Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Ma straduiesc sa aduc mai repede scena yaoi, dar imi vin idei si nu pot sa nu le pun.

Capitolul XXVII

Cuvintele il lovira pana in inima. Nimeni nu ii mai reprosa asa ceva pana acum si nu il jicnise nimeni in felul asta. De acea il ura. In plus era si gelos pe el ca avea toti barbaati la picioare, dar nu profita de asta, ci il alesese pe Natsuhi din toti barbati care existau.
-Nu iti permit sa vorbesti asa cu mine! striga Shun mai nervos ca inainte.
-Vorbrsc cum vreau! Si ascula, daca nu taci, iti promit ca te bat.
Vru sa-i comenteze inapoi, dar aparu Jung pe usa.
-Nu stiam ca incepeti sa va inprieteniti. As putea sa stau si eu?
Shun se uita urat la barbat. Pe chip se vedea ca nu avea chief de ironici, fiind nervos pe Kaoru.
-Shun, ai putea sa ne lasi singuri? ii ceru Jung.
Roscatul il asculta, dar nuii placea idea ca Jung era singur cu Kaoru, dar nu putea decat sa-l asculte. Cand trecu pe langa brunet, il ignora si iesi afara.
-Ce i-ai facut sa te urasca? il intreaba barbatul intizandu-se pe pat cu mainile sub cap.
-Nimic, raspunse baiatul vrand sa ocoleasca aceasi discutie de dinainte.
Il privi pe Jung care parea destul de calm. Stia ca auzise tot ce vorbise sau poate nu, dar spera sa nu pentru ca atunci si-ar fi dat seama ca il stia pe Keito si stia ca sunt dusmani de moarte, dar oricum avea multe intrebari sa-i puna. Nu era sigur ca este bine ce face, dar mai bine isi vedea de treaba lui. Daca va lua cartea ar putea pleca, terminandu-si misiunea, dar nu putea sa-i lase pe acei baieti aici. Pur si simplu nu putea. Au trecut prin atatea chinuri si au dreptul sa fie liberi, dar trebuia sa-si faca un plan pentru asta.
-Si cum ti sa parut pivnita? intreaba Jung dechizandu-si ochii.
-Deloc atragatoare, raspunse baiatul apropindu-se de pat.
Se opri cand observa sub pat ceva, dar nu era sigur ce. S-ar purea sa fie vrun soarece, dar se inselase. Era un sobolan cu o marime mai mare ca de obicei. Rozatoarea merse la picioarele baiatului, ridicandu-si capul. Avea ochii rosi.
Deodata isi arata dintii, scotand un sunet necunoscut pentru Kaoru care semana cu un fel de chitait. Baiatul se sperie si sari pe pat, ferindu-se de muscatura rozatoarei.
-Imi pare ra ... vorbi Kaoru realizand ca era chiar desupra lui Jung.
Stetea cu mainile in dreptul capului si genunchiul drept intre picoarele barbatului. Kaoru isi simti obraji infierbantati si in acele momente regreta ca intrase in bibloteca.
Il privi in ochii, iar barbatul zambi. Se simtea rusinat stand deasupra lui, dar nu putea sa se miste pentru a se da jos.
Jung ranji si ii puse mainile pe piept. Baiatul se sperie de miscare lui si vru sa se ridice, dar ajunse el pe pat iar barbatul deasupra lui. Se apropie de urechea lui Kaoru si ii sopti:
-De mult asteptam asta!
Biatul inrosi. Nu vroia sa fie el primul care sa-l faca al lui, ci Natsuhi. Pe el il iubea si nu putea sa-i spuna asta, dar oricum stia. Inima incepu sa-i bata cu putere cand ii simti limba plimbandu-se pe gat, iar mainile pe talie, intrand sub bluza. Alarmat, ii puse mainile pe piept, inpingandu-l.
-Nu vreau! spuse baiatul privindul direct in ochii, dar se vedea doar rautate.
-Asta nu e problema mea! veni raspunsul lui Jung care se apleca spre gatul acestiua, dar Kaoru il inpinse din nou.
Jung injura ceva printre dinti si il prinse de incheietura, iar cu cealalta ii ridica barbia cu doua degete.
-Daca te afli sub acoperisul meu, respecri regurile male!
ridica vocea barbatul.
-Dar nu vreau sa stau sub acoperisul tau, se planse Kaoru.
Il stranse si mai tare de incheietura, facandu-l sa scanceasca scurt.
" Natsuhi, ajutor! " spuse Kaoru inchizandu-si ochii stans.
In acele momente si-ar fi ca Natsuhi sa fie aici, sa-l salveze din acel loc mizerabil. Vroia sa-i simta bratele inconjurandu-i talia si alinandu-i suferinta.
Brusc, isi intrerupse gandurile, simtind o durere in spate. Deschise ochii si observa ca Jung plecase de lamga el, dar nu stia de ce. Se uita la mana lui care lumina, tot corpul. Inima incepu sa-i bata cu putere in piert, fiindui frica de ce se intampla cu el. Speriat, isi inchise ochii, sperand sa fie doar un vis, dar camd si deschise, tot in acelasi loc, dar lumina disparu. Isi ridica capul si il vazu pe Jung speriat, mergand in spate.
-Nu se poate! E prea tarziu! vorbi barbatul socat, fixandu-l cu privirea.
Kaoru nu intelegea ce a patit. Era acelasi baiat ca inainte. Ii urmari privirea ce cadea pe perete. Curios, se uita si el. Incremeni. Pe spate avea doua aripi de inger, jumatate din ele erau asezate pe pat. Se ridica repede si ramase nemiscat. Nu isi inchipuise niciodata cat de frumoase puteau sa fie, dar se sperie cand le avea el. Din instinct, se uita la inel care acum lipsea si isi dadu seama ce vroia sa spuna ca inelul isi fa lua forma initeala. Acum putea sa scape, cand Jung era inca socat, dar erau mici sanse sa poata iesi dincapera. Se apropie de usa, dar barbatul o lua inaintea lui, punandu-se in fata ei.
-Oricate aripi poti sa ai, tot nu te voi lasa sa pleci! il ameninta Jung, prinzandu-l de incheietura.
Baiatul se zbatu sa-si elibereze mana, dar era in zadar, asa ca recurse la metode mai drastice.
-Mama mi-a spus sa nu fac asta, dar acum este o urgenta, vorbi Kaoru.
Barbatul il prinse, lipindu-si pieptul de spatele brunetului. Kaoru il musca de mana de la gat, facandu-l sa-si muste buza.
Ii dadu drumul, masadu-si mana ranita.
-Poti sa pleci, dar sa sti ca data viitoare va fi de rau pentru tine, vorbi barbatul.
Kaoru fugi pe coridor, trantind usa in urma lui. Nu se simtea in siguranta pana nu vedea cladirea in departare. Urca treptele care duceau spre aripa estica, intrand in camera din fata care credea ca e ceva secret acolo ca nu spuse nimic despre acea parte. Poate ca nu era nimic interesant, dar nu credea asta. Coridorul era intunecat, dar se baza pe simtul orentarii. Vazu in fata o usa dubla de lemn si grabi pasul, ajungand pana la ea. O deschise si se bucura, ajungand in locul dorit.