Capcana viselor

[Marina.]

Buna, buna! Imi pare foarte, foarte rau pentru aceasta intarziere, insa chiar nu am avut timp sa scriu. saptamanile astea nu am stat aproape deloc la PC si chiar nu am avut timp sa scriu. Imi cer inca odata scuze si sper ca nu v-am facut sa asteptati prea mult. Ei bine... iata aici capitolul sapte care chiar sper sa va placa, chiar daca mi-am mai iesit din mana de cand nu am mai scri. Sa va spun sincer, nu aveam de gand sa aduc next`ul saptamana asta din cauza lipsei de timp, insa dat fiind ca mi-am mai eliberat putin programul si ca in seara asta, pentru ca tocmai acum am scris capitolul, am avut un chef nebun sa scriu, iata continuarea. Sper sa va placa. Lectura placuta!
Ah, da, stiu ca nu e prea mare capitolul, sper ca va veti multumi si cu atat^^

Capitolul 7

Cu cat ma apropiam mai mult de camera brunetului inima imi batea din ce in ce mai tare, insa de data asta nu de teama sau timiditate, ci de nerabdare. Da, eram nerabdatoare sa le spun celor doi ce am pe suflet. Cel putin roscatei, deoarece lui Sasuke ii voi spune si cateva minciuni pentru a nu se mai simti ca si cum ar fi stapan pe mine. Ii voi arata ca si eu am orgoliu si ca nimeni nu mi-l poate calca in picioare. Nici macar el. Cu toate ca il iubesc atat de mult, nu il voi mai lasa sa ma umileasca. De astazi o sa vada o alta latura a Sakurei Haruno, una pe care am tinut-o ascunsa intr-un colt al inimii mele, insa acum e imperios necesar sa o scot la iveala. Veti vedea, veti vedea cu totii, de azi, o noua fata a acelei fete de care obisnuiati sa va bateti joc. Jur pe memoria tatalui meu, odihneasca-se in pace, ca voi deveni mai puternica.

Adancita in ganduri, nu constientizez ca stateam de cateva minute in fata usii baiatului. Trag aer in piept si deschid cu putere usa izbind-o de perete. Acolo, pe patul de o singura persoana, dar destul de incapator, se aflau Sasuke si Karin, nici nu ma asteptam la altceva. Roscata se afla peste adolescent avand pe ea doar lenjeria intima, iar Sasuke doar pantalonii. Am strans puternic din pumni nedand voie sentimentelor ce ma rodeau sa iasa la iveala, ascunzanu-le intr-un colt al inimii din care speram sa nu le recuperez vreodata.
-Nu-mi vine sa cred! - am inceput sa vorbesc avand un ton... nici eu nu stiu cum sa-l definesc. - Defapt, nici nu ma puteam astepta la altceva din partea voastra. Sunteti doi nenorociti si pe langa asta, tu, Karin esti si o mare cu*va, iar tu - imi intorc privirea spre tanar - un mare dobitoc. -spun uitandu-ma pe rand cand la unul cand la celalalt. Stiam ca sunt un nimeni pentru a-i trage la raspundere, insa nu ma puteam abtine. Trebuia sa fac asta pentru a ma descurca, iar pana acum, tot ce spusesem era foarte adevarat, nicio minciuna.
-Stiti ce?! De acum, puteti face ce vreti pentru ca, sa fiu a dracului daca ma mai intereseaza, insa un singur lucru va rog: sa ma lasati in pace si sa dati dovada de respect fata de mine. Nu va bag in seama, va cer acelasi lucru.
Bine, asta a fost o minciuna gogonata. Nimic, chiar nimic din ce am spus nu e adevarat. Ma mir si eu cum de am putut rosti toate astea fara sa las garda jos.
Dupa ce am spus toate astea, am putut observa cum Sasuke o indeparteaza pe roscata de pe el avand intentia de a se apropia de mine. Am tresarit, inima incepand sa-mi bata din ce in ce mai tare. NU! Nu am de gand sa las garda jos in fata lui, nu dupa tot ce am spus. Ar fi o dovada de lasitate mult prea mare.
-Pa-pa dragilor si... distractie placuta in continuare. spun pe un ton amuzat si plec de acolo incepand sa rad, chiar daca pe interior faceam exact contrariul.
Am incput sa alerg pe holurile pesteri in timp ce radeam zgomotos. De ce faceam asta? Ei bine, raspunsul e cat se poate de simplu: pentru ca Sasuke era in spatele meu, iar cu cat eu inaintam si radeam, cu atat nervozitatea lui se intensifica si, oh Doamne cat adoram asta.
Dupa cum era de asteptat, dupa inca cateva secunde, brunetul ma prinde din urma apucandu-ma de bratul drept si intorcandu-ma cu brutalitate spre el. Eu ma smucesc incercand sa fug, inca avand zambetul pe buze, insa el ma prinde din nou, de data aceasta de incheieturi si ma lipeste de peretele din spatele meu.
De data asta, eu nu-l mai priveam cu timiditate incercand sa imi feresc privirea de a sa, ci din potriva, il priveam in ochi cu curaj, cu mai mult curaj decat am dispus vreodata. Sincer, chiar si eu ma miram de unde capatasem aceasta stapanire de sine.
-S-a intamplat ceva? il intreb avand un ton amuzat. Nu pari foarte calm. continui chicotind.
Il priveam in ochi unde am putut sa vad cat e nervos era, insa, nu stiu cum a facut, dar intr-o clipa privirea i s-a schimbat intr-una satisfacuta. Hmm, ma intreb de ce.
Imi da drumul la incheieturi si se apropie periculos de mult de mine, vrand sa ma sarute, insa eu ii pun un deget pe buze si imi apropii buzele de urechea sa soptindu-i:
-Imi pare rau scumpete, insa numai gandul ca buzele acestea au fost sarutate de panarama aceea ma dezgusta, asa ca imi pare rau, dar va trebui sa-ti pui pofta-n cui.
Acestea fiind spuse, il imping atat incat sa pot trece, iar inainte sa plec ii mai arunc o singura privire. Reactia lui era una la care, sincer, chiar nu ma asteptam de la un Uchiha.
Brunetul ramasese incremenit privind in gol spre locul in care cu cateva clipe in urma fusesem eu si strangea puternic din pumni. Sa fiu sincera, chiar nu ma asteptam sa ma descurc asa de bine si ca vorbele mele sa-l puna atat pe ganduri. O noua performanta. Nu pot sa cred ca eu, fata ce pana seara trecuta a fost o proasta, acum s-a transormat in cea care sunt acum.
Da, noua si imbunatatita Sakura Haruno.
Jocul abea a inceput!