Te amo con todo mi corazon

[AyumiHamasaki]

Capitolul X


Buzele lui erau presate peste ale mele, mi-a lins uşor buzele cerându-mi permisiunea. Limba lui începe să cerceteze fiecare colţişor, după ce îl las să-mi cunoască destul de bine locaşul umed încep să-i răspund sărutului. Limba lui o domină pe a mea făcând-o să bată în retragere apoi invers.
Mă desprind uşor de el fără să-l privesc, pentru un moment am crezut că fac asta din iubire, dar adevărul e că îmi era teamă. Îmi era teamă să aflu despre mama, aşa că am ales să mă joc cu el pentru al face să uite. Domne, cu ce am greşit? Am privit locul în care am oprit, eram în faţa unei vile frumoase. Era o vilă albă cu două etaje, lângă era un garaj şi asta e tot ce am observat. Interiorul garajului era simplu, pereţi erau crem, mai era o maşină neagră de curse şi diverse piese de reparaţi. Portiera sa deschis si brunetul mi-a întins mâna, am acceptat şi l-am lăsat să mă ajute, măcar aşa pot să îl răsplătesc. Atât timp cât tace nu îi vor reproşa nimic, este ca un schimb, eu şi tăcerea lui.
Intrăm împreună pe o uşă pe care nici măcar nu am observato şi mă trezesc într-un living incredibil, era decorat cu mult bun gust, după părerea mea. Living-ul era în formă de semi-cerc, pereţi erau portocali, iar tavanul combina cele două culori, adică portocaliu si crem. Nişte coloane de lemn despărţeau încăperea în două, una dădea spre terasă şi piscină, aia era partea mea preferată. Peretele de lângă uşă avea făcut un şemineu frumos în interior, nu departe de şemineu o canapea din piele maro şi faţa în faţa cu ea două fotolii negre. Canapeaua era şi ea în formă de semi-cerc şi în mijlocul ei era o măsuţă de cafea, între cele două fotolii era încă o măsuţă de cafea. Lângă noi era un mini-bar frumos, şi uşile care dădeau spre terasă şi unde razele soarelui se oglindeau în apa care arăta ca o mare de cristale.
- Ouau! E aÅŸa de frumos.
Brunetul a chicotit şi m-am întors spre el, am vrut să-mi cer scuze, dar acesta şi-a aşezat mâna pa talia mea. L-am lăsat pe el să mă îndrume, nu m-a lăsat să privesc decât apa cristalină a piscinei. După ce m-a întrebat dacă ştiu să înot iar au am dat din cap în semn de „ Da”, am fost împinsă în piscină. Ochii brunetului nu mai erau calzi, în ei puteam citi o furie imensă, ce mai are acum. Îl văd cum scoate pistolul, închid ochii şi aştept să aud şi să simt o durere de moment. Aud o împuşcătură, dar nu simt nimic. Oare am murit? Deschid ochii şi realizez că nu eu eram cea ameninţată, un bărbat se prăbuşeşte în apa cristalină, iar aceasta devine roşie. Mă îndrept spre Itachi care stătea cu mâna întinsă, mă ridică repede din apă şi mă strânge la piept. Am luat o gură de aer şi l-am privit pe brunet, ochii lui de inox erau inexpresivi ceea ce mă făcea şi mai curioasă.
- Nu te pot înţelege, dacă cineva îndreaptă pistolul spre tine, tu aştepţi să fi împuşcată. De ce nu ai intrat sub apă?
- Credeam că tu vrei să mă împuşti, aşa că am aşteptat să o faci.
Am simţit cum braţele lui se încordă în jurul trupului meu strângându-mă tot mai tare. Am rămas aşa mult timp, poate o oră, sau poate un minut care părea o veşnicie.
- Intră în casă, trebuie să mă ocup de ceva.
- Şi marmota învelea ciocolata în staniol. Rămân cu tine, nu îmi pasă ce vei spune.
- Nu am nici un chef să mă cert cu tine, vă ce îţi spun.
- NU!
Nu pot înţelege ce-i cu el, acum două minute mă ţinea în braţe şi acum mă trimite la plimbare. Mă prinde de braţul stâng şi mă trage după el în casă, degeaba încercam să fac ceva, mă strângea prea tare de braţ pentru a putea riposta. A deschid uşa unei camere, era o cameră drăguţă, pereţi erau roz închis şi mobila era neagră, faţă în faţă cu uşa ura un perete din sticlă, în mijlocul camerei era un pat mare de două persoane cu aşternuturi negre. Am fost împinsă pe pat şi uşa s-a închis cu un mic CLIC şi am înţeles că m-a închis în cameră. Am analizat camera, era un covor în diverse nuanţe de roz, era o oglindă mare, două dulapuri negre imense, un birou pe care erau aşezate multe foi şi o uşă care ducea spre baie. Eram aşa de curioasă încât m-am dus direct la geam, priveliştea era spre piscină, Itachi încă nu a ajuns jos, dar la suprafaţa apei se ridica un cadavru.
Am mers la uşă şi am încercat să o deschi, am auzit un poc mic şi am realizat că cheia era în uşă şi a căzut. M-am dus la birou şi am început să caut prin sertare, biroul avea trei sertare şi pe el era un laptop. Când am deschis ultimul sertar am găsit o copie a cheii şi un pistol. Am luat pistolul şi cheia, am deschis cu grijă uşa şi am coborât scările, de la capătul lor se auzea voci.
- Se pare că l-am prins pe marele Uchiha! Ne-ai stat cam mult în cale prietene, ce spui să faci o călătorie doar dus spre Iad. Sau ne poţi spune unde aste fata Panterei Arginti.
- Nu vei afla unde este fata, şi nici nu o veţi găsi, e de mult la sediu, şi nu aveţi cum să mai puneţi mâinile voastre jegoase pe ea.
Am văzut cum brunetul primeşte un picior în stomac de cel care ţinea pistolul în mână. Erau doi bărbaţi, unul era blond şi solid, stătea cu spatele spre mine, cel care l-a lovit pe Itachi era înalt, cu ochii negri şi parul de aceiaşi culoare. Pentru un moment m-am gândit că poate îi este rudă brunetului. Amândoi purtau costume negre de firmă.
- O ultimă dorinţă cumnate?
Am ridicat pistolul şi am tras de trei ori, mă bucur că nu-i cu piedică, brunetul a căzut pe spate apoi am tras două gloanţe în spatele celui care îl ţinea pe Itachi. Acesta a căzut şi la fel a făcut și brunetul, m-am dus la el şi am lăsat pistolul jos, fără să gândesc şi am fugit să-l stâng în braţe pe brunet. Oare chiar simt ceva pentru el? Dacă nu, atunci de ce inima bate să-mi spargă pieptul, de nu pot să mă controlez în preajma lui.