acceptabila, Keito ma privi suspicios. Ma simteam ca un soarece intr-o capcana si nu era un sentiment prea placut.
-Ce-ai la gat? ma intreaba acesta.
Nimic, ii spun si imi acopar cu palma muscatura lasa-ta de Natsuhi.
Fac un pas in spate, dar nu era o miscare prea inteligenta, deoarece ii simt respiratia rece pe ceafa a lui Natsuhi.
-As vrea sa mai stau, dar am ceva treaba .... undeva, inventez o scuza patetica si incep sa fug spre iesire, dar nu inainte de a trage cu ochiul la asa zisul meu tata.
Nu ma uit in fata si deodata ma lovesc de cineva. Inainte ca eu sa cad, strainul ma prinse in brate. Privesc in sus si il vad pe Saisei. Mai asta imi lilpsea. Nu era desctul ca scapasem cu greu de intrebarile lui Keito?
Ii simt mana inconjurandu-mi talia. Nemernicul, unde vroia sa ajunga? Nu imi mai puteam controla coprul, ceea ce mi se parea ciudat. Aveam o presimtire ca Saisei facea asta, dar nu suta la suta.
Deodata, privirea mi se intetosa, ceea ce insemna ca ma trezesc." Si asa era.
Isi deschise rapid ochii de parca s-ar fi trezit dintr-un cosmar. Respira usurat si se ridica la marginra patului. Ce usurare pentru el ca a fost doar un vis. Un vis ciudat. Oare era ceva adevarat din el? Era oare posibil ca tatal lui si Keito sa fi fost impreuna? I se parea o prostie sa creada asta, sau poate era posibil pentru ca, cand vine Keito aici, tatal lui se comporta de parca s-ar fi cunoscut de mult timp.
Isi scutura capul, gandindu-se la atlceva. Isi intoarse privirea spre ceas. 12:15. Ce bine ca era sambata si in plus, nu trebuia sa meraga la lucru.
Se ridica de pe pat si merse spre dulap, cautandu-si haine.
O bluza gri cu un dragon rosu pe spate si o pereche de pantaloni negri. Se pieptana, isi facu patul dupa care iesi afara. Liniste ca de obicei. Cobora scarile si merse pana in fata usi de la bucatarie care era inchisa. Spre surprinderea lui, erau si cei trei frati vampiri. Ce mai cautau aici?
Privirile celor din incapere erau acum asupra lui. Kaoru il privi pe Natsuhi. Zambea. Nu intelegea de ce, dar nu-i pasa. Ii adora zambetele. De fapt, adora tot la el.
-Nu trebuia sa fi la lucru? il intreba tatal lui Kaoru.
-Doamna Akasaka a mers la un congres. Acum pot sa plec?
-I-a loc! il indemna tatal lui.
-E bine si-n picioare.
-Kaoru!
-Bine.
Baiatul vrand-nevrand se indrepta spre scaunul de la bar. Cand trecu pe langa Natsuhi, acesta il prinse de incheietura. Kaoru isi intoarse privirea spre el mirat. Nu era momentul perfect pentru asa ceva. In ochii lui putea citi iubirea care i-o purta, dar si ca vroia sa-l sarute.
Barbatul ii elibera bratul, iar Kaoru isi continua drumul pentru ca observa ca tatal lui avea dubi. Se aseza si astepta replica tatalui sau care, spre surprinderea lui nu asta crezu ca va spune.
-Sti cat e ceasul?
Kaoru se uita la ceasul de la incheietura, dupa care ii raspunse.
-12:30
-Si, ma rog, ce ai facut in camera?
-Ciesti.
Chipul barbatului se facu rosie de furie, iar Kaoru isi dadu seama ca facuse o gresala.
-Lasa-l Seishiro. E inca tanar si-si ocupa timpul cu cei place lui, interveni Keito incercand sa-l calmeze.
Dar nu-i permit sa-mi comenteze. Sunt tatal lui, ce dracu! ridica vocea Seichiro.
-Iubitule, nu vorbi asa in fata lui Kaoru, il certa sotia lui.