Sub Aripile unui inger!

[Pixxie.']

Mersi geamăno pentru comentariu >:d<. Ne bucurăm că îţi place şi te mai aşteptăm pe aici.

Capitolul 4.
Alessandra P.O.V.

Nici nu am apucat să-mi bag căştile în urechi, că profesorul mă chemă în faţa clasei pentru a mă prezenta. Am înjurat printre dinţi. Numai de ata nu aveam eu chef la ora asta. Mă ridic totuşi din bancă, lăsând căştile să îmi atârne pe piept şi mă opresc când ajung lângă catedră. Dirigintele se ridică şi merse spre fundul clasei, lovind cu putere o bancă. Am tresărit, ca toţi ceilalţi de altfel şi l-am privit. Deja nu îl suportam pe acest om. I-ar fi stat bine cu un glonţ în cap. Am oftat scurt, înlăturând acele gânduri.
-Frumos Alex, pentru că eşti atât de dornic să dormi, poţi dormi după ore la detenţie, spune pe un ton ironic, apoi se întoarse spre catedră. Îmi făcu semn că pot începe să mă prezint şi mormăi ceva cât pentru mine. Afişez un zâmbet dulce.
-Mă numesc Dellacroce Alessandra şi am 18 ani, spun clipind des. Câţiva colegi începură că comenteze, dar nu le-am dat atenţie. Să rămână în lumea lor plină de cretini că eu ştiu ce am de făcut şi singură.
-Mulţumesc Alessandra, poţi merge la loc, spune dirigintele şi am aprobat scurt din cap, apoi m-am aşezat din nou în bancă. Mi-am băgat căştile în urechi şi imediat ce se sună majoritatea colegilor se strâseră la banca mea. Le-am răspuns uşor absentă şi fără chef, apoi toţi au ieşit afară. Mi-am lăsat capul pe bancă, plictisită. Vroiam să plec acasă, să mănânc ceva şi apoi să lenevesc. Mă ridic din bancă, cu gândul de a ieşi afară, dar sunt prinsă de mână şi lipită de tablă. Scâncesc uşor din cauza impactului, apoi ridic privirea. Dirigintele meu mă privea rânjind. Îşi lăsă privirea în jos, analizându-mi trupul. La dracu, mi se făcea greaţă. Mă priveşte în ochi.
-Sunteţi foarte frumoasă, domnişoară Alessandra, spune şi începu să îşi plimbe mâinile pe trupul meu.
-Lasă-mă, spun şi încerc să îl împing, dar fără succes. Acesta îmi prinde incheieturile cu o mână, continuând cu cealaltă să mă pipăie. Am început să mă zbat şi să plâng. Morţii lui de idiot. Mi-am smucit capul cu violenţă când acesta încercă să mă sărute.
-Dă-mi drumul, idiotule, spun privindu-l cu ură şi acesta mă trânteşte şi mai tare de tablă. Icnesc scurt, înjurând printre dinşi. Mă doare cretinule, murmur şi acesta începe să râdă. Mă lipi de el, una dintre mâinile lui coborându-mi pe spate. Am încercat să ţip, dar am fost oprită de cealaltă mână a acestuia ce îmi astupă gura. Am auzit uşa şi am început să mă zbat mai tare. Bărbatul ridică braţul pentru a mă lovi, dar chiar atunci Alex, îl prinse de mână şi i-o întoarse la spate. Mi-am dus mâinile în jurul trupul, tremurând. Abia mai puteam să respir. L-am privit pe brunet, care stătea acum în faţa mea, speriată.
-Nenorocitule, faci de râs bărbaţii din lume, meriţi să mori, spune pe un ton rece şi îl ridică de la pământ. Mi-am dus o mână la gură, clipind de câteva ori.
-Alex... dă-mi drumul... sau vei avea... mari probleme, spune bărbatul cu greutate, ameninţându-l.
-La dracu cu tine şi cu tot, am deja destule probleme de care tu habar nu ai. Ascultă-mă bine acum, dacă cineva se mai atinge de fata asta îl bag la doi metri sub pământ, spune Alexander şi apoi îl loveşte. Scap un mic icnet şi tresar când băiatul vrea să se îndrepte spre profesor. Mă apropii de el şi îmi pun braţele în jurul taliel lui, vrând să-l opresc. Chiar dacă nu eram eu cea mai puternică, reuşisem totuşi să-l fac să stea în loc. Îşi îndreaptă capul şi mă privi în ochi. Încă eram speriată, nu zic nu, dar mi se citea în privirea mulţumirea ce îi era destinată.
-Gata, îl las în pace, spune încet, iar eu îi dau drumul, făcând un mic pas în spate. Vrei să te duc acasă? mă întrebă după câteva clipe. Am dat scurt din cap. Nu mai eram în stare de nimic. Tremuram ca naiba şi tot ce vroiam acum era să merg acasă şi să dorm. Oftează şi se îndepărtează de mine, mergând spre uşă în timp ce bărbatul ce încă mai se afla jos, îşi stergea sângele de la gură. L-am urmat rapid, şi aproape că m-am lipit de spatele lui când am ajuns în dreptul profesorului ce se ridică într-un final. Alex îmi luă geanta de pe bancă şi ieşi din clasă. Am coborât scările împreună, iar când am ieşit din clădire acesta îşi deschise maşina. Am intrat în ea fără a spune nimic şi mi-am rezemat capul de geam, privind în gol. Nici nu am mai simţit când băiatul urcă şi el şi porni. Am tresărit scurt când acesta mă rugă să-i indic pe unde să meargă. M-am gândit o clipă şi m-am hotărât să merg acasă la tata. Nu aveam chef de faţa şi arfele fratelui meu. I-am spus adresa, apoi mi-am rezemat capul de spătarul scaunului. După scurt timp telefonul brunetului sună şi acesta răspunde. Deşi nu o arăta era nervos, se cunoştea din tonul lui. Începe să vorbească cu persoana ce îl apelase, conducând cu grijă. Nu mă interesa distuţia lui, aşa că nu îi dădeam atenţie. Continuam să privesc pe geam, absentă, fiind doar puţin atentă la drum. În câteva minute casa tatălui meu, apare în peisaj şi îl trag încet de bluză. Acesta mă priveşte şi observ că se albeşte la faţă. Rămân puţin mirată, dar îmi revin rapid. Nu ştiam de ce reacţionase aşa, dar nici nu vroiam să întreb. Uriaşele porţi din fier forjat se deschiseră, iar Alex porni din nou maşina intrând în curte. Am aşteptat să oprească, apoi m-am dat jos, intrând în imensa vilă. Brunetul mă urmă tăcut. Tata ne ieşi în cale şi zâmbi când îl văzu pe băiat. Mă privi şi imediat zâmbetul îi dispăru. Mă întrebă ce am păţit dar nu am spus nimic, doar l-am îmbrăţişat, ascunzându-mi chipul la pieptul lui. Nu vroiam să vorbesc despre asta, ştiam ce poate face tatăl meu, aşa că preferam să tac.
-Bună seara domnule Leon, spune Alexander. Îmi închid ochii, obosită. Tata îi răspunde la salut, întrebându-l ce s-a întâmplat. Ah, la naiba! Îmi îndrept privirea spre brunet.
-Domnul nostru diriginte a încercat să se dea la fata dumneavostră, dar am intervenit la timp. Îmi pare rău că este speriată, spune el, iar tata îi mulţumeşte. Băiatul aprobă, spunând că nu este nimic şi apoi se scuză, dorind să plece acasă.
-Nu rămâi la cină? întrebă tata.
-Nu mulţumesc, ar fi mai bine să o faceţi să se liniştească, spuse el şi se întoarse cu spatele la noi, ieşind imediat pe uşă. Tata mă privi blând. Am schiţat un mic zâmbet, apoi am intrat în living. M-am trântit pe canapeaua maro, privind tavanul.
-Nu mi-e foamne, deci nu mănânc, spun calmă răspunzând înainte la o întrebare nerostită. Şi oricum, nu stau mult, merg acasă, adaug şi mă ridic în fund.
-Alessia, spuse tata privindu-mă. Nu aveam chef de discuţii şi de sfaturi, nu acum.
-Nu am chef tata, te rog, spun şi mă ridic în picioare, aranjându-mi tricoul. Mă îndrept spre uşă, ieşind afară. Îi fac semn la unul dintre şoferi, iar acesta aprobă scurt, urmându-mă. Mă urc într-o maşină şi îmi bag căştile în urechi, fără a mai da atenţie la nimic din jurul meu. Probabil că tata ieşise după mine, dar nu-mi mai păsa. Nici nu am simţit când şoferul a pornit maşina şi mai ales când am ajuns acasă. Tot ce făceam era să priveasc într-un punct fix pe fereastră, fără a fi atentă la nimic. M-am dat jos din maşină şi am intrat în casă. Eric apăru în faţa mea zâmbind larg. Îi pieri zâmbetul când îmi văzu expresia feţei şi privirea goală şi îmi făcu loc să trec. Vru să spună ceva, dar am clătinat scurt, oprindu-l. Am urcat scările şi am intrat în camera mea. Mi-am lăsat geanta pe scaunul din faţa biroului şi m-am trântit pe pat. Eram obosită, iar în scurt timp somnul mă cuprinse în braţele lui, rupându-mă de lumea reală.
Sunetul strident al ceasului mă trezi din dulcele meu somn. Am mormăit o înjurătură şi m-am ridicat din pat, oprind alarma. Am intrat în baie, scăpând rapid de hainele ce îmi încătuşau trupul, apoi am păşit în cabina de duş. Am închis ochii, abţinându-mi un căscat. Nu a durat mult timp până am ieşit. Mi-am şters corpul rapid, apoi mi-am luat pe mine o pereche de colanţi, o fustă de blugi şi un tricou. Am ieşit din cameră, coborând scările şi m-am îndreptat spre uşa de la intrare.
-Nu mănânci? întrebă Eric, calm. Clatin scurt din cap şi mă încalţ.
-Am plecat, spun scurt, apoi ies afară. Îmi bag căştile în urechi, aranjându-mi geanta pe umăr. Afară ploua, dar nu atât de tare pentru a-mi face griji că mă voi uda. Oricum nu-mi păsa prea tare de asta. Am oftat. Se anunţa o zi foarte cretină, probabil din toate punctele de vedere.