Rape me , my friend

[Eric]

Elian

Filmul ales de Lex a inceput de mai putin de zece minute dar deja nu ma mai pot uita. Strang nelinistit perna in brate si il injur in gand pentru gusturile lui: de groaza ? noaptea !? Mda, evident ca vrea doar sa imi arate cat de mare si tare este el si... la naiba, nu vreau sa il las sa mi-o demonstreze. Sta pe jos, la marginea patului, desi nu i-am cerut sa o faca. Din cand se intoarce si trage cu ochiul la mine, imi urmareste reactiile si zambeste din coltul gurii. Ah, stie ca nu suport nenorocitul de film, ca ma sperie.
Tresar la fiecare scena si imi ascund fata in perna
- Auzi, ba ?
- Ce vrei ? miorlai descoperindu-mi doar ochii .
- Esti tare simpatic cu figura aia terorizata, spune razand si casca.
- Ce vrei sa spui ? Nu sunt...aaa...terorizat de nimic.
- Hai nu zau ?
Imi dau ochii peste cap si ma intorc pe partea cealalta ca sa dau impresia ca nu imi pasa nici de el nici de prostia lui de film " infricosator". Da, sigur, de parca m-as speria eu de la un film...

Lex

Ma ridic pe nesimtite si ies din camera, lasandu-l singur. Ma amuza felul stupid in care se straduieste sa nu-si arate frica, dar tot un copil speriat pare. Ma calca pe nervi pustiul, nu stiu de ce dar brusc nu mai am nici un chef de prezenta lui.

Ma plimb prin casa fara sa stiu ce caut si aleg sa intru in biroul tatalui meu. Ma asez,aprind lampa, pun capul pe masa si raman asa un timp, golindu-mi mintea. Un tipat imi bruiaza linistea si tresar putin ingrijorat.
Cineva bubuie si tranteste usi, strigandu-mi numele. Of, ce poate sa mai vrea de la mine?
- Elian,ultima usa ! Cea din capatul holului, urlu.
Putin mai tarziu silueta i se profileaza in prag si ma pufneste rasul la auzul respiratiei sacadate.
- Lex !
- Da, Elain, sunt chiar aici.
- Lex, cum ai putut sa ma lasi singur !? se ratoieste la mine cu o voce mult mai pitigaiata decat o are de fapt. Stiai doar, stiai ca nu ma simt in siguranta si ai plecat. De ce ai plecat?

Ma ridic de la birou fara sa ii raspund si imi reiau plimbarea prin casa. Elian este ca si umbra mea, ma urmeaza pas cu pas, ca un catelus. Se tot tine dupa mine si aprinde lumina in fiecare camera, ca la comanda. Imi continui jocul, el se alatura, nimeni nu scoate nici un cuvant.

Nu am o tinta, ma distreaza pur si simplu situatia si continui asa pana cand il aud cascand in spatele meu si ma introc brusc. Tresare si scoate un mic tipat, apoi se incrunta si isi da ochii peste cap. Doamne, ce-i mai place sa faca asta! Are asa o placere diabolica de a ma scoate din sarite fara nici macar sa se straduiasca. Nu-mi inteleg starea de nervozitate dar simt ca o impartasim, ca nu sunt singurul. Ramanem fata in fata, privindu-ne, amandoi cu niste expresii ciudate pe fata, ni se citeste framantarea in priviri.

- Bine,Elian.Joaca s-a terminat.
- Nu ma jucam, cel putin nu cu tine.
- Stiu, esti doar speriat.
- Nu,nu sunt! Pur si simplu nu-mi place sa raman singur cand nu sunt la mine acasa. Crezi ca stii totul, ca ma cunosti?
- In timp, as putea sa spun si asta, ii spun razand fals.
- Las-o balta, Lex. Nu-ti doresti sa ma cunosti, nici macar nu ma poti suporta. Hai,recunoaste! Sau ce, crezi ca am nevoie de mila ta? De asta mi-ai luat azi apararea, pentru ca te simti vinovat? Vai, sarmanul copil neajutorat... N-am nevoie.
- Am impresia ca nu are nici un rost sa incep o discutie cu tine..
- Ti-am cerut eu sa-mi vorbesti? ma intreaba pe un ton veninos.
- Elian, cine era pustiul care zbiera prin casa dupa mine mai devreme? Daca erai tu- si da, erai tu- taci dracului din gura si hai in dormitor. O sa dormi cu mine in seara asta, nimeni nu are nimic de spus, nimeni nu atinge pe nimeni. Dormit, atat. Accepti?

Ezita, isi frange mainile, ofteaza si in final da din cap in semn ca accepta. Ne intoarcem impreuna in camera mea, se urca in pat, fac la fel, impartim aceeasi tacere apasatoare, bolnava. Nu o suport, respir incet, evit sa-l privesc, asteptand sa adoarma. Face la fel. Am impresia ca cineva a oprit timpul, ca se taraie undeva in urma noastra si ma holbez aiurea la tavan.

Imi dau seama ca se chinuie sa ramana treaz, inca il mai ingrijoreaza faptul ca as putea sa profit de el din nou. Strang in pumni asternutul, oftez si ii urez noapte buna. Se preface ca nu ma aude. Mult mai tarziu, ritmul respiratiei lui devine constant, adanc si realizez, mort de somn, ca a adormit. Ma intorc cu fata la el si il privesc dormind, in sfarsit linistit.

Trasaturile lui ma tulbura, are o frumusete pe care nu reusesc sa o descriu in cuvinte. Ii sarut delicat tamplele, trecandu-mi mana prin parul lui si degetele imi aluneca pe conturul buzelor arcuite intr-un suras inocent. Ma aplec si imi lipesc buzele de ale lui, presand usor. Raman asa o fractiune de secunda, apoi el tresare prin somn si inima aproape imi explodeaza de groaza la gandul ca ar putea fi treaz. Ma retrag, il privesc tinandu-mi respiratia, nu are nici o reactie. Rasuflu usurat si inchid ochii, ma las purtat de ganduri si senzatii in subconstient. Somnul, patul pe care il impartim ne uneste. Ceva, poate linistea, poate groaza de resentimente si lucruri pe care amandoi le negam, ne desparte.