Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XIX

Intra pe usa, incercand sa nu se auzit, dar nu avu noroc. Usa sufrageriei se deschise si tatal lui se ivi in dreptul ei.
-Unde ai fost?
-La munca, tata! Unde crezi? raspunse baiatul, nevrand sa-i intalneasca privirea.
-La ora cinci?
-E doar patru fara douazeci, il corecta baiatul.
-Comentezi?
-Nu!
-Treci in camera ta!
Baiatul se indeparta lent spre camera lui, dar fu opit de vocea tatalui:
-Daca ma gandesc mai bine ... esti pedepsit!
Intrand in camera lui, tranti usa in urma, bombaind:
-" Esti pedepsit! " Doar atat stie sa spuna. Ce am facut de data asta?
Se arunca pe pat, cum facea de obicei cand simtea ca nu mai are energie. Isi afunda capul in perina moale si inchise ochii. Linistea cuprinse toata incaperea, pana cand un mieunat se facu auzit in fata ferestrei. Isi aminti de pisica pe care o intalnise pe strada. Dar era imposibil sa fie acolo.
Un nou mieunat. Isi intoarse capul spre fereastra, dar se prabusi cu zgomot pe podea. Ajunsese la marginea patului. Se ridica, deschise fereastra si brusc, o pisica, aceasi pe care o intalnise mai devreme, sari pe patul lui si se aseza confortabil pe perina moale. Incepu sa toarca, isi inrinse labele din spate si din fata, cascand adanc, dupa care se ghenuii, cu labutele peste cap.
-Ce cauti tu aici? M-ai urmarit pana acasa?
Kaoru se apropie de ea si o mangaie sub barbie.
-Cred ca ti-e foame! Stai sa-ti aduc putin lapte.
Se strecura pe coridor, fiind atent sa nu atraga atentia nimanui, intra in bucatarie se unde lua o farfurie cu margini inalte si o sticla de lapte.
-Se intoarse in camera, unde umplu pe jumatate farfuria cu lapte si o aseza cu grija in fata pisicutei.
-Poftim!
Animalutul o goli in cateva clipe. Dupa ce termina, se scutura si cativa stropi de lapte ateriza pe fata lui Kaoru. Pisicuta se apropie si le linse. Baiatul zambi.
O lumina puternica isi facu aparitia din dreptul patului. Isi puse mainile la ochi si deschise atunci cand se intuneca.
Ramase surprins cand in locul pisici aparu nimeni altul decat Natsuhi.
-Surpriza!
Kaoru cazu, pur si simplu, pe spate in timp ce barbatul se apropie de el ingrijorat.
-S-a intamplat ceva?
-Asta inseamna ca ...
-Da! Si eu simt la fel pentru tine.
Ii ridica usor barbia, privindu-l adanc in ochi.
Baiatul isi lasa capul in jos, evitand sa il priveasca inapoi. Acum nu isi mai putea ascunde sentimentele pentru el. Trupul incepea sa-i tremure. Incereca sa se opuna tentatiei de a-i sari in bratele lui si de -si ascunde chipul la pieptul lui, dar nu reusi, asa ca isi aseza mana pe pieptul lui lat. Inima incepu sa-i bata cu putere in piept si se lasa in inmracisarea lui blanda.
Natsuhi se lasa pe spate, astfel incat, Kaoru sa ajunga peste el. Baiatul vru sa se ridice, dar mana lui Natsuhi il trase la loc.
-Saruta-ma! Stiu ca vrei!
Chipul baiatului se facu rosu. Desi nu vroia ceea ce spusese barbatul, o parte din el nu-l asculta. Natsuhi isi aseza mana pe obrazul lui, asteptandu-i reactia, dar nimic nu se intampla. Il privra, pus si simplu, mirat.
Isi aseza si cealalta mana, dupa care zambi. Stia ca nu va face ce i-a spus, asa ca incepu el primul . Isi incolaci bratele in jurul gatului lui Kaoru, apropindu-si capul de al lui. Cand buzele lui Natsuhi se unira ce cele ale lui Kaoru, baiatul parca nu vroia sa se mai indeprteze. Ii placea. Nu vroia sa le mai dea drumul. Aceasi senzatie o avea si persoana de sub el.
Natsuhi il indeparta putin, dupa care intreba:
-Vrei sa vezu cum e un sarut adevarat?
-Da, vrei? se auzi vocea puternica a tatalui.
Baiatul tresari si isi intoarse capul spre usa.
-Tata, nu e ceea ce pare! se apara el.
-Serios? Atunci ce e? Ce ar fi trebuit sa vad?
-Tata ...
-Nu asa te-am crescut, fiule! Vroiam sa-ti cer iertare pentru comportamentul meu, dar ma bucur ca nu am facut-o. Nu pot sa cred sa i-ai face asa ceva tatalui tau. Cum poti sa te saruti cu barbati?
Natsuhi il lua in brate vrand sa-l sarute din nou.
-Nu acum! vorbi Kaoru putin iritat.
Vazand ca nu are nici o sansa cat timp tatal lui Kaoru e in camera, ii arunca o privire serioasa barbatului, vorbind:
-Nu ai vazut nimic. Acum ii vei cere iertare pentru iertarea ta, dupa care pleci si inchizi usa in urma.
-Nu s-a intamplat nimic! vorbi barbatul ca hipnotizat. Kaoru, imi pare rau!
Baiatul se uita in ochii lui Natsuhi si ramase uimit cand vazu ca erau rosii ca sangele. Barbatul se intoarse spre el vazand ca ii e frica si ii lua mana intr-a lui, spunand:
-Nu-ti fie teama. Nu-ti voi face rau.
Il lua in breate soptindu-i la ureche:
-Vrei ...
-Nu!
-Dar nici macar nu ti-am spus ce vreau sa te intreb.
-Sa ma saruti sa sa ...
Baiatul se opri. Era prea jenat sa spuna cuvantul acela.
-Se ce?
Nu ii raspunse.
-Sex? Asta era cuvantul?
Nici de data asta nu ii raspunse.
-Uita-te la mine!
Kaoru isi intoase privirea spre el. Ce mai vroia de la el? Natsuhi isi apropie capul de batul lui si il saruta.
-Imi pare rau! Nu m-am putut controla! Te superi daca stau cu tine noaptea asta? O sa fiu pisica.
-Asta nu schimba nimic.
Urma o clipa de tacere, dupa care sunetul pasilor pe coridor ajunse la urechile baiatului.
-Ascunde-te! Vine mama!
Kaoru se ridica rapid de pe el si il sfatui sa intre sub patura. Barbatul il asculta si facu in tocmai. Cand usa se deschise larg, mama lui intra in incapere.
-Am auzit ca tatal tau a tipat la tine, vorbi femeia vrand sa se aseze pe pat.
-Mama. nu! striga baiatul infricosat.
-Nu ce? Kaoru ce e cu tine? de un timp te porti ciudat.
-Sunt bine, mama! Nu-ti fa griji. Am multe probleme pe cap.
-Se pare ca eu sunt una din ele, se auzi vocea lui Natsuhi.
-Nu mai vorbi.
-Kaoru, esti bine? intreaba mama lui ingrijorata.
-Da. Problema cea mai mare este ca s-a stricat telefonul. Are tetefoniocitoza. Se aud sunete ciudate.
-Cateodata vorbeste singur tatal tau, vorbi din nou Natsuhi.
-Ca asta. Vorbeste pe langa. Daca l-ar ajuta macar pe om, dar nu, vorbeste ca sa-l prinda parinti.
-Aha! Atunci bine. Sa nu faci prodtiuare. Daca ai nevoie de ceva sunt in bucatarie.
-Da mama. Te iubesc!
-Si eu.
Femeie iesi iar Kaoru se intoarse spre Natsuhi punadu-si mainule in san.