Un indiciu ca la carte

[Reveuse]

Îmi place mult titlul; e foarte inspirat. Aşa... O să încerc să fiu obiectivă şi să vă critic pe amândouă la fel.
Prima parte mi-a plăcut mai mult, e făcută cu mai mult profesionalism. Kayla are deja un stil conturat, deşi am găsit mici scăpări.
debea - l-am văzut la amândouă, i-am spus deja lui Zuzu: nu există. Nici "deabea" nu există *am precizat ca să nu-l văd în următorul capitol*.
În apartamentul meu, de la periferia unui oraş, dorm dus. - Topica e destul de ciudată aici. Puteai spune "Dorm dus în apartamentul meu de la periferia unui oraş." Ar fi sunat mai firesc şi mă voi lega mult de acest "firesc" când voi comenta partea a doua.
Am un somn profund şi liniştit. Dar nu pentru mult timp. - Evită să începi enunţurile cu "dar". E conjuncţie coordonatoare, face relaţia în frază. Chiar nu era necesar să faci dintr-o frază două enunţuri separate.
Mă îndrept spre baia decorată cu bun gust, pentru a-mi face nevoile. - Nu sună deloc bine, ne puteai lipsi de detaliul ăsta. În plus, în paragraful următor descrii cum intri în cabina de duş, deci până la urmă pentru ce te-ai dus la baie?
Albul gresiei contrasta perfect cu albastrul marin al faianţei. Îmi dau hainele jos şi intru în cabina de duş.
Înainte de "albul gresiei" aveai timpul prezent, apoi ai trecut la imperfect numai pentru câteva cuvinte ca apoi să treci iar la prezent. Pe viitor, încearcă să fii constantă în folosirea timpurilor *ăsta e un alt lucru de care mă voi lega când voi comenta partea a doua*. Nu e grav, dar e păcat să nu ai un capitol perfect din cauza unor detalii.
aceea întâlnire. - acea*.
Cât de aiurit pot fi. - !*
Am schimbat canalul şi am mutat pe unul de muzică. - Nu sunt două acţiuni diferite, pur şi simplu ai mutat pe un canal de muzică. Puteai să spui aşa.
Mi-am dat cu puţin parfum, mi-am luat jacheta, telefonul, cheile de la apartament şi de la maşină. Am ieşit din apartament şi am încuiat uşă - Dacă spuneai direct că ai încuiat uşa se înţelegea că mai întâi ai ieşit din apartament şi evitai repetiţia.

Partea a doua. >:)

Ţi-am mai spus ce cred despre primul paragraf. Încă din primul rând întorci topica pe dos pentru a evita cacofonia şi asta pentru o amărâtă de cafea la care puteai renunţa şi pe care o descrii în cinci rânduri în timp ce cadavrul de la final ocupă doar juma' de rând.
Mă ridic de la masă şi cu neatenţia mea de aur dau jos ceaşca de cafea. - Sună exagerat "neatenţia de aur". De regulă, când narezi contemporan, descrii folosind neologisme, descrii mai rece. Construcţii "de aur" nu-şi au locul aici.
Mă duc mai în fugă spre uşă, mai împiedicându-mă şi deschid poarta realităţii. - Dai în filosofie şi aici nu-şi are sensul. Ai un stil aparte, dar pur şi simplu trebuie să-l moderezi.
După ce l-am oprit din scos aburi, îmi spune : - Ţi-am mai spus de timpuri. Ai o problemă cu asta. Trebuie să te uiţi de mai multe ori peste capitol şi să modifici timpurile înainte să postezi. Desigur, ideal ar fi să scrii direct aşa cum trebuie. E chiar deranjant să sari de la un timp la altul. Îndepărtează şi mai mult acel firesc despre care am vorbit.
- Kira, ce ai ? Mă enervezi de dimineaţă ! Asta ştii să faci cel mai bine ! - Nu mai folosi Italic la dialog. Ai pus linie de dialog şi asta ajunge. Un text bun e la fel de bun şi fără floricele pe marginile foii.
Nu îi răspund, dar în schimb îmi iau sacoul cel negru din cuier şi plec închizând cu putere uşa după mine.
"Dar" şi "în schimb" sunt sinonime. "În schimb" e locuţiune conjuncţională. E ca şi cum ai spune "dar însă", deci pleonasm.
Iau primul taxi ce îl am în cale - Ce era aşa de rău în "mă urc în primul taxi"?? Se înţelegea perfect că e "primul taxi ce îl am în cale". Sună deplasat.
Mă uit la ceas şi simt cum acea ceaşcă de cafea îmi stă pe creier. - Poate prima dată suna logic şi inteligent, dar minţile noastre inferioare nu pot străpunge într-atât barierele abstractului. :))
Mai era puţin şi plângea. - E ilogic. Ar fi trebuit să plângă în hohote, doar îi murise fiica.
Ţi-am spus deja asta, dar poate îi ajută şi pe alţii: ca să nu mai trebuiască să descrii cadavrul trebuia să închei capitolul acolo, brusc, să tragi linie după moartea Laviniei; spun asta pentru că tu ai motivat că vrei să o descrii în capitolul următor. Pasajul ăla strică tot şi nici măcar nu e necesar. Eu nu văd nimic special în el.
Ai înghesuit acţiunea, ai ajuns prea repede la ea. Puteai începe direct cu imaginea cadavrului, poate aşa ar fi fost mai bine. Asta sună mai mult a introducere decât a capitolul 1.
Ai trecut de la cotidian la crimă cu seninătate, ca şi cum ar fi fost vorba de un vis povestit unei prietene. Fiind real, există anumite emoţii, anumite sentimente care trebuie implicate, e o atmosferă pe care ar fi trebuit să o creezi. Părea ceva banal, parcă ai fi spus "şi când am ajuns, soţii Cervantes luau masa de prânz".

Cam atât la capitolul ăsta. Succes la următorul!