Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XXXI

Barbatul isi intoarse privirea spre usa. Avea ochii rosii si sange la gura. O imagine scoasa dintr-un film de groaza.
Kaoru se sperie si incepu sa fuga pe coridor, dar nu apuca, deoarece la prima miscare facuta simti din nou acea durere. Isi intoarse privirea intr-o parte si il vazu pe Keito venind spre el. Inima ii batea nebuneste din cauza frici, iar in clipa urmatoare se vazu in camera barbatului. Cu viteza fulgerului, Kaoru il vazu pe Keito in fata lui.
-Mai, mai! Ce avem noi aici? Nu stiai ca curiozitatea omoara pisica? Oricum pentru tine este ceva normal sa te bagi in necazuri, vorbi barbatul.
Kaoru se uita speriat la el. Nu-l mai vazuse asa niciodata. Isi muta privirea la decedat.
-Da. Acum este mort. Sobolanul ala mic a primit ceea ce merita. Nu asta ti-ai dorit? continua barbatul observandu-i reactia.
Baiatul nu indreaznea sa-l priveasca pentru ca nu vroia sa-i intalneasca privirea rece. Barbatul ii lua o suvita si o invarti intre degete. Isi apropie fata de urechia baiatului si ii sopti:
-Sti ce imi place la tine? Inocenta ta, felul tau de a fi si nu numai atat.
Kaoru isi inchise ochii cand ii musca lobul urechi.
-Nu! protesta baiatul si isi puse mainile pa pieptul vampirului, inpingandu-l.
Keito ramase uimit cand ii vazu canini prea lungi.
-Saisei! spuse Keito cu gand rau.
Barbatul il prinse de incheietura si il trase dupa el pe coridor.
-Stai! Mai incet! Ma doare! se planse Kaoru.
Incetini, dupa care isi continua drumul spre living.
Cand ajunse la destinatie, le deschise pe amandoua usi nervos.
-Care dintre voi? incepu barbatul.
Fratii lui il privira curiosi. Ce l-a apucat?
-Ce sa facem? intrebara Saisei si Natsuhi amandoi in aceasi timp.
-Cine l-a facut pe el? si il inpinse in fata pe Kaoru.
Cand se vazu in fata, baiatul isi lasa privirea in jos. Nu putea sa apara asa in fata lui Natsuhi dupa cele intamplate aseara.
-Mama lui, veni replica ironica a lui Saisei.
-Cine l-a facut vampir? intreba mai explicit Keito.
Saisei ramase uimit. El vroia sa fie primul. Si Kaoru era la fel de surprins ca el. Nu avea cum sa fie vampir. Nu simtise nimic. Daca ar fi venit Saisei aseara ar simti muscatura, sau daca o facuse Natsuhi dupa ce lesinase.
Toti erau surprinsi, inafara de o persoana.
-Natsuhu! Ai ceva sa ne spui? il intreaba fratele cel mare.
-Nu.
Isi muta privirea inapoi spre tabla de sah si spuse:
-Sah! dupa cateva secunde spuse. Recunosc, eu am fost.
Kaoru era buimacit. Nu avea cum sa fie vampir. Baiatul isi muta privirea spre Keito. Era nervos. Se inspaimanta la ideea ca atunci cand va pleca, ii va face ceva lui Natsuhi. Era numai vina lui. De ce ii spusese sa-l faca vampir in aceasi zi cu ... Ii era rusine ca o facuse.
Natsuhi se ridica de pe scaunsi porni spre usa. Cand ajunse langa Kaoru, il prinse de incheietura. Baiatul intelese ca trebuia sa-l urmareasca, si asa si facu.
-Sa ai grija de el, il auzi pe Keito in urma lor.
-O sa am, ii promise Natsuhi.
Inchise usa in urma lui lor si se opri la cativa pasi, nu deperte de living. Se oprira si barbatul incepu:
-Ai aflat?
-Ce? intreba Kaoru curios.
-Despre Shun, ii explica barbatul.
-Da.
Imaginea corpului roscatului cazand ii reveni in minte. Ce ii facuse era crud, chiar si pentru el, si in plus, murise prea repede. Cand intrase el era prea tarziu ca sa il opreasca, dar cu siguranta el ar fi fost urmatoarea victima.
-Keito ne-a spus de multe ori ca era ceva ineregula atunci cand pleca seara si se intorcea dimineata. A parut calm ca sa-i nu-i dea impresia ca are suspiciuni. Asta ne-a spus, continua Natsuhi.
Se apropie de el si-l inbracisa. Kaoru fu surprins de gestul lui, dar nu i se parea ca ar s-ar opune.
-Imi pare rau, dar nu m-am putut abtine, vorbi barbatul , soptindu-i la ureche.
Kaoru nu intelegea la ce se referea. La inbracisare sau la ce altceva? Orice ar fi, nu mai conta acum.
-Stiu ca nu intelegi de ce te-am muscat dupa ce ai lesinat, dar crede-ma, asa e mai bine, vorbi Natsuhi starngandu-l la piept.Iti promit ca voi avea grija de tine.
-Stiu.

Acum Kaoru se afla la el in camera privind cartea de matematica. Statea la birou si se plictisea . Ura matematica. Isi intoarse capul spre ceas. 10:05. Deodata simti cum un fulger trecu prin el. Isi ridica capul si se ridica grabit spre usa.

In casa fratilor vampiri.
-Da-mi-o! tipa Jung la Keito.
-Nu o am, se apara barbatul.
-Minti! Numai tu puteai sa-l salvezi. Unde e cartea? se rasti Jung la el.
-Despre ce vorbesti? Nu am salvat pe nimeni.
-Pe Kaoru!
-Nu-l baga si pe Kaoru in asta,tipa suparat Natsuhi. Nu aveau dreptul sa vorbeasca despre cineva fara nici cea mai mica idee ce se intampla.
Cei trei frati erau inconjurati de cei patru " slugi " a lui Jung, pregatiti oricand sa atace la semnul sefului lor. Nu aveau nici o sansa de scapare. In atmosfera plutea un aer tensionat de parca o furtuna statea sa inceapa chiar deasupra capetele lor. Erau pentru prima data prinsi in capcana si nu se simteau in largul lor. Aveau nevoie de un miracol pentru a putea invinge.
Deodata Keito isi intoarse privirea spre Natsuhi, apoi spre Saisei, facandu-le amandurora un semn discret cu ochiul. Avea o idee, singura idee care i-ar putea salva.
Isi duse mana la medalioanele de la gat, ceilalti doi frati urmandu-i exemplul. Incepu sa sopteasca cuvinte neintelese. Cateva secunde mai tarziu, isi smulsera medalioanele de la gat si le atarnara in aer, unul langa altul. Firicele de lumina incepura sa se materializeze si sa uneasca cele trei parti.
-Nuuuuuu! Opriti-i prostilor! striga Jung, incepand sa alerge spre ei. Pe chip i se putea citi teama , teama de moarte si de a pierde in fata lui Keito.
Din nefericire, unul din oamenii lui Jung se napustira asupra medalionului si il lua intre dinti. Se rostogoli de cateva ori, timp in care pe blana lui cenusie se vedeau din ce in ce mai multe firicele de praf. Se opri la cativa metri de vampiri, cu doar o parte a medalionului in gura. Un ranjet plin de ura ii aparu pe chip, in timp ce blana se retargea in piele. Il scuipa la picioarele lui Jung, care incepu sa se calmeze.
Inspira adanc. Il privi pe varcolac cu simpatie.
-Ai facut o treaba buna, Justin. Poti sa-l iei pe cel mic.
Justin se transforma din nou in varcolac si vru sa se apropie de prada, cand brusc uda se deschise.
Pe chipurile celor trei aparura surprinderea.
-Tata ...