Seeking happiness [YAOI]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul VIII

-Ce? Nu ti-am spus inainte se a pleca de acasa?
-Nu. Ce imi mai ascunzi? Esti cumva casatorit si cu doi copii?
-Nu, asta nu se va intampla.
Ofteaza si se apropie de mine, iar eu ma dau in spate. M-am oprit atunci cand ma lovesc de perete. Isi puse mana langa capul meu si incepu:
-Nu ma forta sa fac lucruri pe care le voi regreta.
Ma prinde de barbie iar cand vreau sa i-o indepartez, isi uneste buzele cu ale mele. Era a doua oara, dar nu imi placea , mai ales cand isi mai introduse si limba, cautand-o pe a mea.
Incerc din rasputeri sa imi intorc capul intr-o parte, dar era in zadar. Puse stapanire pe corpul meu. Imi simteam genunchi cum tremura de frica iar inima incepu sa-mi bata cu putere in piept. Spatele imi aluneca pe perete, pana cand am ajuns jos, dar sarutul continua.
Limba lui exlpora fiecare centimetru a guri mele, in timp ce mana imi aluneca pe pieptul lui. Brusc intrerupse sarutul si isi lipi buzele pe gatul meu, parca vrand sa ma devoreze.
Nu stiu ce sa fac casa il opresc. Instinctul imi spunea sa savurez fiecare minut, insa ratiunea imi spunea sa ma opun atingerilor lui. Eram confuz. Ma simteam controlat. Isi indreapta mana spre gatul meu si imi deschise cei cinci nasturi ai hainei, pana afunse la camasa.
-Astept cu nerabdare momentul in care vei fi al meu. Sa-ti mangai fiecare particica a corpului.
Simteam cum obrajii imi iau foc si bataile inimi devin din ce in ce mai puternice. Imi intorc lent capul, auzind usa ca se deschide. Era Kiosuke.
Simteam cum ploapele mi se inchid incat, dar nu m-am opus.

Mana mare a lui Haruto imi dadu bretonul din ochii, ceea cema facu sa mi deschid. Imi zambi si ma saruta usor pe frunte.
-Aminteste-mi sa nu mai fac asta! vorbi acesta.
-Ce sa intamplat? intreb, ridicandu-ma la marginea patului.
-Ai lesinat
Cand vreau sa ma ridic, simt o durere puternica in frunte si camera parca se invarti in jurul meu, asa ca ma prabusesc inapoi pe pat. Incerc a doua si de data asta ma ridic in picioare, dar starea de ametaela deveni din ce in ce mai accentuata si ma las in fata. Din fericire, Haruto ma prinse ianainte sa ma ranesc.
-Esti bine? intreaba el, privindu-ma ingrijorat.
Imi cobor privirea spre el si obraji imi davin rosii cand imi dau seama sa sunt chiar deasupra lui. Se lasa pe spate, lasandu-mi mainile in ale lui si asezandu-le pe pieptul acestuia.
-Iti place sa conteolezi situatia, nu-i asa? E bine sa fi deasupra?
Vreau sa ma ridic, dar Haruto ma prinde de talie si isi ridica spatele de pe parchiet. Imi arunca un zambet plin de dragoste si isi apropie capul de gatul meu.
-Ce frumos mirosi! vorbi el, saruntandu-mi urechia.
Vaznad ca imi e frica, isi ridica capul si maprivi adanc in ochi.
-Se pare ca nu esti inca pregatit pentru ceea urmeaza.
-Cum adica?
-Chiar vrei sa sti?
Se apropie de mine si imi sopti ceva la urechie, ceea ca ma facu sa tresar si inima sa-mi bata cu putere in piept. Ceea ce imi spuse ma infricosa. Nu vroiam sa patesc asa ceva niciodata.
In acel momet, usa se deschise brusc si un baietel in costul negru si pantofi de aceasi culoare isi vara capul in incapere. Nu parea sa vada ceea ce se petrecea de cealalta parte a patului, spre norocul meu.
-Domnule Haluto, tati va chiama in biloul lui, incepu el, ramanand afara.
-Spune-i ca vin imediat! raspunse Haruto, ridicandu-se usor de pe podea.
Am suflat usurat si i-am multumitnd lui Dumnezeu ca am ajutase sa scap de un moment pe care sigur nu vroiam sa-l traiesc pe pielea mea. L-am urmarit cum isi ia haina si isi aranja camasa, indreptandu-se spre usa, dar nu inainte de a-mi spune:
-Ne vedemmai tarziu! Terminam ce am inceput alta data.
Imi arunca un sarut imaginar prin aer, dar eu m-am ferit pentru a nu ajunge pe obrazul meu. Simteam ca in sufletum meu se dadea o lupta pe viata si pe moarte. Pe de-o parte vroiam sa fiu alaturi de Haruto, acolo unde m asimteam in siguranta, dar pe alta parte, nu vroiam sa trec prin ceea ce imi spusese. Doua sentimente contradictorii se luptau pentru dominatia sufletului meu. Nu putem trai cu Haruto, dar nici fara el .
Cand usa se inchise, oftez usurat. Ce bine era sa fiu din nou singur. Imi arunc haina pe pat si ies sa iau putin aer. Ma apropii de marginea, ma proptesc cu mainile de balustrada, admirand frumusetea noptii. Slelele straluceau alaturi de luna care privea cu blandete natura adormita. Inca de mic stateam ore intregi privind cerul si urmaream deseori ploaia de meteoriti de pe acoperisul casei. Desi eram singur, eram fericit.
Dupa cateva minute, simt cum cineva ma prinde de talieie si imi acopera ochii cu mana. Un miros intepetor imi atrase atentia asupra celui din spatele meu. Era parfumul lui Haruto.
L-am lasat sa-mi ridice barbia, dupa care mana lui imi cobora pe piept. Creavata se dezlega usor si cazu langa picioarele mele.
Imi desfacu si cativa nasturi de la camasa, dupa care i-am simtit buzele aspre pe gat. Atunci mi-am dat seama ca in neregula. Buzele lui Haruto erau mai moi si netede, nu aspre.
-Iti place, nu-i asa? se auzi vocea strainului. Scuze, mi-am uitat balsamul acasa.
Vocea aceea imi parea foarte cunoscuta. O mai auzisem undeva, insa nu imi aminteam unde.
-Ma mai ti minte? Ne-am intalnit azi dimineata la intrere.
-Tu esti ... am exclamat eu speriat, insa nu mi-am putut termina fraza deoarece i-am simtit mana pe zona intima.
Un geamat evada din gura mea in momentul in care apasa usor.
-Te rog, opreste-te! am soptit , insa el nu asculta si stranse mi tare.
Un nou geamat, insa mult mai puternic. Nu ma simteam deloc bine. I-am repetet sa ma lase, dar nici de data asta nu m-a ascultat.
-Lasa-l! se auzi vocea lui Haruto din departare.
-Haruto, prietene! Chiar asa de egoist esti? Nu poti sa imparti si tu?
-Ia-ti mainile de pe el, Seiichiro!
-Calm, calm! Nu-i fac nimic. Doar discutam ca intre barbati. Ce, esti gelos?
Simt cum stransoarea barbatului dispare si puteam sa-mi mics corpul din nou.
Auzeam gafaitul lui Haruto si tusa slaba a celuilelt caruia nu-i puteam spune om.
-Seiishiro, esti la fel ca in trecut. Tot mai vrei sa le faci rau celor din furul meu.
-Recunosc, sunt vinovat! Ce-ai sa-mi faci?
Urma un moment de liniste, dupa care continua:
-E asa cum mi-am imaginat. Nu ai putea sa-i faci rau nici unei muste.
-Ai geija ca intreci masura!
-Serios? Si ce-ai sa-mi faci?
Cu ochii inca inchisi, incerc si, spre surprinderea mea, barbatul era intins la cativa pasi de mine, mangaindu-si obrazul. Il vad pe Haruto langa mine si ii sar automat în brate.
-Haruto, prostule! Ai spus ca nu ma vei mai lasa singur niciodata.
-Imi pare rau! Totul e bine acum!
-Poti sa-l pastrezi! Nu am nevoie de el! striga Seiichiro, indepartandu-se suparat.

Sper sa va placa.