[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

Well girlz, am fost harnica si v-am adus noul capitol hope ya like it
Lots of kisses

Capitolul XVIII

Ochii mei obositi s-au deschis lent si grei, fiind deranjati de lumina ce patrundea libera prin geamul camerei mele neacoperit de perdele. Am mormait o injuratura neinteligibila care suna mai mult cu un scancet lung, apoi mi-am intors capul spre partea dreapta. Mi-a aparut o imagine putin neclara inaintea ochilor, insa imediat am tresarit, sarind mai departe si ridicand-ma intr-un cot.
-Ce dracu cauti aici? intrebasem eu pe un ton ragusit, punandu-mi imediat mana pe frunte la simtirea ametelii si a unei dureri cumplite de cap. Am injurat din nou.
El era sprijinit de bratul sau drept si nu facea decat sa ma priveasca.
-Mai gandeste-te o data si pune-mi din nou intrebarea, spuse el pe acelasi ton increzut ca intotdeauna.
Mi-am lasat pivirea in jos spre patul meu ravasit a carei plapuma era cazuta pe jos, si am primit ca un traznet imaginile care mi-au invadat mintea. Pentru a treia oara injurasem, strangand puternic din dinti si prinzand intre degete suvite din bretonul meu saten.
-Da, asa e, aproba el, trecandu-si limba peste buza superioara. A fost dusul, apoi patul... si tu ai fost mai aprins ca niciodata, adauga pe urma, trantindu-se pe spate, zambind multumit, dupa care continuase. Hmm... Ai fost atat de doritor, te agatai de mine ca o pisica infometata...
-Taci din gura! ma rastisem eu, nervos, incruntandu-ma. Si iesi afara din casa mea! ordonasem pe urma, facand un semn brusc din mana, aratand spre usa camerei mele.
El ridicase ambele maini cu palmele inainte ca un semn de perdare.
-Hei, aici nu pledez vinovat de nimic. Bautura spune adevarul.
-Bautura nu spune nimic! E... A fost...
Capul meu ametit nu putea gasi nicio explicatie care m-ar fi putut scuza, si devenisem agitat din acea cauza, in incercarea de a nascoci ceva credibil.
-Da, a fost extraordinar, intervenise el, cand vasuse ca din gura mea deschisa nu iesea niciun cuvant.
-Nu asta am vrut sa spun!
El se ridicase din nou, sprijinindu-se in cot.
-Nu ai vrut, dar asa a fost, si stii al dracului de bine... Chiar daca era sa lesini dupa ce am iesit de la dus, tot tu ai vrut sa continuam si in pat.
-Taci dracului... rostisem eu incet, vrand sa cobor din pat, cand mana lui imi inconjurase incheietura.
-Nu, nu mai tac. Am facut-o destul. Iar tu, baiete vei sta sa ma asculti.
Fusesem surprins cand ii auzisem cuvintele atat de hotarate, insa din nou ma incruntasem.
-Cine te crezi sa imi spui mie ce sa fac?! Mie nu imi comanzi! ma rastisem eu din nou, inainte ca mana lui sa ma traga puternic in pat, iar trupul sau mare si gol sa se aseze peste al meu. Bratele sale erau de-o parte si de alta a capului meu, iar incheietura mainii mele drepte era imobilizata de catre degetele lui mai puternice, chiar langa capul meu, pe perna.
-Poate inafara patului nu iti place sa fi condus, dar stiu al naibii de bine ca adori sa fii dominat in el! rostise el, calm, accentuand clar prepozitia "in".
-Asta nu...
-Lasa scuzele tampite. Spune-mi daca ai de gand sa ma asculti.
-Nu! Nu am de gand sa iti ascult idioteniile fara rost. Ai patru pereti aici. Alege unul si spune-ti discursul. Eu, draga domnule trebuie sa fac un dus. Iar tu trebuie sa dispari din casa mea.
-Nu poti sa faci fata adevarului, hm? intrebase el, zambind strengaresc in timp ce ochii lui erau fixati in ai mei... Prea fixati. Parca incercau sa imi citeasca gadurile.
-Doar nu ma intereseaza ce ai de spus! Totul a fost o... pura intamplare!
-Da, la fel ca si data trecuta in care te-ai straduit atat de tare sa scapi de mine, spuse el ironic.
-Chiar nu ma intereseaza ce crezi sau ce vrei, sau drept cine naiba vrei sa ma iei, dar eu nu am nicio legatura cu tine, intelegi? Daca s-a intamplat de cateva ori, nu inseamna nimic, nu? Adica, ce spun? Nu insemna nimic, punct!
-Dar ai vrea sa insemne, rosti el, sigur pe sine.
-Nu inseamna, bine?! Acum, lasa-ma sa ma ridic. Chiar tauri nu pot sa ridic fara putina cooperare.
-Vrei cooperare? Intai fa tu rost de ea. Eu o am din plin... Cel putin azi. Iar eu cred ca minti.
-Da? Crezi? atunci fa-ti propria emisiune si numeste-o "Detectorul de mincini"! Inspirat, nu-i asa?
-Nu la fel de inspirat precum persoana pe care a spus-o. Iti e fica. Recunoaste.
-Imi pare rau, nu jucam "Adevar sau provocare". Lasa-ma! Spusesem eu rastit, smucindu-mi mana din stransoarea lui, moment in care el se daduse la o parte, lasandu-ma sa ma ridic.
Statea asezat in capul oaselor, cu un picior arcuit, iar altul intins. Si-a trecut mana dreapta prin parul ciufulit, iar eu ii luasem pantalonii de pe jos, pe care i-i aruncasem in brate.
-Imbraca-te. Nu vreau sa te mai vad gol nicio clipa, spusesem eu, luandu-mi apoi din dulap un halat negru de matase, pe care il imbracasem repede.
In loc sa faca ce ii cerusem, el isi scoase din buzunarul pantalonilor pachetul de tigari. Dupa ce isi aprinsese "eliberatoarea de stres" cu o bricheta argintie, imi intinse si mie pachetul.
-Nu multumesc. Nu mai risc cu tine, am spus eu in timp ce imi legam cordonul negru al halatului.
-Atunci ia-o pe asta.
Imi intinse tigara pe care si-o aprinsese, si mi-am ridicat ochii spre el. Cred ca eram doi care aveam nevoie de nicotina.
M-am apropiat de pat si am luat tigara din mana lui, cu o privire oarecum neincrezatoare. El isi aprisese alta, iar eu luasem scumiera de pe pervazul geamului, ducand-o pe pat.
-Poti sa stai pe pat. Inca nu am pus stapanire totala pe el, rostise el, dupa care incepuse sa faca cercuelete de fum care se ridicau spre tavan.
-Doar daca iti iei pantalonii pe tine, replicasem eu, inainte de a duce tigara la gura.
El scosese fumul pe nas, la propriu, ca un taur nervos din desenele animate, apoi prinsese cu buzele de filtrul tigarii, penru a-si avea ambele maini libere. Facuse ceea ce ii cerusem.
-Si... slitul, rostisem incet, vazand ca imbracase pantalonii, insa nu isi trase fermoarul.
Isi daduse ochii peste cap, apoi facuse si acel lucru. Si-a intins pe urma bratele aratandu-mi realizarea sa, ridicandu-si in acelasi timp ambele sprancene.
-Multumit? intrebase el, prinzand pe urma de tigarea a carui fum ii ajunsese in ochi.
-Nu stiu... inca esti aici.
-Si nu voi pleca prea repede, asa ca ia un loc.
Am oftat, stiind ca nu aveam cum sa il dau afara. Mai degraba m-ar fi dat el afara din propria casa. M-am asezat pe marginea patului, cu spatele la el, continuand sa fumez. Dar nu ma simteam comod. Daca nici in propriul pat nu puteam sa stau cum voiam, ce dracu mai incercam sa demonstrez?
Imediat ma asezasem mai bine, mai aproape de el, ducandu-ma mai sus pe pat si sprijinindu-ma de spatarul de lemn al acestuia.
-Si asta e un inceput, rostise el dupa care a ras scurt.
-Da, inceputul nimicului, aprobasem eu ironic.
-Asculta Yuri, incepuse el, cand imi intorsesem brusc si surprins capul spre el. Inima parca mi se oprise pentru cateva nanosecunde.
Mi-a observat reactia si s-a oprit, apoi mi-am intors din nou capul inainte, scotand un sunet din gat care trebuia sa sune a ras. Ma intrebase ce s-a intamplat.
-Nimic. Cred ca e prima oara in care mi-ai zis pe nume si nu "baiete" sau alte porcarii.
A ras din nou, dupa care trasese un fum din tigara.
-Si uite cum observi tot ce zic si ce fac... De fapt, e a doua oara. Prima a fost chiar atunci cand ne-am intalnit in birou.
-Ziceai ceva de observat? intrebasem eu, vazand ca el tinuse mai bine minte. Oricum atunci a fost doar ca sa imi demonstrezi ca stii, sa ma surprinzi, nu ca sa mi te adresezi pe nume.
-Adevarat. Si am impresia ca eviti sa asculti ce am de zis.
-Nu evit. Nu vreau sa stiu, rostisem eu nepasator, ducand tigarea la gura.
-Te vreau, spuse el dintr-o data, atat de hotarat incat ma agitase ca pe un sifon.
-Toata lumea ma vrea, am zis eu in incercarea de a-mi ascunde nelinistea.
-Te vreau langa mine. Tot timpul.
Inghitisem cu greu, si nu reusisem sa imi opresc trupul din a tremura bruc din cauza unui fior care imi strabatuse corpul din varful degetelor de la picioare pana la nodul din gat.
-Ai gresit persoana, rostisem eu, vrand sa cobor din pat, in incercarea de a ma indeparta. Ma prinse din nou de incheietura, oprindu-ma.
-Nu am gresit nimic.
Isi stinse tigara, cu mana cealalta, apasand-o pe suprafata rece a scumierei de langa el, apoi luase scurmiera, intinzandu-se peste mine pentru a o aseza pe noptiera. Imi luase si mie tigara pe care a stins-o, pe urma imi prinsese obrajii intre palme.
-Nu stii ce spui. Cred ca ai avut ceva in tigara. Vorbesti tampenii! ma agitasem eu, devenind imediat usor speriat.
-Asculta-ma, ceruse el din nou, pe un ton calm, care imi atrase atentia. Ma asculti? intrebase pe urma, fixandu-si privirea pe chipul meu, pana cand am afirmat o data usor din cap si el continuase. Atunci ai face bine sa fii atent, pentru ca m-am saturat sa ne jucam. Lasa-ti incapatanarea de-o parte pentru ca nu iti ajuta cu nimic fata de mine. Ma vrei, si mi-ai demonstrat asta atat de bine si esti constient de lucrul asta, dar esti prea incapatanat sa accepti adevarul.
-Esti nebun! Nu am ce sa accept! Nici nu stiu de ce te ascult! ma rastisem eu, dandu-i mainile la o parte si coborand din pat, indreptandu-ma spre living.
-Stii ca e adevarat, spuse el, venind pe urmele mele.
-Nimic nu e adevarat!
-Totul e adevarat! Si incerci sa fugi de fiecare data pentru ca iti e frica! De ce? Iti e teama de Kitami?
-Uite ce e, am rostit eu, oftand, intorcandu-ma spre el, si trecandu-mi agitat mana prin par. Kitami mi-ar da un glont in mijlocul fruntii daca m-ar vedea cu tine! Nici nu il doare ca eu sunt asa-zisul lui fiu!
-Esti fiul lui? intrebase el, cascand ochii socat.
-Fiu adoptiv, da. Dar nu ii port numele. Si nu l-ar durea inima sa ma omoare cand tot el m-a facut ceea ce sunt! Nu vreau sa il tradez! Imi merita respectul pentru cat m-a ajutat!
-Respect pentru ce? Ceea ce face el nu e bine, iar ce faci tu, nici atat. Nu e nimic de bine in ceea ce a facut pentru tine. Puteai avea o slujba normala.
-Care slujba? Dante, sunt un chelner pe timp de zi! Adevarat, am liceul facut, dar nu am facultate! Ce ai vrea sa lucrez? Viata mea ar fi fost un rahat fara Kitami! Nici nu l-as condamna daca m-ar omora pentru ca... am facut toate astea. Asta inseamna ca il tradez! Daca ar vedea ca am documentele alea nenorocite si nu am vrut sa i le duc...
-Ai zis ca nu ai avut timp, amintise el, zambind in coltul gurii, cand eu ma blocasem auzindu-l. Esti constient ca ai putea sa primesti un glont pentru asta si totusi nu faci nimic pentru a ma compromite. Nici pentru viata ta. Nu realizezi ca risti pentru mine?
-Nu risc pentru tine! atacasem eu, cand stiam de fapt ca avea dreptate.
-Atunci pentru ce? venise intrebarea lui, care ma lasase in pana de idei.
Totusi fusesem salvat de sunetul ciocanitului in usa. M-am indreptat spre ea, stiind ca trebuia sa fie Takashi, insa cand am deschis-o, inima mi se oprise, iar picioarele mi s-au inmuiat.
-Domnule Kitami... rostisem eu stins, cu gatul parca strans de o menghina si mainile tremurande. In acel moment ma consideram deja mort.