Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XXXII

-Tata ... sopti Keito uimit.
In pragul usii aparu o silueta intunecata care se apropie incet. Trecu pragul. Avea ochii rosii, parul mov putin pese umar. Purta o camasa neagra mulata pe corp prin care i se putea vedea conturul muschilor bine facuti si in unele locuri, mici pete rosiatice.
-Tu ...Dar ... Nu se poate ... te-am vazut cand ... tu trebuia sa fi mort, vorbi Jung surprins.
Strainul facu un pas inainte cu un ranjet slab in coltul gurii.
-Jung, ne intalnim din nou! Si presimt ca aceasta este si ultima data cand ne mai vedem, vorbi strainul, intorcandu-si privirea spre cei trei frati. Eu asa v-am crescut? Sa intrati in brobleme?
-Noi nu am facut nimic, se apara Saisei.
-Nimic? Atunci unde este cartea? striga Jung la el.
-Despre ce vorbesti? interveni si Keito.
-Cartea interzisa, le explica Jung.
-Adica cartea care ai furat-o de la noi acum cateva secole? intreba Natsuhi.
-Despre asta e vorba? Acum inteleg de ce m-a chemat Kaoru, vorbi strainul.
Cand ii auzi numele, Natsuhi il privi surprins a doua oara. Nu intelegea de ce toti vorbeau despre Kaoru de parca ar fi facut ceva. Nu-l credea in staresa i-a cartea, si oricum nu stia unde locuia Jung. Nici ei nu stiau unde locuia.
-De unde il cunosti pe Kaoru? intreba curios Natsuhi.
-El m-a reinviat, veni raspunsul lui. Daca nu ma crezi, o sa-ti demonstrez. Kaoru!
Privirile celor din incapere erau atintite acum asupra lui Kaoru care tocmai intra, tinundu-se de usa.
-Buna, spuse baiatul incercand sa zambeasca.
-Kaoru ... vorbi Natsuhi uimit.
-Trebuia sa-l duc in brate pana aici pentru ca a spus ca-l doare cand merge, vorbi tatal lor.
-Si te-a durut picioarele pana aici? intreba ironic Kaoru.
-Da, m-a durut.
Isi intoarse privirea inapoi spre copii lui, adresandu-i-se fratelui mijlociu.
-Nu te credeam in stare sa faci asa ceva. Are saptesprezece ani.
-Nousprezece, il corecta Kaoru.
-Ce frumos! Reuniune de familie. vorbi ironic Jung. Putem con ...
Brusc se simti ciudat de parca ar fi avut o piatra pe spate care il tragea in jos. Picioarele incepura sa-i tremure si cazu in genunchi.
-Kaoru! se rasti barbatul nou venit la el.
-Nu fac nimic. Si daca vrei sa te grabesti putin ti-as fi recunoscator.
Nevagandu-l in seama, barbatul porni cu pasi mici spre Jung. In sfarsit putea sa se razbune pentru tot cei facuse lui si sotiei lui. Nu il suporta. Furios, il prinse de guler si ii sopti:
-Vei pierde!
-Tu primul, veni replica taioasa a lui Jung, dar nu avea nici un efect asupra lui.
Brusc, Kaoru se simti obosit si vedea in ceata. Nu era prima data cand i se mai intampla asta, dar de data asta era mult mai puternic acea senzatie.
In tot acest timp, Natsuhi il privea ingrijorat. Din instinct, fugi spre el chiar cand era sa cada. Toate privirile erau acum atintite asupra lui Natsuhi. Nu vroia sa-l piarda, nu acum cand avea mai mare nevoie de el. Il stranse la piept, sufland usurat.
-Sa terminam repede cu asta, vorbi tatal lor, intorcandu-si inapoi privirea spre Jung.

Trecu o ora si Kaoru inca nu se trezise. In plus, Natsuhi incepea sa-si piarda rabdarea. Nu-l mai vazuse niciodata asa.
-Stai calm! O sa-si revina, incerca sa-l linisteasca Saisei.
-Si ce s-a intamplat aseara? interveni si Keito.
Saisei il lovi cu cotul in mana, fiind chiar langa el.
-Doar eram curios, spuse fratele cel mare. Nu mi-ai raspuns la intrebare, i se adresa lui Natsuhi.
-Nimic, raspunse acesta
-Il doare cand merge. Nu cred ca e nimic.
Facu o scurta pauza, dupa care vru sa continue, dar Saisei i-o lua inainte. Isi daduse seama ce se intamplase.
-Ai facut-o?
-Poate, veni replica ironica a lui Natsuhi.
Cand ii auzi raspunsul, ceilalti doi ramasera surprinsi. Nu il credeau in stare se asa ceva. Mai uimit era Keito, el vrand sa fie primul. Nu putea sa spuna ca fapta era surprinzatoare, deoarece de fiecare data cand venea cu livrarea, Natsuhi nu putea sa-si i-a ochii de la el. In plus, nu putea sa spuna ca era urat Kaoru.
Keito isi muta privirea de la Natsuhi la Saisei, care parea la fel de pierdut. Se privira reciproc, la care Keito ridica din umeri. Asteptau ca Natsuhi sa le explice totul, dar Natsuhi nu avea de gand sa faca asta.
Cand Saisei deschise gura sa spuna ceva, Natsuhi i-o lua inainte.
-Se trezeste!
Natsuhi statea pe canapea, iar Kaoru cu capul pe picioarele lui. Baiatul isi deschise incet ochii. Privi in jur si descoperi ca se afla pe canapea.
Isi ridica spatele si fu surprins atunci cand Natsuhi il inbratisa. Nu ii trecu prin minte ca asa de dor ii era de el.
Statu vro cateva secunde asa, dupa care barbatul ii dadu drumul, dar nu inainte de ai sopti ceva la ureche, la care baiatul se rusina.
-Mai, mai mai! Ce avem noi aici? Doi porumbei, veni replica ironica a lui Saisei.
Natsuhi se intoarse spre el, privindu-l urat. Ar fi vrut sa comenteze, dar mai bine se abtinu.