Happiness beside Sadness

[Fifilina]

Sallut. Imi cer scuze pentru intarziere, dar ma revansez cu un capitol ceva mai lung. Sper sa va placa. Imi cer scuze pentru eventualele greseli de tastare dar chiar nu prea mai aveam chef sa le corectez, mai ales ca mi-a luat cam o zi intreaga sa il scriu. Spor la citit, poate lasa'ti si reply!


Capitolul 4

Privesc in deparatari, trecutul meu plin de rasete si amintiri prafuite. Inca ma intreb: Oare de ce nu mi-am pastrat firea voiasa, plina de energie, mereu zambind chiar si atunci cand durea cel mai rau? Oare lumea asta e chiar plina de atata falsitate si prefacuti? Nu mai suport, vreau sa incep o viata noua. Sa ma desprind de actualul prezent, sa schimb ceva in viata mea. As putea deveni o noua eu, daca nu o mai pot reinvia pe cea veche.
-Anto, mergem odata? Mi-as dori ca macar uneori sa ma poti asculta fara sa iti zboare gandul cine stie unde. Parca ti-ai da duhul. Sincer, fa ceva!
-Mihai, multumesc. Si mergem, Abby trebuie sa soseasca.
-Abby???????
Ma privea de parca cine stie ce as fi spus. Ah, da tampita ce sunt, el nu stie ca Andreei i se mai spune si Abby. Of, ar trebui sa il informez ceva mai mult..
-Abby. Sau Andreea, verioasa sau prietena mea cea mai buna. Este o porecla si ii place sa i se zica asa. Acum sincer, tu chiar vrei ceva serios?
-Sigur ca da.
Daca zice el inseamna ca asa este. Dar daca il prind ca ii face ceva, jur ca il omor, nici macar in gaura de sarpe nu s-ar putea ascunde. Nu as putea sa il las sa ii faca rau, chiar daca trebuie sa invete cum este lumea asta. Nu prea a avut iesiri, sau parte de prieteni fumate si i-ar fi foarte greu. Oricat as incerca sa o fac sa inteleaga, si un sfat de ii dau ei ii ramane o idée fixata in cap.
O vad sosind cu un zambet imens pe fata. Chiar si cine nu o cunostea ii dadea seama ca este foarte fericita. Adevarul este ca astepta de mult momentul asta, dar mai grav ar fi daca s-ar atasa de el. Stie foarte bine cate am patit eu si totusi dupa cate sfaturi i-am dat tot cu capul in nori a ramas. Se va maturiza indeajuns vreodata? Desi e mai mare ca mine, inca se poarta ca un copil mic.
-Buna Anto, Mihai.
Ne-am salutat politicos, as putea spune. Am stabilit unde vor merge la intalnire. Eu voi pleca dupa un timp spunand ca ma asteapta Mihnea. Defapt am examen, vreau sa iau permisul pentru motor si ei nu prea sunt de acord cu asta, dar m-am rugat prea mult de mama, deoarece nu era de acord. Tot timpul imi spunea ca vreau sa imi gasesc moartea in prima groapa si ca ar trebuii sa iau un exemplu din moartea prietenului meu, care a murit din cauza unei gropi nenorocite. Dar m-am incapatanat si pana la urma am convins-o. Tata m-a ajutat sa invat legislatia atata timp cat si el era instructor dar nu la motoare. Si in dupa-amiaza aceasta am examen. Debea astept, am emotii desi nu ar trebuii.
Debea am observat ca suntem apropae de parc. Mergeam pe o carare, catre locul de “intalnire” unde mi’am petrecut majoritatea timpului atunci cand eram in generala. S-a schimbat atat de mult decand nu am mai venit pe aici. Copacii mei preferati, adica aceia batrani, astazi numai exista. Au fost plantati altii, fara nici o valoare sentimentala in locul lor. Stiam fiecare coltisor din aceasta padure. Imi aminteam cum frunzele jucau zilnic un dans magic, peisajul fin completat de minunatele flori in mii de culori. Vantul adia mai puternic prin locurile acestea mai ales ca ducea spre malul unui lac. Anul trecut construisem si o casuta unde putea sta sau dormi cand nu vroiam sa mergem acasa si se para ca inca este acolo, dar au mai schimbat cete ceva pe aici. Imi salut vechii prieteni care vin spre mine sa ma imbratiseze. Cat de dor mi-a fost de ei. Cate prostii am facut impreuna, mai ales in generala. Numai era nimeni atat de nebuni ca noi. Faceam tot ce ne taia capul, plecam de la ore cand aveam chef, de note nu ne interesa, deceam scutiri false si mergea intotdeauna. Dar eu ca o mare fraiera am taiat legaturile cu ei. Daca as putea sa le reiau…
-Antonia, Antonia a noastra. Cat de dor ne-a fost de tine. Si cat de mult te-ai schimbat.
-Si stilul vestimentar, care categoric nu te avantajeaza. Intervine Diana.
Am inceput toti sa radem, eu aproband comentariul ei. Chiar mi-as dori sa revin la vechiul meu stil. M-am plictisit de negrul asta care parca imi acapareaza viata.
Toti erau schimbati. De la infatisare chiar si pana la stil. Fetele avea un corp frumos, numai erau imbricate strident si le prindea chiar bine. De multe ori mi le-am imaginat imbracate altfel dar nu as fi crezut ca o sa le stea atat de bine. Baietii si-au mai taiat parul si pot sa zic ca sunt chiar buni. Se pare ca imi revine vechea gandire. Cred ca asta este schimbarea de care am nevoie. Prietenii..
-Si ea cine este? Intrebara toti curiosi?
-Pai ea este Abby, de care va mai povesteam, prietena mea cea buna. Cred ca in curand o sa iasa cu Mihai, dar la cum il cunosc eu.. Nu stiu ce sa zic, mie imi e sa nu ii faca rau.
-Sti, ai dreptate, Mihai s-a schimbat mult in ultimul timp, este mai nesuferit, se crede smecher, si isi cam bate joc de fete.
-Ar fi bine sa nu faca asa si cu ea ca il omor. Dar ce ziceti, mergem la shopping???
-Sigur.
Vorbesc cu cei doi si le spun ca eu nu mai pot sa stau. S-au cam incruntat, dar o sa le fie bine. Eu si fetele ne indreptam spre mall. Am inceput sa glumim si sa radem. Toata lumea se uita la noi deparca am fi fos crescute in jungla dar nu ne pasa. Vroiam sa profitam de aceste momente.
-Fata cu cine mai esti? Vreun Brad Pitt ceva?
-Pai inca sunt cu Mihnea. Si ne intelegem bine. Am fost impreuna la bal si am fost alesi drept rege si regina. Dragut nu?
-O da. L-am vazut recent si este prea bun tipul.
Incercam sa ne abtinem din ras, dar chiar nu puteam. Asa am ajuns si la mall. Am luat fiecare magazine in parte si nu exista vreunul din care sa nu ne placa ceva. Alexandrei i-am cautat o tinuta mai deosebita pentru ca va fi domnisoara de onoare pentru matusa ei. Rochia era stil gogosar, de culoare turcoaz. Sandale cu toc si un plic. Era o tinuta simpla dar arata ca o papusica. Cu Ale ma intelegeam cel mai bine, ea a fost una dintre cele mai bune prietene in generala si este la fel si in prezent. Intotdeauna ma tachina cand eram trista si mereu reusea sa ma faca sa zambesc.
Eram la o masa, savurand un suc cand imi amintesc ca am examen. Ma uit la ceas si observ ca mai am ceva timp, dar ar trebuii sa plec daca vreau sa las toate pungile alea acasa.
-Fetele, eu ar cam trebuii sa plec nu va suparati nu?
-Ah nu. Dar ne poromiti ceva? Mai iesi cu noi, sa mai dai niste semne de viata?
-Sigur ca da, dar acum trebuie sa imi iau la revedere, chiar ma grabesc.
-Ok. Pa, grabit-o.
Le pup pe fete si ma grabesc sa prind o masina. Imi caut cheile de la apartament sa nu le ratacesc cumva. Nici nu a trebuit sa astept ca am prins prima masina care a plecat. Am ajuns in fata usii si ma chinuiam sa deschid usa dar nu reuseam din cauza mormanului de pungi.
-Te ajut?
-Da, mersi! Decand nu te-am mai vazut. Of mi-era dor de tine.
Buzele noastre s-au cuprins intr-un sarut. Eram fericita, acolo in fata usii sarutandu-ma cu el. Mainile lui ma mangaiau facandu-ma sa tremur. Imi placea atat de mult senzatia.
-Ce este cu fericirea asta pe tine?
-Nu stiu. Intra.
Las toate pungile in pat, ma joc putin cu Fufu, catelusa mea si caut ceva mai diferit prin hainele mele. Din fericire gasesc unele pe care le-am primit cadou si nu le-am purtat niciodata. Prima data cand le-am vazut imi venea sa vars dar acum am o atractie ciudata fata de ele. Erau o pereche de pantaloni scurti si o bluzita alba pe care scria “Peace”. Ma imbrac si imi iau una dintre perechile de sandale pe care mi le-am achizitioat astazi, de aceasi culoare cu bluza. Imi desprind parul si il indrept in fuga cu placa. Am grija ca bretonul meu sa stea perfect. Folosesc cateva farduri sa imi scot ochi in evidete, gen un creion negru cu care imi fac codita. Ma uit in oglinda si observ o mare schimbare. Chiar imi statea bine asa. Hainele astea imi puneau corpul mai bine in evidenta.
-Wooow. Frate asta da schimbare..
-Da, ce zici imi sta bine?
-Nu iti sta bine. Iti sta prea bine. Asta sa banuiesc ca este vechiul tau stil nu?
-Da, poti spune si asa, sau poti spune ca este nou meu stil. Am decand sa fac niste schimbari.
-Poate ca asa este mai bine. Mi-ar face placere sa te vad din nou fericita, zambind tot timpul si fara atitudinea aia nepasatoare. Sa fi in vechiul tau antiraj. Toti vechii tai prieteni intreaba de tine.
-Stiu. Astazi am iesit cu fetele, dar a trebuit sa plec pentru ca am examen, astazi ma duc sa dau de carnet pentru motor.
-Cat ma bucur pentru tine. Imi amintesc cati nervi aveai cand te certain cu mama ta din cauza asta.
Zambeam, l-am sarutat, mi-am luat la revedere si m-am dus catre masina tatei care ma astepta in fata blocului. Numai puteam de emotie.
-Esti gata?
-Mai intrebi?? Debea astept sa ma vad cu carnetul in buzunar si sa ies la plimbare pe motor.
-Stai sa te vad mai intai ce faci la traseu. Si incepu sa rada spunandu-mi ca imi tine pumni.
Tot examenul asta a durat cam o ora si ceva. Asteptam pe un scaun alaturi de tata si apropae ca imi rodeam unghiile. Eram nerabdatoare. Intre timp am inceput sa studiez camera. Nu imi dadea pace secretara care mi se parea cam nesuferita si in plus se uita ciudat la mine. Toate hartoagele care le avea pe biroul din lemn, care imi placea la nebunie, au cazut facandu-ma sa rad la cat de impedicata era. Nu prea i-a placut, dar nu avea ce sa zica asa ca si-a vazut de treaba. Tablourile erau cam sterse cred ca erau puse doar asa sa nu para camera una de spital sau ceva in genu. Macar florile dadeau o atmosfera mai placuta.
Iese un politest si il cheama pe tata. Vorbeste ceva timp cu el pana ma cheama si imi spune ca am trecut si mai presus de toate imi da si carnetul. Am sarit in sus de fericire, apoi mi-am cerut scuze politicos. Politistul zambea in semn ca nu-I nimic dandu-si seama ca eram fericita. Ma gandeam ca o sa obtin carnetul asta mai tarziu dar daca tata are relatii..Norocul meu.
-Si tata, cand o sa imi iau si eu un motor.
-Chiar acum. Ce doresti Suzuki, Yamaha..?
-Yamaha. Am sarit ca arsa. Iubeam motoarele astea. Si eram foarte fericita cand m-a anuntat tata ca mergem direct la Yamaha si eram si mai incantata cand mia zis ca este mandru de mine si ca ma iubeste.
-Si eu te iubesc!
Inca de la intreare am pus ochi pe un Yamaha R6 alb cu rosu. Imi placea sunetul scos de aceasta pisicuta sa ii zic asa. I-am arat-o lui tata si a spus ca este de acord. A vorbit cu un manager si acum este a mea. Mi-a facut un instructajul uitandu-se ciudat la mine pentru ca eram cam tanara dupa comentaril lui, dar nu imi pasa i-am spus sa isi faca treaba. Zis si facut. Mi-a dat o casca de protectie in ton cu motorul numai ca era un rosu mai mult spre roz si imi placea la nebunie.
Am pus cheile in contact si am turat motorul puternic decateva ori inainte sa plec. MI-am luat la revedere de la tata si l-am anuntat ca o sa vin sa stau mai mult pea casa ca a venit vacanta. In perioada anului scolar stateam mai mult in apartamentul din oras si mai ma duceam in weekenduri acasa ca sa ies si cu fetele de acolo.
Tata pleaca inaintea mea si ma indrept si eu pe sub pod in urma lui ca sa ma duc pana acasa. Schimb vitezele pana ajung pe la 100 km\h si ma asigur ca nu este nici un radar prin zona. Era o senzatie minunata. Simteam cum m-a “luptam” cu vantul. Mi-a fost cam greu sa ma obisnuiesc, dar imi place la nebunie. Ma simteam libera. Ajung la intersectie si vires dreapta. Parchez in fata blocului noua mea achizitie si il vad pe Mihnea la geam. Imi dau casca jos si ii fac fericita cu mana. Dechide fereastra si ma felicta, uimit ca le-am obtinut atat de repede. I-am zis doar ca tata are relatii fara sa stau sa explic prea mult.
Intru in casa, las cheile pe masa si ma duc sa fac un dus. Adoram picaturile fierbinti de apa atunci cand se loveau cu putere de corpul meu. Cand m-am relaxat complet am oprit apa, mi-am luat un prosop pe care l-am infasurat in jurul corpului si m-am dus in bucatarie sa imi iau cina. Am mancat rapid cerealele dcandu-ma spre dormitor unde am dat drumul la laptop.

Lola: Buna :x Ce faci?
~Anto~: Bine. Acasa tu? :x
Lola: Pai vroiam sa iti spun ca Mihai nu este potrivit pentru Abby. Si ar trebuii sa intervi pana nu ii va face rau.
~Anto~ : Adica?
Lola: Pai el mai este cu cineva de cateva luni, deci sigur ii nu vrea ceva serios..Adica sti la ce ma refer.
~Anto~: Da, din pacate stiu la ce te referi. Dar imi poti spune cu cine este? Stai chill, nu zic la nimeni, nici macar ei, ar durea rau.
Lola: Este cu prietena mea Francesca.
~Anto~: Ah, da o cunosc, el mi-a zis ca s-au despartit.. Ok.Ms, am sa vb cu ea. :x
Lola: Nu ai pentru ce :x, oricum nu merita nimic, fraierul.
~Anto~ : Adevarat.

Dupa discutia asta am iesit, incercand sad au de Andreea, sper sa nu faca vreo prostie. Are telefonul inchis “La dracu, Mihai daca te atingi de vreun fir din capul ei esti mort”. Si l-am intrebat astazi. Acum ce sa fac, ea este prietena mea cea mai buna. Sper ca maine o sa dau de ea. Si sa nu fi facut nimic cu boul ala.
Ma asez in pat incercand sa adorm, dar gandurile imi fug oriunde numai acolo unde nu trebuie nu. Imi privesc camera curata dupa atata timp. Deobicei in cinci minute faceam dezordine dar acum este chiar frumos. Nici un suc varsat pe draperiile de culoare roz sau pe covorasele turcoaz. Asternuturile mov erau la locul lor, oglinzile de la dulap curate, pe biroul din nuc praful nu mai statea regeste, caietele ramase aveau un loc anume.. Cu toate ca nu aveam somn, Mos Ene m-a prins plictisita si m-a trimis in taramul viselor nemuritoare.

~~~

Soarele arzator al diminetii isi face loc printer draperii, trezindu-ma din visare. Si ce frumos visam. Pacat acum trebuie sa ma trezesc. Ma uit la ceas si vad ca este 12:05. Ok refitic.. Soarele arzator al amiezei. Privesc ecranul telefonului si vad ca am trei apeluri pierdute de la Abby, unul de la Mihnea si altele de la Alexandra si Delia.
Ii sun pe fiecare imparte si ii intreb ce s-a intamplat. Toti acelasi motiv: daca ies weekendul asta. Din pacate i-am refuzat spunandu-le ca saptamana asta plec pana acasa, dar le-am promis ca atunci cand ma voi intoarce voi iesi cu ei. Ultima am lasat-o in special pe Abby si i-am spus ca vreau sa o vad urgent, ca voi veni eu pana la ea, ca tot sunt in drum spre casa. A spus ca ma asteapta si ca are multe sa imi povesteasca. La fel si eu. Imi fac siesta de dimineata-amiaza si manac in fuga ceva. Imi iau o perche de pantaloni scurti albi, un tricou ceva mai largut turcoaz si conversii mei albi. Imi fac bagajul pentru cateva zile intr-un ghizdan. Nu am luat prea multe stiind ca mai am si acolo cate ceva. Imi iau ghiozdanul, casca si plec spre Abby. Ce nasol ca trebuie sa intorc pe sub pod, dar asta e.
Ajung la ea si o vad cum ma asteapta in balasuar cu o cafea pe masa. Curtea ei enorma era neschimbata. Randurile de vita de vie mai verzi ca niciodata erau colorate acum de fructul mov. Gazonul verde si florile puse cu cap faceau curte sa para un colt de paradis. Intotdeauna mi-a placut aici.
Abby vine tipand spre mine “Ai motor” . Eu zambeam mandra si ii spun ca este o noua achizitie de ieri.
Pasesc fioasa in curte ii salut parintii care se uitau la motorul meu si merg pana la balansuar. Incepe ea cu povestile nemuritoare, eu gandutoare chiar nu stiam cum sa ii spun sa nu isi mai faca atatea iluzii. Chiar nu avea rost, dar in curand o sa ii stric toata bucuria.
-Abby, opreste-te. Trebuie sa iti spun ceva, chiar nu stiu cum, dar trebuie. Si sper ca o sa ma crezi, doar suntem prietene de atatia ani.
Se uita ciudat la mine aprobandu-ma din cap usor, asteptand cu inima cat un bob de mazare sa ii zis ce am de zis. Nu stiam de unde sa incep.
-Uite, Mihai este un tip nepotrivit pentru tine. Pur si simplu el nu vrea ceva serios. Ba chiar are o prietena de cateva luni, pe care culmea eu o cunosc. Inainte de toate el mi-a spus gogosi cum ca s-au despartit, crezand ca nu o sa aflu. Dar cineva m-a atentionat.
Ochi ei erau plini de lacrimi si de ura a inceput sa tipe la mine ca o mint, ca nu vreau sa fie fericita acum cand in sfarsit a gasit si ea pe cineva. A plecat de langa mine fara macar sa apuc sa ii mai zic ceva. Are dreptul sa fie suparata si o inteleg, mai ales reactia ei. In acest caz cred ca cel mai bine este sa o lass a se linisteasca. Atunci cand va fi momentul ma va cauta ea. Ii trimit un mesaj zicandu-i sa nu il creada ca ii va face mult mai mult rau, ca eu sunt cea mai buna prietena a ei si nu o pot lasa sa isi faa rau. I-am spus sa ma caute atunci cand se linisteste. Ii salaut pe parintii ei si plec. Pana cand am ajuns in fata casei m-am gandit numai la faptul ca idiotul ala i-a putut face asa ceva lui Abby. Scutur din cap, opresc motorul, dau casca jos si ma uit prin curte. Vad ca tata inca mai tine fori la mine pe balcon, chiar daca nu prea este locuit. Piscina din fata era la locul ei, parul batran din fata casei, ciresul din stanga lui. Imi era atat de dor de casa. Vad ca tata s-a ingrijit foarte bine de toate dupa plecarea mamei. Chiar daca nu prea sta el pe acasa, totul este de un verde pur. Respir aerul proaspat de care imi era dor si intru in curte. Las motorul la poarta ca o sad au cateva ture pe aici sa imi revad prietenele. Numai trecusem pe aici de vreo patru luni si acum imi pare rau ca nu am facut-o. Se pare ca nu era nimeni acasa. Caut cheile si le gasesc acolo unde le lasasem ultima oara. Ma duc pana la mine in camera, las ghizdanul, beau niste suc si incep sa imi sun prietenele. Defapt m-am hotarat sa o sun pe Alina, cea mai buna prietena a mea de aici.
-Ce faci fata? Iesi afara astazi?
-Sigur ca da, dar ce minune ai mai venit si tu pe aici. Nu conteaza, imi era dor de tine, o sa facem panorama.
-Bine, pe la ce ora iesi?
-Nu stiu. Ce zici de 18.
-Cam tarziu, char daca e cald, nu cred ca am rabdre pana atunci. Ce zici vi pe la mine?
-Vino tu te rog ca mai am niste treaba.
-Bine in 5 minute ajung.
-Ok, rapida esti.
Las casca acasa, turez motorul puternic de cateva ori pana cand imi vad vecinul ca se uita pe fereastra. Il salut politicos, chiar daca el ramane gura-casca si plec cu viteza. Ajung pe la blocuri si opresc putin sa mai vorbesc si cu Raluca. O strig dar se pare ca nu este acasa. Mai turesz motorul odata si in mai putin de 3 minute ajung la Alle acasa. O sun si ii zic sa vina la poarta sa ma ia, dar imi zice sa intru ca nu e nimeni acasa inafara de fratele ei.
Cand sa intr dau nas in nas cu Mihai, fratele ei, acesta ramane ceva gen: Haaa?
-Salut, ce ai ramas asa?
-Buna, pai nu imi dadeam seama cine esti. Te-ai schimbat mult.
Ma analiza rapid dintr-o privire. Fac si eu acelasi lucru si observ cat de mult sa schimbat ii fac un compliment si ii zic ca ma asteapta sorsa.
-Stiu, dupa tine am venit.
-Aaa.. Ok.
-Frumos motor, al cui o fi?
-Al meu, ii zic eu mandra de pisicuta mea.
-Facem o intrecere mai tarziu?
-Ar fi placerea mea. Fi pregatit sa fi lasat in urma.
A inceput sa rada deoarece nu prea ii venea sa creada ca o sa il intrec. O vad pe Alle si ma duc sa o imbratisez nebuneste. Cat de dor mi-a fost de ea. Nebuna cu care m-a distram defiecare data.
-Cat de buna esti. Frumos comentariul ei, pe care la aprobat si Mihai. Apropae ca m-am inrosit. Aproape, mi-am revenit rapid. Defiecare data cand incercam sa ma uit in ochi lui ma pierdeam parca intr-un ocean albastru. Intotdeauna mi-au placut ochi lui de un bleo intens. Acum ma innebunesc. Intre timp Alina sa dus sa se schimbe si eu am ramas singura cu el. Am incercat sa purtam o conversatie normala, dar nu am reusit.
-Porumbeilor, gata cu saruturile..
M-am despartit din sarut si zambeam frumos unul la altul si ea radea de noi. Am plecat lasandu-l acolo sperand ca o sa il mai intalnesc. A da, trebuia sa ma intrec cu el, deci sigur o sa il mai vad, debea astept. Stiu ca nu prea e bine ce fac si ca il insel pe Mih,dar nu prea mai simt atractie intre mine si el decand a intervenit schimbarea mea.
Alle iese din curte vazand motorul in fata casei. Imi zicea ca i-ar place sa se plimbe cu o asemenea frumusete, chiar daca o mai plimba si fracsu.
Ma urc pe motor si il pornesc, il turez si ea ramane uimita. Ii spun sa urce mai repede ca nu stau aici pana la batranete.
Am pornit catre scoala unde stateau toti, deci era sigur ca o sa gasim pe cineva pe acolo. Mergeam destul de incep pe aici asa ca am reusit sa port o conversatie cu ea. Ne-am povestit ce am mai facut in ultimul timp si m-a felicitat pentru motor. Ne-am plimbat pe strazile astea pana cand ne-am plictisit, pentru ca nu iesise nimeni. Pana la urma am vazut ca au inceput sa se zareasca cativa si cateva motoare.
Opresc in fata cimintirului, pentru ca doar acolo aveam loc. O iau pe jos cu Alle pana in fata la scoala. Toti au inceput sa sara si sa ma intrebe ce fac, de ce nu am mai iesit si multe altele. Ma uitam insistent la un motor verde fosforescent cand vine unu’ si incepe sa imi faca avansuri.
-Ai face bine sa stai departe de ea, e doar a mea. Intervine Mihai, salvandu-ma la timp.
Ii soptesc un multumesc la ureche si ii mai spun ca o sa il omor mai incolo pentru asta.
-Si cand ne intrecem?
-Ce zici de acum? Gaseste un loc.
-Sigur ne intalnim acolo unde stateam anul trecut, mai ti minte?
-Cum sa nu.. Ne vedem acolo.
Ma urc pe motor, ma opresc si le iau si pe Alle si Raluca. Trebuiam sa am martori cand il intreceam. Ajung si il astept pe intarziat care mai vine cu niste prieteni.
-Deci fiti atenti la 3 porniti.
-Ok!
-1, 2 ,3 , porniti !
Se aude motorul meu turand puternic si al lui in spate. Pe la mijlocul cursei vad ca ma ajunge. Il las sa ma intreaca si il intrec inainte sa ajunga la Finish. Sa ofticat toata seara spunandu-mi ca am noroc si ca trebuie sa ma revansez. El si sorsa m-au rugat sa dorm in seara asta la ei si am acceptat. Nu m-am mai dus acasa ci direct la ei. Il priveam in ochi de cate ori aveam ocazia. Ardeam, imi venea sa ma duc la el sa ii zic ceva, dar parca nu aveam curajul.
-Iti place, nebuno. Nu??
Nu stiam ce sa raspund…

Yamaha R6 :
http://c4.ac-images.myspacecdn.com/image...90d823.jpg

[Fifilina]

Capitolul 5


Oare de ce viata este atat de dura si nedreapta cu noi?
Oare de ce mereu vrem sa fim in alta parte decat suntem?
Oare de ce doare atunci cand vrem un strop de fericire?
Oare de ce nu rasare o raza de soare si pe strada noastra?
Oare de ce norii ascund soarele?
Oare de ce avem atat nevoie de adierea racoritoare a vantului?
Oare de ce mereu ne intrebam cum ar fi fost daca?
Oare de ce nu putem fi realisti atunci cand trebuie?
Oare de ce totul este mai mereu in ceata?
Oare de ce...?

~~~

Gandurile erau atat de amestecate in gagauta mea in acele momente. Nu stiam ce sa-i raspund. Pe deoparte vroiam sa ii zic un mare “DA”, tare si raspicat, dar ma gandeam si la Mihnea. Lui ce ii mai puteam spune? Saracul m-a tot sunat astazi si nu i-am raspuns cine mai stie ce o crede acum. Mi-as fi dorit ca macar uneori sa mai existe cineva care sa ma trezeasca la realitate cu vreun sfat care sa imi fie de folos. Recunosc am nevoie de mama, atata nevoie. Aveam nevoie de sfatul ei, de o imbratisare, de un cuvant care sa incerce sa ma calmeze, dar ea a plecat departe, fara sa se gandeasca cat de rau mi-ar putea face. Tata a incercat sa faca orice cat sa nu duc lipsa, dar nu era ca mama..
-Anto??? Hello, trezirea, ce se intampla cu tine, parca nu mai esti.. Tu.
-M’am pierdut pe drumul vietii.
Urma de sarcasm din replica mea era atat de amara, pana si ei ii venea sa planga. Simtea ca nu mai sunt aceasi si ca ceva s-a schimbat in tot acest timp. Incerca din greu sa citeasca ceva in ochi mei, dar erau goi, parca fara suflet. Ma simteam una cu peretii de un galbem pal, pereti asemea unui spital. Ma simteam bolnava si aveam nevoie sa scap de acea senzatie rapaid.
-Hai sa nu o mai lungim, povesteste-mi ce sa mai intamplat in ultima vreme? Mi-a fost atat de dor de tine. Sti ca te iubesc?
-Stiu, si eu pe tine, si mi-a fost atat de dor de nebunia ta. Pai ca sa se intample? Multe..
Si am inceput sa-i insir povesti nemuritoare despre tot ce am facut eu in ultima vreme, gen scoala, prieteni, relatii, si alte lucruri marunte. Si sigur am inceput cu pisicuta mea, motorul meu, am asteptat atat de mult sa imi iau carnetul.
-Ce zici mergem maine in club??? Hai zi ca da!
-In sfarsit o propunere interesanta. Cu cine mergem si unde?
-Unde, vedem noi, cu cine? Cu fratemiu, defapt el mi-a zis sa te conving sa vi.
-Aha.
Ramasesm uimita, dar imi placea idea ca el a pus-o s ama convinga. Interesant. Ma intrebam in prostie unde este si de ce nu isi face aparitia, mai ales ca noi dormeam la el in camera. Intotdeauna mi-a placut patul asta.
Muzica la maxim, sticlutele de oja imprastiate prin tot patul, haine peste tot in camera, sticlele de wiskey isi faceau si ele prezenta, cine si-ar fi dat seama ca a intrat cineva in camera? Dintr-o data am simtit doua brate cum ma cuprind si ma arunca in pat. Eram nedumerita. Nu am apucat sa imi dau seama cine era pentru ca o perna m-a lovit drept in fata. Incerc sa mi revin si trag si eu o perna, imi lovesc inamicul si il dobor inainte sa imi dau seama ca am cazut peste el. Deschid ochi si realizez ca stau peste el. Ramam prêt de cateva minute asa pana cand imi spune ca nu o sa dormim asa, desi i-ar place idea. Chicotesc si ma ridic uitundu-ma buimaca dupa Alle. Unde o fi disparut asa rapid?
-Unde e sorta? Au rapit-o extraterestri.
A inceput sa rada dar pana la urma m-a informat ca sa dus sa faca o baie si a venit el sa imi tina companie. Dragut din partea lui, dar partea cea mai nasoala era faptul ca nu stiam ce sa discut cu el. Pur si simplu ne uitam unul la altul ca doi fraieri. Nici macar o conversatie nu reuseam sa port pentru ca ma balbaiam ca un copil mic.
-Deci facem ceva ca eu sincer chiar m-am plictisit sa ma uit asa.. ?intervine el.
-Da, ce zici de un film? Ceva de groaza?
-Ma duc sa vad ce gases ce aici, tu da drumul la Tv.
Zis si facut, m-am indreptat ametita inca dupa bataia cu perne spre televizor,il deschid si pregatesc camera pentru un film de groaza. Am inchis becurile, am pus pernele pe jos si am luat magarul lu’ Alle in barate. Am ras in sinea mea, auzi iau magarul in brate, dar eram cam slaba de inger asa ca nu aveam de ales.
In sfarsit vine si el cu filmul ala. Mi-a istorisit un rezumat al filmului. Parea sa fie ceva interesant. Dar mi sa facut pielea de gaina numai cand am auzit melodia aia stranie de la inceput. Mai aveam putin si faceam pe mine de frica pe la jumatatea filmului cand zombie aia alergau pe acolo prin casa dupa o adolescenta. El observand ca imi e din ce in ce mai frica m-a intrebat daca vreau sa opreasca filmul, dar i-am spus ca nu. Pana la urma m-am calmat gandindu-ma ca este doar un film. Sper doar sa nu visez urat. Tineam magarul ala strans in brate, parca cine stie cine mi l-ar fi luat. Pana la urma Mihai sa enervat si l-a aruncat fericit la cat sa luptat sa mi-l ia. Neavand altceva la indemana l-am luat in brate pe el. A ramas putin uimit dar mi-a raspuns la imbratisare spre fericirea mea. Ma simteam atat de bine, dar realitatea e curuda si filmul s-a terminat, Alle inca nu isi facuse prezenta simtita.
-Cat sta fata asta in baie? Are de gand sa se mai intoarca secolul asta.
-Defapt s-a dus sa se intalneasca cu cineva, dart e deranjeaza prezenta mea?
-Nu nu ma deranjeaza prezenta ta, chiar deloc, spun eu cu un zambet ciudat pe fata. Doar ca vroiam sa mai vorbesc cu ea ca nu am mai vazut-o demult.
-Pai nu stia ca o sa va intalnitit si a uitat sa amane.
-Nui nimic, macar nu ma plictisesc.
Chiar nu ma plictiseam. Imi placea sa stau de vorba cu el, asa cum o faceam inainte. Mi-a povestit multe, la fel si eu. Numai ma saturam sa vorbesc cu el, dar realitatea si mai cruda loveste din nou, Alle intrase pe usa.
-Inca nu ati adormit? Serios, eu speram ca Mos Ene isi facuse deja prezenta.
-Nu ne e somn. Raspundem noi in cor.
-Imi cer scuze pentru chestia asta Anto, dar chiar nu aveam idée ca o sa vi si uitasem complet ca trebuie sa ma intalnesc in seara asta cu Paul.
-Hei, nui nimic, ma bucur ca te-ai dus, oricum nu m-am plictisit, spun aruncandui o privire pe furis, din pacate m-a si vazut. E rapid, al naibi.
Un zambet aparu pe fata lui, eu uimita nu stiam cum sa rectionez si mai greu Allen e presa ca ca sigur s-a intamplat ceva cat a lipsit ea.
-Nu s-a intamplat nimic, nu aveam ce.
-Eh doar ne’am uitat la un film atata tot. Momentan, adauga el.
Maintrebam oare ce a vrut sa spun prin acel momentan. Intrebarile ma rodeau in prostie, trebuia sa fac ceva sa le orpesc, trebuie sa existe o solutie prin care sa nu mai ma gandesc la toate prostiile din lume. Ma rog nu ca ar fi o prostie, dar nu imi face bine. Eu am prieten si nu ma pot gandi la altcineva decat la el. Dar oricat mi-as fi dorit, Mihai aparea mereu si mereu in gandul meu. Oarecum era bine pentru ca nu imi aduceam aminte de tot ce s-a intamplat rau in ultima vreme, mai ales certurile tot mai dese cu Mihnea,prietenile fumate de care am avut parte. Pot spune ca nu am trecut prin viata ca gasca prin apa. Am destula experient acat sa imi dau seama ca a inceput sa imi placa de Mihai, dar nu vroiam sa recunosc asta nici in ruptul capului.
-Noapte buna fetelor. Sper sa aveti.. Conversatii placute.
-Naopte buna si tie, fi sigur ca o sa aveam.
Am cotinuat sa palavragesc cu Alle pana tarziu cand s-a facut liniste totala si am adormit. Asa se intampla in totdeauna cand sunt obosita si se face liniste. Oricate cafele si energizante as fi baut nu am rezolvat nimic.

~~~

A doua zi si-a facut prezenta prin razele puternice ale soarelui care patrundeau usor prin draperia de culoare grena. Sunetul laptopului m-a facut sa imi dau seama ca nu suntem singure in camera. O privesc pe Alle cum doarme si incerc sa ma dau jos fara sa o trezesc. Dormea atat de frumos. Presimt ca o sa fi una dintre cele mai frumoase veri.
-‘Neata, cum ai dormit?
-‘Neata, am dormit bine.. Asta daca am reusit sa adorm.
-Mancam ceva pana se trezeste sormea si sunt sigur ca asta nu va fi prea curand, e obosita!?
-Daca zici ca se trezeste tarziu, bine.
Ne-am dus in bucatarie si am mancat niste cereale de porumb, se pare ca inca erau preferatele lui. Amandoi aveam chef de ceva dulce asa ca am decis sa facem niste clatite.
A tinut sa faca el aluatul dar l-am ajutat putin la cantitati, inca nu stie sa aprezieze asa cum trebuie. Am incercat sa intorc clatita de cateva ori ca bucatarii profesionisti dar am sfarst prin a vedea clatita cum ajunge in capul lui. Incercam sa nu rad prea tare ca sa nu o trezesc pe sorsa, dar cu greu ma abtineam. Era atat de amuzant s ail vad cu o clatita in cap, pe care deseori mi-o arunca in fata. Mai bine zis in loc sa facem clatite noi ne jucam. Si era o senzatie atat de placuta. Mi-ar fi palcut sa fie asa zilnic. Parca am uitat de tot ce era urat, parca a rasarit soarele in sfarsit sip e strada mea dupa atatea calamitati.
Infasuram clatitele si ma gandeam ca nu am mai vorbit cu Andreea de atata timp. Nu mai stiam nimic nici de ea nici de Mihai, sau ce s-a ntamplat pana la urma. Este atat de trist ca cea mai buna prietena nu m-a crezut. Ca doar nu vroiam sa ii fac rau, totusi, ne cunoastem de atatia ani si nu imi vine sa cred ca a lasat un baiat sa intevina intre noi. Ea care spunea ca niciodata nu o sa se intample asta, acum crede ca am ceva cu ea si nu vreau sa fie fericita. O lacrima fierbinte isi face loc printer pleoapele mele grele. Incercam din rasputeri sa nu plang, mai ales in fata lui, dar nu am reusit. Am lasat si lungurita si gemul si clatita si am plecat in gradina fara sa zic nimic.
Ramasese statuie, acum un moment zambeam si acum plec val vartej fara sa zic nimic. Isi revine si vine sa ma caute.
-Hei ce ai patit? De ce ai plecat asa? De ce ..Plangi?
Nu puteam sa ii raspund. Lacrimile curgeau siroape pe obraji mei. El incerca sa ma calmeze, intr-un final reusind. Stateam in bratele lui si priveam cerul trista. Ma gandeam la cat de bine ma simteam acum cateva minute pana sa am ieisirea asta brusca de care s-a mirat si el. Sunt sigura ca acum se intreba ce am.
-Si pana la urma o sa imi spui ce ai patit?
-Este vorba despre una dintre cele mai bune prietene ale mele. A lasat un bou care vrea sa ii faca rau sa intervina intre noi..
-Oh.. Daca stiam nu intrebam..
-Nui nimic. Nu este vina ta pentru ca eu sunt trista.
Ma mangaia lin si imi placea atat de mult. Ii simteam respiratia pe gatul meu. Mi de fiori ma treceau pe sira spinarii. Imi placea la nebunie senzatie. Inchid ochi si ii simt buzele peste alea mele. Dau frau liber sentimentelor si ii raspund la sarut. A fost ceva atat de intens, parca vorbeam din priviri. Am stat asa la el in barte sub cerul liber mult timp. Imi doream ca acele clipe sa nu se sfarseasva vreodata, dar Alle intervine si ma striga ca imi suna telefonul. Era tata, ii raspund si ii zic ca o sa vin acasa intr-o ora, doua asa. Debea astepta sa ma vada.
Ma duc sa ma schimb in niste blugi si un tricou de culoare alba. Era cam racoare astazi asa ca m-am imbracat ceva mai bine. Ies din camera cu parere de rau, priveam peretii albi,apoi imi indreptam ochi catre cei de culoare grena si fara sa realizez ajunsesem pe hol. Am simtit gresia rece de culoare portocalie ca ma aduce cu picioarele pe pamant. Ies din casa, ii salut pe cei doi frati, ii arunc o privire pe furis lui Mihai si vad ca imi face cu cohiul. Zambesc si imi iau la revedere. Mergeam prin gradina plina de flori si de verdeata pana cand imi vad pisicuta. O pornesc, turez motorul decateva ori ca sa imi anunt plecarea si in mai putin de cinci minute ajung acasa, unde ma intampina tata cu o imbratisare.
Ii fac ceva de mancare in fuga, inainte sa plece la serviciu si mai vorbesc de una de alta cu el. Imi spune ca se intoarce abia maine si daca imi este urat sa chem o prietena, sau mai multe, la cat am lipsit cred ca am ce vorbi cu ele.
Termina de mancat, ma saruta pe frunte si pleaca. Asa a fost de cand eram mica. In mare parte era plecat si cand era acasa sigur avea treaba, si rareori isi mai facea timp si pentru mine. Toata viata mi-au fost prietenii alaturi cand am avut nevoie de un sfat sau de o imbratisare.
M-am dus sa fac o baie numai cu gandul la sarutul de acum ceva timp..

Melodia capitolului: http://www.youtube.com/watch?v=_DYiWH68g7M