Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XXI

Natsuhi il lua in brate, ducandu-l acasa asa cum ceruse. Se intreba ce a patit. Ar putea sa-i citeasca gandurile, dar nu mai vroia si nu i se parea corect. Stia ca Kaoru tinea la el, dar de ce nu vroia? Nu trebuia sa-i fie frica. Nu vroia sa-l raneasca intentionat, dar asta nu se va intamla, deoarece cand vroia si el, atunci o va face, dar problema lui cea mai mare era ca, atunci in parc a avut un presentiment ca fratii lui il vad si se temea ca poate ii va spune ceva cand va ajunge acasa,.
Ajuns in camera lui Kaoru, il lasa pe pat. Nu apuca sa plece ca baiatul il prinse de maneca bluzei.
Barbatul se puse in genunchi in fata lui, privindu-l in ochi. Baiatul se apropie de el pana la cativa centrimetri de fata lui. Nu stia cum va reactiona si de aceea nu indraznea sa merga mai in fata. Nu era ca si cum ar fi vrut sa-l provoace sa il sarute, dar lui ii era rusine sa-i spuna asta sau sa inceapa el primul.
Barbatul ii puse mana pe obrazul drept iar Kaoru isi inchise ochii, simtindu-se in siguranta langa el. Nu stia daca a inteles ce vroia, dar spera ca da.
-Nu crezi ce e destul pe ziua de azi?
Baiatul dadu negativ din cap. Neavand ce sa faca, il asculta dorinta si il saruta. Stia ca e vina lui de dorinta lui Kaoru pentru ca de atatea ori l-a sarutat ca acum el vroia. La asta vroia sa ajunga, in plus, il dorea cu fiecare secunda care trecea si mai ales, ii placea si se simtea bine sarutandu-i buzele moi.
Opri sarutul vrand sa-i vad chipul ingeresc. Ii zambi, dar stia ca nu il vede.
Il intinse in pat, dar nu inainte de ai da geaca jos.
Baiatul vru sa-l opreasca crezand ca vroia sa plece, dar Natsuhi il calma si apoi merse inapoi la el, punandu-se cu el in pat. Baiatul se uita confuz la el. Nu vroia deca sa-l sarute si putea sa pleca daca vroia.
-Pot sa-ti spun ceva? intreaba Natsuhi.
-Da.
-Daca chiar iti doresti asa de mult sa fi vampir, am o conditie.
-Care? intreaba baiatul curios.
-O noapte.
-Vrei sa spui ca ...
-Da.
-Nu.
Kaoru isi puse capul pe pieptul barbatului si se culca inainte sa mai spuna si altceva ce nu ar accepta.

In dimineata urmatoare, Kaoru se trezi de la zgomotul ceasului. Ura deja sunetul. Ca de obicei il inpinse jos de pe noptiera, doar de data asta puse si o perina sa nu se sparga pentru ca trebuia sa-si cumpere singur altul.
Isi deschise somnoros ochii si puse m,ana in cealalta parte unde dormise Natsuhi care acum plecase. Se descoperi, observand un ghem de blana. El era! Il mangaie blana catifelata si un zambet ii aparu pe chip.
Usa se deschise si aparu mama lui in prag. Ii zambi pretenoasa si vorbi:
-Am auzit la stiri ca nu se face astazi scoala pentru ca se face consiliul profesorilor, doar in unele scoli si una dintre ele este a ta. Poti sa mai dormi, scumpule.
-Multumesc.
Kaoru se ridica de pe pat si porni la bae, facandu-si rutina de dimineata. Nu prea avea chief, dar era nevoit pentru ca mergea la lucru. Acasa se plictisea.
Dupa cateva minute bune, aproape jumatare de ora, intra in camera si isi cauta haine: o pereche de pantaloni negri cu un buzunar la margine, o bluza albastra cu o chitara si o geaca tot neagra. Lua pisicuta de pe pat, vrand sa o duca proprietarilor.
Deschise usa cu mana libera si intra in florarie. O vazu pe doamna Akasaka pregatind buchetele.
-Buna dimineata! o saluta politicos baiatul.
-M-ai speriuat! spuse femeia, intorcandu-se spre el cu o mana pe inima. Nu trebuia sa fi la scoala?
-Se pare ca s-a anulat pe ziua de azi, raspunse baiatul.
-Pai atunci, apuca-te de munca. Raspunde la telefon daca suna.
Kaoru asculta si se puse pe scaunul de langa o masa patrata, la aproximativ doisprezece metri paralela cu usa. Isi intoarse capul spre ea, avand un presentiment ca va intra cineva. Si avea dreptate. Intra Keito.
Baiatul se intreba ce cauta aici. Era surprins nevenindu-i sa creada ceea ce vedea.
Era inbracat intr-un costum alb. Parul lasat liber ca de obicei si zambea. Chiar nu ii statea rau.
-Buna dimineata, doamna Akasaka! saluta politicos barbatul. Kaoru, nu stiam ca esti aici?
-Din pacate sunt, spuse baiatul mai mult pentru el, dar cei doi il auzira.
Femeia se apropie de el, vorbindu-i in soapta:
-Poarta-te frumos daca nu te conciedez.
Merse spre barbat si vorbi rusinata:
-Buna dimineata, domnule Keito. Imi pare rau pentru angajatul meu. Nu stie sa se poarte cu oameni tineri.
" Tanar? Are 200 de ani sau mai mult! gandi alarmat baiatul.
-Nu-i nimic. Am venit asa cum am promis, vorbi Keito. Dar inainte mai trebuie sa fac ceva.
-Ultima camera de la coridor. Sa nu uiti, vorbi femeia si intra pe o usa de langa masa.
" Despre ce vorbesc? Pentru ce a venit? Ce sa faca?"
Mi de intrebari nu il lasa in pace pe Kaoru.
Keito se apropie de baiat, chiar in fata scaunului. Il prinse de barbie, apropindu-si fata de a baiatului. Pe chip i se imprma un zambet smecher.
-Intr-o zi vei fi al meu! vorbi Keito.
-Vezi sa nu.
Il lua pe sus si il aseza pe masa, inpingandu-i capul pe suprafata ei. Baiatul incerca sa scape, dar barbatul se puse deasupra.
-Termina! Poate intra cineva! vorbi brunetul, punandu-si mainile pe pieptul barbatului in incercarea de a-l da jos, dar nici nu se clinti.
Ii imobiliza mainile intr-o stransoare deasupra capului. Baiatul isi intoarse capul intr-o parte, dar ii prinse barbia cu mana libera, sarutandu-l. Ii simti limba intrand in lacasul umed, facandul sa inroseasca. Dadu din picioare, dar nu rezolva nimic. Vru sa-l loveasca in stomac cu genunchiul, dar barbatul ii observa intentia si il opri.
-A doua oara nu merge, spuse barbatul intrerupand sarutul. A fost minunat. Multumesc pentru sarut.
Se ridica de pe baiat, intrand pe usa indicat de doamna Akasaka.
Kaoru se ridica si el, isi lipi spatele de perete si se las in jos. Isi intoarse privirea spre scaunul pe care lasase pisica inainte ca barbatul sa-l aseze pe masa, dar animalul nu mai era acolo.
La ce se gandea acum Natsuhi dupa ce i-a vazut sarutandu-se. Usa se deschise su un barbat intra lent in incapere. Se uita in jur, dupa care se apropie de baiat.
-Esti bine? intreaba acesta, punandu-se in fata lui.
Kaoru isi ridica capul speriat. Se ridica in picioare si vorbi:
-Sunt bine.
-Esti sigur?
-Da, sunt sigur. Ce ati dori?
Se indrepta spre masa iar in spatele lui veni barbatul.
-Un buchet de trandafiri rosii, comanda acesta.
Aranja un buchet de trandafiri si i-o intinse. Barbatul ii multumi si pleca.
Se indrepta spre usa pe care intrara Keito si doamna Akasaka si ajunse pe un coridor lung cu multe usi. Nu intrase in nici una dintr-e ele pana acum. In fata ultimei usi vazu sacoul doamnei Akasaka. O ridica si simti un miros de parfum barbatesc.
" Ce se intampla aici? "
I se parea cunoscut.Oare de la cine? Brusc isi aminti a cui era. A lui Keito. Ce legatura era intre Keito si doamna Akasaka? Keito avea douazeci si doi de ani iar doamna Akasaka treizeci.
Se uita spre usa si puse mana pe cleanta. Apasa pe ea si o deschise. Vazand imaginea din fata lui, ii cazu haina din mana si amuti. Nu credea ca asa ceva era posibil.