25-02-2011, 08:47 PM
Capitolul XII
Barbatul isi apropie capul de cel al baiatului. Desi stia ca nu va accepta si a doua oara, spera ca s-a razgandit, dar acea speranta disparu cand barbatul isi intoarse privirea. Buzele barbatului ii atinsera doar obrazul.
-Ai un gat irezistibil! vorbi Natsuhi, miscandu-si capul intr-o parte.
La auzul acelei propozitii, obrajii baiatui devenira rosii, dar isi opri un geamat ce l-ar fi excitat pe vampir. Stia ca daca s-ar zbate, ar fi inrautatit lucrurile. Nu se putea compara cu el.
-Fa-o! vorbi brunetul, ceea ce il facu pe Natsuhi sa-l priveasca nedumerit.
Facu o pauza, dupa care continua:
-Musca-ma!
Vampirul il prinse de barbie si ii ridica usor capul.
-Nu! Nu vreau sa te ranesc!
-Dar tu bei sangele oamenilor.
-Nu al tau. Cand voi hotara ca e timpul, o voi face. Dar nu acum .E prea devreme, ata pentru mine , cat si pentru tine. Si orcum am mancat deja.
-Dar ...
-Am spus nu! De ce nu ma asculti!
-Dar eu vreau!Acum si aici!
-Esti sigur? Chiar vrei?
-Da, vreau. Mai mult decat orce pe lume.
-Esti sigur ca esti pregatit?
-Nu am fost mai sigur in lume!
-Daca asta iti e dorinta!
Baiatului i se parea ciudat ca Natsuhi accepta prea usor propunerea lui. Ceva nu era tocmai in ordine.
Dar nu apuca sa-si termine gandul cand ii vazu coltii cum cresc. Inghiti in sec, insa gatul ii uscat. Vroia apa.
Canini vampirului se apropiara din ce in ce mai mult pana cand simti varful unuia atingandu-i gatul. Atat ii trebuia sa realizeze ca ceea se facea nu e bine si facu cativa pasi in spate. Inima ii batu cu putere in piept, respiratia ii era ingreunata din cauza frici si sangele ii fierbea in vene.
-Stiam ca nu esti pregatit, insa totul la timpul lui.
Barbatul il lua de mana si il trase dupa el in casa.
-Hei, ce faci? protesta Kaoru, inca speriat.
-Vino pana nu ma razgandesc. Nu vreau sa-ti fac rau.
Ii elibera mana, dupa care ii arunca un zambet prietenos. Fara a se apropia de el, continua pe un ton calm:
-Imi pare rau daca te-am speriat. Nu am vrut, doar vroiam da-ti arat ca nu esti pregatit sa devi ceea ce sunt eu: un monstru care curm vieti nevinovate. Iarta-ma!
Baiatul nu mai stia ce sa spun sau faca, asa ca isi lasa privirea in pamant , urmarindu-l indeaproape pe barbat cand acesta porni din nou la drum spre casa.
Ajunsi pe hol, nu departe de sufragerie, Kaoru il striga:
-Opreste-te!
-Sa intamplat ceva? intreabacelalalt cu o voce blanda.
-Stii ... despre acel ... sarut ... eu ...
-Daca mai vrei unul, trebuie doar sa ceri.
-Nu e vorba de asta ... as prefera sa nu afle ceilalti.
-Ti-e rusine cu mine?
-Nu, dar ca fratele tau mai mare ...
-La Keito te referi?
-Da! Ma sperie si mi-e teama ca va incerca sa-mi fac mai mult decat tine. Si nu vreau sa-mi pierd virginitatea cu el, as prefera sa fi tu in locul lui.
Auzind ce prosti spuse, baiatul isi puse mana la gura. Nu ii venea sa creada ca acele cuvinte au venit tocmai din sufletul lui. Isi simti obraji rosi, vrand s ase depareze, dar Natsuhi era deja inaintea lui, cuprinzandu-l cu ambele brate de talie.
-Am stiut ca e cava special la tine de cand te-am vazut prim oara. Si acum stiu ce. Voi astepta cu nerabdare acea clipa.
Trecu mai departe pe coridor, tragandu-l pe Kaoru dupa el. Ajunsi in fata usii, ii elibera mana si o impinse intr-o parte. Ca de obicei, Shun ii intampina in prag, pe un ton ironic:
-Pe unde a-ti umblat, porunbeilor? A trecut ceva vreme de cand a-ti plecat. Sper ca nu ati facut prosti.
-Cum? Ca si tine? se apara Kaoru, incercand sa-si controleze furia.
-Catelusul s-a enerva! Ce bine imi pare. Chiar ma pricep sa enervez oamenii.
Brunetul ar fi vrut sa sara la el si sa-l stranga de gat dar Natsuhi il opri cu un zambet.
-Lasa-l! Nu marita efortul.
-Oh, uita-te la el cum ii ia apararea iubitului.
-Nu sunt iubitul lui! Striga brunetul in aparea lui.
-Serios? Mie mi se pare altceva. Calmeaza-te! Nu trebuie sa te enervezi asa usor.
-Dar nu sunt nervos, tipa el din ce in ce mai tare.
-Da, sigur! Chiar te cred!
-Nu mai comenta atat. Oricul ...
Dar nu apuca sa-si dupa propozitia la sfarsit pentru ca Natsuhi ii acoperi gura cu palma. Baiatul se intoarse mirat spre el, neintelegand ce vroia sa obtina prin acest gest. Isi apropie urechia de cea a baiatului si ii sopti ceva. In acel moment, toate privirile erau atintite asupra celor doi. Shun era gelos pe Kaoru deoarece Natsuhi il privea cu atata dragoste, ceea ce Keito nu facea niciodata. SAisei si-ar fi dorit si el un sarut din partea micului Kaoru, iar Keito mai mult de atat. Nu se multumea cu nu simplu sarut, vroia mai mult, mult mai mult decat i-ar fi oferit Shun vrodata. Sau toti ceilalti cu care fusese in trecut. Vroia premiul la care toti ravneau: pe Kaoru.
Observand reactia celorlatti, fratele mai mic zambi discret, dar Kaoru nu avea cum sa-i vada chipul. Se vedea pe fetele lor ca le era ciuda si ar fi dat orce doar sa fie in locul lui, macar pentru cateva secunde. Nici lui Shun nu prea ii convenea ca iubitul lui se uita dupa Kaoru. Pe el trebuia sa-l iubeasca, nu pe pustiul ala care nici nu stie ce e viata. Nu il intelegea pe Keito. Cum putea cineva sa se uite la el, la acel schielet ambulant, fara pic de minte in acel capusor mic al lui.
Ramase pe ganduri timp de cateva secunde, dupa care se aseza pe picioarele lui Keito si il linse pe ureche pentru a-l trezi la realitate. Barbatul ii raspunse, punandu-si mana pe fundul lui si il stranse in brate. Baiatul scoase un geamat, ceea ce ii facu pe ceilalti sa tresara.
-Luati-va o camera! se auzi replica lui Saisei.
-Keito ... incepu roscatul, dar se opri cand mana barbatului ajunse pe zona intima. Nu din nou!
-Dar tu ai inceput! Vroiai sa-mi spui ceva?
-De fapt, da. Trebuie sa-ti spun ceva. Eu nu sunt cine par a fi. Nu am avut niciodata amintiri cu fosti tai iubiti. Stiu ca te-am mintit, dar am facut-o pentru ca te iubesc.
O lacrima se scurse pe obraz si ateriza pe pantaloni barbatului.
Kaoru ii privi, neintelegand cum ar putea sa minta in acel mod.Shun era viclean iar Keito naiv sau se prefacea pentru a-si duce planul pana la capat.
Se elibera din stransoarea barbatului, cand telefonul roscatului incepu sa vibreze in buzunar. Fara sa-l deranjeze pe Keito, se departa putin, dupa care raspunse:
-Da? Ajung imediat. Nu voi intarzia.
Isi arunca telefonul in buzunar si isi intoarse privirea catre Keito, spunand:
-Trebuie sa plec, dar ma voi intoarce repede. Nu voi sat mult.
Porni spre usa si cand ajunse in fata ei, ii striga lui Kaoru:
-Sunt mai destept decat tine!
Deschise usa, dar cand sa iasa afara, uita sa-si ridice piciorul si se inpiedica pe prag. Tipa de durere, deoarece tot corpul il durea. Se ridica si isi continua drumul, chinuindu-se sa mearga.
Dupa ce usa se inchise in urma lui, Kaoru vorbi mai mult sine:
-Mai destept decat mine, serios?
Barbatul isi apropie capul de cel al baiatului. Desi stia ca nu va accepta si a doua oara, spera ca s-a razgandit, dar acea speranta disparu cand barbatul isi intoarse privirea. Buzele barbatului ii atinsera doar obrazul.
-Ai un gat irezistibil! vorbi Natsuhi, miscandu-si capul intr-o parte.
La auzul acelei propozitii, obrajii baiatui devenira rosii, dar isi opri un geamat ce l-ar fi excitat pe vampir. Stia ca daca s-ar zbate, ar fi inrautatit lucrurile. Nu se putea compara cu el.
-Fa-o! vorbi brunetul, ceea ce il facu pe Natsuhi sa-l priveasca nedumerit.
Facu o pauza, dupa care continua:
-Musca-ma!
Vampirul il prinse de barbie si ii ridica usor capul.
-Nu! Nu vreau sa te ranesc!
-Dar tu bei sangele oamenilor.
-Nu al tau. Cand voi hotara ca e timpul, o voi face. Dar nu acum .E prea devreme, ata pentru mine , cat si pentru tine. Si orcum am mancat deja.
-Dar ...
-Am spus nu! De ce nu ma asculti!
-Dar eu vreau!Acum si aici!
-Esti sigur? Chiar vrei?
-Da, vreau. Mai mult decat orce pe lume.
-Esti sigur ca esti pregatit?
-Nu am fost mai sigur in lume!
-Daca asta iti e dorinta!
Baiatului i se parea ciudat ca Natsuhi accepta prea usor propunerea lui. Ceva nu era tocmai in ordine.
Dar nu apuca sa-si termine gandul cand ii vazu coltii cum cresc. Inghiti in sec, insa gatul ii uscat. Vroia apa.
Canini vampirului se apropiara din ce in ce mai mult pana cand simti varful unuia atingandu-i gatul. Atat ii trebuia sa realizeze ca ceea se facea nu e bine si facu cativa pasi in spate. Inima ii batu cu putere in piept, respiratia ii era ingreunata din cauza frici si sangele ii fierbea in vene.
-Stiam ca nu esti pregatit, insa totul la timpul lui.
Barbatul il lua de mana si il trase dupa el in casa.
-Hei, ce faci? protesta Kaoru, inca speriat.
-Vino pana nu ma razgandesc. Nu vreau sa-ti fac rau.
Ii elibera mana, dupa care ii arunca un zambet prietenos. Fara a se apropia de el, continua pe un ton calm:
-Imi pare rau daca te-am speriat. Nu am vrut, doar vroiam da-ti arat ca nu esti pregatit sa devi ceea ce sunt eu: un monstru care curm vieti nevinovate. Iarta-ma!
Baiatul nu mai stia ce sa spun sau faca, asa ca isi lasa privirea in pamant , urmarindu-l indeaproape pe barbat cand acesta porni din nou la drum spre casa.
Ajunsi pe hol, nu departe de sufragerie, Kaoru il striga:
-Opreste-te!
-Sa intamplat ceva? intreabacelalalt cu o voce blanda.
-Stii ... despre acel ... sarut ... eu ...
-Daca mai vrei unul, trebuie doar sa ceri.
-Nu e vorba de asta ... as prefera sa nu afle ceilalti.
-Ti-e rusine cu mine?
-Nu, dar ca fratele tau mai mare ...
-La Keito te referi?
-Da! Ma sperie si mi-e teama ca va incerca sa-mi fac mai mult decat tine. Si nu vreau sa-mi pierd virginitatea cu el, as prefera sa fi tu in locul lui.
Auzind ce prosti spuse, baiatul isi puse mana la gura. Nu ii venea sa creada ca acele cuvinte au venit tocmai din sufletul lui. Isi simti obraji rosi, vrand s ase depareze, dar Natsuhi era deja inaintea lui, cuprinzandu-l cu ambele brate de talie.
-Am stiut ca e cava special la tine de cand te-am vazut prim oara. Si acum stiu ce. Voi astepta cu nerabdare acea clipa.
Trecu mai departe pe coridor, tragandu-l pe Kaoru dupa el. Ajunsi in fata usii, ii elibera mana si o impinse intr-o parte. Ca de obicei, Shun ii intampina in prag, pe un ton ironic:
-Pe unde a-ti umblat, porunbeilor? A trecut ceva vreme de cand a-ti plecat. Sper ca nu ati facut prosti.
-Cum? Ca si tine? se apara Kaoru, incercand sa-si controleze furia.
-Catelusul s-a enerva! Ce bine imi pare. Chiar ma pricep sa enervez oamenii.
Brunetul ar fi vrut sa sara la el si sa-l stranga de gat dar Natsuhi il opri cu un zambet.
-Lasa-l! Nu marita efortul.
-Oh, uita-te la el cum ii ia apararea iubitului.
-Nu sunt iubitul lui! Striga brunetul in aparea lui.
-Serios? Mie mi se pare altceva. Calmeaza-te! Nu trebuie sa te enervezi asa usor.
-Dar nu sunt nervos, tipa el din ce in ce mai tare.
-Da, sigur! Chiar te cred!
-Nu mai comenta atat. Oricul ...
Dar nu apuca sa-si dupa propozitia la sfarsit pentru ca Natsuhi ii acoperi gura cu palma. Baiatul se intoarse mirat spre el, neintelegand ce vroia sa obtina prin acest gest. Isi apropie urechia de cea a baiatului si ii sopti ceva. In acel moment, toate privirile erau atintite asupra celor doi. Shun era gelos pe Kaoru deoarece Natsuhi il privea cu atata dragoste, ceea ce Keito nu facea niciodata. SAisei si-ar fi dorit si el un sarut din partea micului Kaoru, iar Keito mai mult de atat. Nu se multumea cu nu simplu sarut, vroia mai mult, mult mai mult decat i-ar fi oferit Shun vrodata. Sau toti ceilalti cu care fusese in trecut. Vroia premiul la care toti ravneau: pe Kaoru.
Observand reactia celorlatti, fratele mai mic zambi discret, dar Kaoru nu avea cum sa-i vada chipul. Se vedea pe fetele lor ca le era ciuda si ar fi dat orce doar sa fie in locul lui, macar pentru cateva secunde. Nici lui Shun nu prea ii convenea ca iubitul lui se uita dupa Kaoru. Pe el trebuia sa-l iubeasca, nu pe pustiul ala care nici nu stie ce e viata. Nu il intelegea pe Keito. Cum putea cineva sa se uite la el, la acel schielet ambulant, fara pic de minte in acel capusor mic al lui.
Ramase pe ganduri timp de cateva secunde, dupa care se aseza pe picioarele lui Keito si il linse pe ureche pentru a-l trezi la realitate. Barbatul ii raspunse, punandu-si mana pe fundul lui si il stranse in brate. Baiatul scoase un geamat, ceea ce ii facu pe ceilalti sa tresara.
-Luati-va o camera! se auzi replica lui Saisei.
-Keito ... incepu roscatul, dar se opri cand mana barbatului ajunse pe zona intima. Nu din nou!
-Dar tu ai inceput! Vroiai sa-mi spui ceva?
-De fapt, da. Trebuie sa-ti spun ceva. Eu nu sunt cine par a fi. Nu am avut niciodata amintiri cu fosti tai iubiti. Stiu ca te-am mintit, dar am facut-o pentru ca te iubesc.
O lacrima se scurse pe obraz si ateriza pe pantaloni barbatului.
Kaoru ii privi, neintelegand cum ar putea sa minta in acel mod.Shun era viclean iar Keito naiv sau se prefacea pentru a-si duce planul pana la capat.
Se elibera din stransoarea barbatului, cand telefonul roscatului incepu sa vibreze in buzunar. Fara sa-l deranjeze pe Keito, se departa putin, dupa care raspunse:
-Da? Ajung imediat. Nu voi intarzia.
Isi arunca telefonul in buzunar si isi intoarse privirea catre Keito, spunand:
-Trebuie sa plec, dar ma voi intoarce repede. Nu voi sat mult.
Porni spre usa si cand ajunse in fata ei, ii striga lui Kaoru:
-Sunt mai destept decat tine!
Deschise usa, dar cand sa iasa afara, uita sa-si ridice piciorul si se inpiedica pe prag. Tipa de durere, deoarece tot corpul il durea. Se ridica si isi continua drumul, chinuindu-se sa mearga.
Dupa ce usa se inchise in urma lui, Kaoru vorbi mai mult sine:
-Mai destept decat mine, serios?