Seeking happiness [YAOI]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XVI

Retrag telefonul de la ureche.
-Haruto, e Kanata la telefon, ii spun, dar el nu face nimic. Serios. raspunde! iar nimic. Stiau ca esti supatat pe mine ca nu ti-am spus, dar serios, raspunde!
Ii ridic capul si observ ca respira greu. Inima incepu sa-mi bata cu butere in piept nestind ca sa fac Eram speriat. Imi pun telefonul la ureche si spun:
-A patit ceva! Nu imi raspunse cand i vorbesc si respira greu.
-O, nu! A facut-o! Nemernicul! Nu-ti fa grija, isi va reveni peste vro doua- trei ore.
-Ce are?
-Nimic grav. Stai linistit ca voi veni la tine sa vad daca se simte mai bine.
Nu apuc sa mai spun ceva ca el imi inchide telefonul in nas. Il pun inapoi in buzunar, iar el isi ridica capul.
-El a ... pus.
-Stiu, dar ai putea sa faci un efort sa te duc pe pat? il intreb.
-Nu.
-Super! Stau pe podea sa astept pe cineva care vine peste trei ore. Pana atunci o sa amortesc! ma plang.
Haruto zambi si isi puse mainile in jurul gatului meu, sarutandu-mi-l. L-am lasat in pace ca oricum se va opri cand se va plictisi. Oftez si ma las pe spate.
Si aveam dreptate. Vrea sa se ridice, dar il opresc, traganndu-l inapoi. Se uita urat la mine, iar eu nu-l iau in seama gestul.
-Mai bine stai jos. Oricum nu poti sa mergi singur pana la pat, ii spun sigur pe mine.
-Facem pariu?
-Stai cuminte. As putea sa te las aici asa cum m-ai lasat si tu pe mine in baie, dar eu nu sunt asa. Nici nu sti cum m-am simtit.
-Imi pare rau! Nu am vrut sa te ranesc sau sa fac ceva sa te simti prost, dar e vina drogului.
-Stiu.
-Ma ridic in picioare si il intreb:
-Vi?
Ma prinde de mana si il duc cu greu pana la marginea patului. Nu era distanta prea mare. Se intinse in partea dreapta, asteptandu-ma si pe mine. Nu stia cat de rau ma durea, dar nici nu lasam sa se vada. Ma asez la marginea patului si oftez. Nu vroiam sa fiu aici. Vroiam acasa, casa doar cu cateva camere luminate. Daca nu ma puneam langa el, va crede ca ca il ignor, dar chiar nu vroiam sa stau.
-Vin imediat! spun si ma indrept spre baie.
Deschid usa, apropindu-ma de oglinda si privindu-mi chipul in ea. Nu aratam prea bine. Vroiam sa existe o persoana cu care sa vorbesc despre orice, dar se parea ca nu mai apare. Cad pe gresia alba si rece acoperindu-mi chipul cu palmele. Ma durea capul, inima, tot.
Imi revin si ma ridic de jos, amintindu-mi ca sunt puternic si pot trece de toate problemele. Pornesc spre usa pana in camera alaturata unde Haruto statea cu ochii inchisi. Si deschise atuncu cand ma simti cuibaridu-ma langa el. Ma simteam asa de obosit incat am adormit acolo.

-Akira?
Aud vocea blanda a lui Haruto spunandu-mi numele si imi deschid ochii. Statea langa mine si imi zambea dulce. Adoram zambetul lui.
-Cum te mai simti? ma intreaba punandu-si mana pe cap si deranjandu-mi parul.
Nu ii raspund si raman tacut. Nu stiam ce de sa-i spun. Daca ii spunea ca bine minteam si nu aveam chief in momentul de fata.
-Esti suparat pe mine? ma intreaba din nou.
-Nu.
-Vino aici! imi facu semn pe picioarele lui.
Il ascult ca oricum nu aveam nimic de pierdut si nu mi se parea o idee rea.
-Mai te doare?
-Da.
-Este si normal sa te doara. Data viitoare va fi altfel.
-Nu mai vreau!
Ma saruta pe frunte si ma stanse la piept. De fiecare data cand ma suparam pe cineva nu mai vorbeam cu el, dar cu Haruto era altfel. El era atent cu mine, cateodata facea ce vroia el, dar respectam asta.
-Si cum a dormit ingerasul meu? intreaba Haruto si imi zambi.
Nu ii raspund si imi asez capul pe pieptul lui, iar el imi inconjura talia.
Ii simt buzele sarutandu-mi gatul iar eu imi incolecesc bratele in jurul gatului lui, inchizandu-mi ochii.
-Iti pace, nu? intereaba barbatul strangandu-ma in brate, lipindu-se de mine.
Usa de deschise si imi intorc privirea speriat. Nu ma asteptam la asa ceva, dar eram obisnuit sa ne deranjeze oricine in orice minut, numai seara eram siguri ca nu venea nimeni. La usa era un barbat mai batran cu putin decat Haruto, in costum negru, toti de aici erau in costum. Parul negru nu cu mult mai lung decat al meu, bretonul dat cu gel iar ochii de un albastru deschis. Mi se parea cunoscut, dar pe moment nu imi dadeam seama.Corpul lui bine facut imi dadea impresia ca mergea la sala, ca de asemenea si Haruto.
Cand ma vazu, ramase socat iar eu mirat.
-El ... incepu strainul.
Ce era cu mine? Nici macar nu-l cunosteam!
-Ti-am spus ca l-am gasit, dar tu nu mai crezut, vorbi Haruto.
Bine. Oficial eram confuz. De ce sa ma caute? Nu am fugit nici unde! Poate de acasa, dar Haruto ma rapit, nu-i vina mea.
Noul venit veni spre mine si cand ajunse in fata mea, ma dau putin intr-o parte, presimtind ca vroia sa-mi faca ceva.
-Nu o sa-ti faca nimic, imi spuse Haruto observandu-mi reactia.
Barbatul imi atinse obrazul si i se lumina fata.
-Semeni asa de mult cu mana ta, vorbi acesta si pe chip i se imprima un zambet.
-O cunosti pe mama? il intreb, fiind prima persoana care vorbi despre ea.
Imi zambi si se indparta putin de pat.
-Lasa-l ca nu o sa-ti raspunda, imi vorbi Haruto intorcandu-ma cu fata fata spre el.
-Dar ... , incep eu.
-Ne vedem diseara la piscina, i vorbi Haruto barbatului.
-Sa ai grija de el.
-Voi avea! Iti promit!
-Multumesc.
Spunand asta, porni spre usa, uitandu-se pentru ultima data la mine si pleca.
Ii simt buzele presandu-le pe ale mele, impingandu-ma pe pat.
-Esti numai al meu! Sa nu uiti asta! vorbi barbatul si ma saruta sin nou.

Si noaptea asta am mers la petrecere, doar ca nu era in sala mare, la piscina. Era o petrecere privata si Haruto era invitat. Logic! Cel mai rau lucru este ca toti erau in costume de baie si partea buna era ca erau putini.
Imi intorc capul intr-o parte si il vad pe Haruto ca se apropie de mine. Purta o pereche de slipi negri si ii scptea in evidenta ce erau in ei. Corpul lui binefacut cu pielea lui exotica, picioare ferme si cu muschi. Era visul orcarei fete.
Ajunse in fata mea, se puse in genunchi, eu stateam pe un sezlong.
-Esti sigur ca nu vrei sa vi? ma intreab, punandu-si mainile pe genunchi mei.
-Sunt sigur, raspund asezandu-mi mainile peste ale sale.
-Bine.
Ma saruta scurt pe buze si se indeptra sre piscina. Inainte sa sara in apa, se intoarse spre mine si imi facu ochiu. Plonja in apa, scufundandu-se pentru cateva minute si reveni la suptafata.
Ma las pe spate privind cerul instelat. In seara asta era luna plina. Stelele luminoase luminau cerul intunecat si iti dadea impresia ca erai printre ele.
Deodata simt cum doua maini imi ating picioarele, avand doar o pereche de pantaloni scurti, dar nu i-am vrut nici pe aia. Ma uit sa vad cine e, si era acelasi barbat de azi dimineata.
-Buna! ma saluta politicos.
-Buna! il salut si eu, ridicabdu-ma in sezut.
-Te distrezi?
-Daca crezi ca statul e distractiv, atunci da.
-Chiar semeni cu mama ta.
-Strici momentul.
-Bine.
Barbatul imi zambi si imi puse mana pe obraz.
-Cat mi-e dor de ea! De ce am parasit-o?