02-02-2011, 02:00 PM
Multumim pt com, Mira! :*
Chiar iti place Anki, se vede;))
Next:
Capitolul 8
Am inebunit de frica in momentul in care am auzit acele sunete. Oricum eram speriat, acea senzatie nenorocita inca persista. In momentul in care m-a pus la zid si m-a ascuns am simtit ca va urma ceva rau, insa cand l-am vazut ca se transforma simteam ca voi inebuni. Era varcolac in fond, probabil m-ar fi mancat cu totul, nu stiam cum se poarta ei cand sunt asa.
Tot ce era cert era ca ma temeam. Trupul imi tremura acum, imi simteam inima batand din ce in ce mai repede. Se aud de undeva de sus niste maraituri, apoi incepe o lupta. Imi era teama sa ma uit, insa auzeam scherlalaituri si oase rupandu-se. I-am vazut trupul urias al lui Anki. Il puteam recunoaste dintr-o mie, emana energie pozitiva in ceea ce ma privea pe mine. Stiam ca nu imi vrea raul, el, Anki, insa varcolacul… Nu stiam la ce sa ma astept din partea unei fiinte supranaturale incredibil de puternice pe deasupra.
Putin dupa aceste scheunaturi si sunete ce ma inspaimantau, am auzit un altul, mai lung, mai puternic, semn ca era cineva ranit. Abia in acel moment am avut curajul sa ma uit. Ochii albastrii-smarald mi-au fost inundati de lacrimi in momentul in care m vazut trupul urias al lui Anki zacand pe jos, intr-o balta de sange. I-am vazut mai apoi, dupa ce a revenit la forma umana, coapsa sfasiata. Am alergat spre el, plangand ca un copilas. Ma simteam neputincios, daca tanarul nu ar fi fost cu mine acum nu ar fi fost ranit, probabil ar fi fost acasa sau facand orice altceva. Ma simteam distrus. Am cazut in genunchi, strigandu-i numele in disperare. Domnul Meyer se tot chinuia sa ma faca sa ma opresc din plans, sa incetez, insa era cu neputinta sa fac asta.
Nari si domnul Meyer ne-au luat pe amandoi de acolo, ducandu-ne acasa. Am intrat in dus pentru a ma linisti, insa tot ce am facut a fost doar sa plang, sa plang si sa plang. Daca Anki era ranit grav asta era doar din cauza mea. Dupa cam vreo jumatate de ora am iesit din baie doar cu un prosop infasurat in jurul taliei si m-am asezat pe un pat. Cerberus a sarit langa mine si a inceput sa ma ling ape fata. I-am asezat mana pe cap si am inceput sa il mangai, frumosul animal asezandu-si capul pe picioarele mele si adormind.
Probabil am adormit, iar cand m-am trezit Cerberus nu mai era acolo. M-am ridicat si mi-am asezat parul blond cu negru in fata oglinzii, dupa care m-am imbracat intr-o pereche de pantaloni albi si o camasa si am iesit afara din camera, inca plangand. Spre norocul meu Anki era in fata mea, plimbandu-se pe corridor. Nu mi-am putut stapanii impulsul de moment si i-am sarit in brate de fericire. M-a batut usor pe spate, asigurandu-ma ca e bine, dupa care a spus ca mergem in Germania.
- Cum adica "mergem" ? am intrebat facand ochii mari.
- Exact mergem in Germania. Tu, eu si Cerberus, imi spuse parand putin arogant, apoi disparu.
Dupa mai bine de doua ore, eram gata amandoi, plus frumosul animal cu care ma imprietenisem din prima clipa. Ne aflam pe o pista de decolare, langa un avion privat care, din cate intelesesem, era al domnului Meyer.
Intr-un sfarsit ne-am urcat in el si ne-am asezat fata in fata eu si Anki, iar Cerberus la picioarele sale. Din cand in cand mai venea langa mine, dat fiind faptul ca stapanul sau adormise si el nu avea ce face. Probabil se simtea singur si avionul ii dadea batai de cap. I-am aratat locul liber de langa mine si s-a urcat bucuros si dand din coada. Am inceput sa il mangai dupa urechi, unde descoperisem ca ii place, apoi m-am uitat la Anki.
‘’ Cum poate un chip atat de dulce, inocent si inofensiv sa ascunda un animal asa crud precum un varcolac ? ‘’ m-am intrebat in mintea mea, dupa care mi-am inchis ochii.
Dupa cateva ore am ajuns. L-am trezit pe Anki si am coborat. Dupa cum ma asteptam, Yu era la aeroport, asteptandu-ne cu masina. Cand am coborat amandoi din avion, chitaristul s-a apropiat de mine si, intr-un moment de neatentie din partea mea, buzele i s-au lipit de ale mele. L-am observant atunci pe Anki stramanand din nas, iar o secunda mai tarziu Cerberus ii sari lui Yu in spate, trantindu-l la pamant si incepand sa il scarpine in cap ca si cum ar fi avut purici. Am inceput sa rad cu lacrimi, dupa care am dat frumosul lup jos de pe colegul meu si l-am ridicat de pe jos.
Am dat sa ma urc in masina, insa Yu a spus cam in doi peri :
- Nu vreau ca javra sa faca pipi pe bancheta mea !
- Vai, spuse Anki, dar cainele meu e mult mai dresat decat tine !
M-a pufnit rasul, insa am incercat sa ma calmez.
- Anki, el e Yu, fostul meu coleg de trupa ! Yu, el e Anki, un bun prieten cunoscut de curand !
Varcolacul se intoarse pentru un moment cu spatele, timp in care Yu incepu sa se prosteasca in spatele lui.
- Nu te mai maimutari ! spuse tanarul nipon. Nu ai doi ani ! De fapt… Mai stii ! urma dupa aceea zambind.
Fara sa spuna nimic, Yu se urca la volan si porniram spre casa.
‘’ Casa, dulce casa ! ‘’ mi-am spus coborand zece minute mai tarziu din masina. L-am vazut pe dragul de Kiro si pe iubitul lui Kurt. Mi-am dat ochii peste cap fiindca nu il suportam, dar m-am comportat civilizat doar pentru blondul ce-mi fusese coleg.
Am intrat in casa, iar Anki a venit in spatele meu, apucandu-ma de gat. Baietii au facut ochi mari, iar eu am rosit putin, insa nu am spus nimic.
- Hei, unde tineti frigiderul ? ma indreba tanarul cu un zambet pofticios pe chip.
- Wow ! Tu ai auzit de frigider ? intreba Yu ironit. Frate, esti numai piele si os !
- Eu am auzit de frigider, insa tu nu ai auzit de dus ! Mirosi a transpiratie ! spuse Anki dandu-si ochii peste cam si facand semn ca pute. Si a bere ! Multaaa bere ! spuse mai apoi.
Varcolacul se duse mai apoi in bucatarie, dupa care pleca si Kurt dupa el, spunand ca vrea sa bea niste apa. Cateva minute mai tarziu se auzi un strigat speriat din bucatarie :
- Anki mananca carne crudaaaaaa ! se auzi vocea lui Kurt.
Varcolacul aparu cu niste aripioare crude in mana, apoi musca dintr-o jumatate de pulpa, rozand cu tot cu os. Baga dupa aceea totul pe gat.
- Fratilor, eu ma duc pana la baie ! spuse Kiro galben la fata.
- Stai… am zis ducandu-mi mana la gura. Merg si eu !
Ne-am dus amandoi in baie si am inceput sa vomitam, iar la intoarcere Anki zambea inocent, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
‘’ Ce mai baiat… ‘’ mi-am spus in mintea mea ramanand cu ochii fixate pe el.
Chiar iti place Anki, se vede;))
Next:
Capitolul 8
Am inebunit de frica in momentul in care am auzit acele sunete. Oricum eram speriat, acea senzatie nenorocita inca persista. In momentul in care m-a pus la zid si m-a ascuns am simtit ca va urma ceva rau, insa cand l-am vazut ca se transforma simteam ca voi inebuni. Era varcolac in fond, probabil m-ar fi mancat cu totul, nu stiam cum se poarta ei cand sunt asa.
Tot ce era cert era ca ma temeam. Trupul imi tremura acum, imi simteam inima batand din ce in ce mai repede. Se aud de undeva de sus niste maraituri, apoi incepe o lupta. Imi era teama sa ma uit, insa auzeam scherlalaituri si oase rupandu-se. I-am vazut trupul urias al lui Anki. Il puteam recunoaste dintr-o mie, emana energie pozitiva in ceea ce ma privea pe mine. Stiam ca nu imi vrea raul, el, Anki, insa varcolacul… Nu stiam la ce sa ma astept din partea unei fiinte supranaturale incredibil de puternice pe deasupra.
Putin dupa aceste scheunaturi si sunete ce ma inspaimantau, am auzit un altul, mai lung, mai puternic, semn ca era cineva ranit. Abia in acel moment am avut curajul sa ma uit. Ochii albastrii-smarald mi-au fost inundati de lacrimi in momentul in care m vazut trupul urias al lui Anki zacand pe jos, intr-o balta de sange. I-am vazut mai apoi, dupa ce a revenit la forma umana, coapsa sfasiata. Am alergat spre el, plangand ca un copilas. Ma simteam neputincios, daca tanarul nu ar fi fost cu mine acum nu ar fi fost ranit, probabil ar fi fost acasa sau facand orice altceva. Ma simteam distrus. Am cazut in genunchi, strigandu-i numele in disperare. Domnul Meyer se tot chinuia sa ma faca sa ma opresc din plans, sa incetez, insa era cu neputinta sa fac asta.
Nari si domnul Meyer ne-au luat pe amandoi de acolo, ducandu-ne acasa. Am intrat in dus pentru a ma linisti, insa tot ce am facut a fost doar sa plang, sa plang si sa plang. Daca Anki era ranit grav asta era doar din cauza mea. Dupa cam vreo jumatate de ora am iesit din baie doar cu un prosop infasurat in jurul taliei si m-am asezat pe un pat. Cerberus a sarit langa mine si a inceput sa ma ling ape fata. I-am asezat mana pe cap si am inceput sa il mangai, frumosul animal asezandu-si capul pe picioarele mele si adormind.
Probabil am adormit, iar cand m-am trezit Cerberus nu mai era acolo. M-am ridicat si mi-am asezat parul blond cu negru in fata oglinzii, dupa care m-am imbracat intr-o pereche de pantaloni albi si o camasa si am iesit afara din camera, inca plangand. Spre norocul meu Anki era in fata mea, plimbandu-se pe corridor. Nu mi-am putut stapanii impulsul de moment si i-am sarit in brate de fericire. M-a batut usor pe spate, asigurandu-ma ca e bine, dupa care a spus ca mergem in Germania.
- Cum adica "mergem" ? am intrebat facand ochii mari.
- Exact mergem in Germania. Tu, eu si Cerberus, imi spuse parand putin arogant, apoi disparu.
Dupa mai bine de doua ore, eram gata amandoi, plus frumosul animal cu care ma imprietenisem din prima clipa. Ne aflam pe o pista de decolare, langa un avion privat care, din cate intelesesem, era al domnului Meyer.
Intr-un sfarsit ne-am urcat in el si ne-am asezat fata in fata eu si Anki, iar Cerberus la picioarele sale. Din cand in cand mai venea langa mine, dat fiind faptul ca stapanul sau adormise si el nu avea ce face. Probabil se simtea singur si avionul ii dadea batai de cap. I-am aratat locul liber de langa mine si s-a urcat bucuros si dand din coada. Am inceput sa il mangai dupa urechi, unde descoperisem ca ii place, apoi m-am uitat la Anki.
‘’ Cum poate un chip atat de dulce, inocent si inofensiv sa ascunda un animal asa crud precum un varcolac ? ‘’ m-am intrebat in mintea mea, dupa care mi-am inchis ochii.
Dupa cateva ore am ajuns. L-am trezit pe Anki si am coborat. Dupa cum ma asteptam, Yu era la aeroport, asteptandu-ne cu masina. Cand am coborat amandoi din avion, chitaristul s-a apropiat de mine si, intr-un moment de neatentie din partea mea, buzele i s-au lipit de ale mele. L-am observant atunci pe Anki stramanand din nas, iar o secunda mai tarziu Cerberus ii sari lui Yu in spate, trantindu-l la pamant si incepand sa il scarpine in cap ca si cum ar fi avut purici. Am inceput sa rad cu lacrimi, dupa care am dat frumosul lup jos de pe colegul meu si l-am ridicat de pe jos.
Am dat sa ma urc in masina, insa Yu a spus cam in doi peri :
- Nu vreau ca javra sa faca pipi pe bancheta mea !
- Vai, spuse Anki, dar cainele meu e mult mai dresat decat tine !
M-a pufnit rasul, insa am incercat sa ma calmez.
- Anki, el e Yu, fostul meu coleg de trupa ! Yu, el e Anki, un bun prieten cunoscut de curand !
Varcolacul se intoarse pentru un moment cu spatele, timp in care Yu incepu sa se prosteasca in spatele lui.
- Nu te mai maimutari ! spuse tanarul nipon. Nu ai doi ani ! De fapt… Mai stii ! urma dupa aceea zambind.
Fara sa spuna nimic, Yu se urca la volan si porniram spre casa.
‘’ Casa, dulce casa ! ‘’ mi-am spus coborand zece minute mai tarziu din masina. L-am vazut pe dragul de Kiro si pe iubitul lui Kurt. Mi-am dat ochii peste cap fiindca nu il suportam, dar m-am comportat civilizat doar pentru blondul ce-mi fusese coleg.
Am intrat in casa, iar Anki a venit in spatele meu, apucandu-ma de gat. Baietii au facut ochi mari, iar eu am rosit putin, insa nu am spus nimic.
- Hei, unde tineti frigiderul ? ma indreba tanarul cu un zambet pofticios pe chip.
- Wow ! Tu ai auzit de frigider ? intreba Yu ironit. Frate, esti numai piele si os !
- Eu am auzit de frigider, insa tu nu ai auzit de dus ! Mirosi a transpiratie ! spuse Anki dandu-si ochii peste cam si facand semn ca pute. Si a bere ! Multaaa bere ! spuse mai apoi.
Varcolacul se duse mai apoi in bucatarie, dupa care pleca si Kurt dupa el, spunand ca vrea sa bea niste apa. Cateva minute mai tarziu se auzi un strigat speriat din bucatarie :
- Anki mananca carne crudaaaaaa ! se auzi vocea lui Kurt.
Varcolacul aparu cu niste aripioare crude in mana, apoi musca dintr-o jumatate de pulpa, rozand cu tot cu os. Baga dupa aceea totul pe gat.
- Fratilor, eu ma duc pana la baie ! spuse Kiro galben la fata.
- Stai… am zis ducandu-mi mana la gura. Merg si eu !
Ne-am dus amandoi in baie si am inceput sa vomitam, iar la intoarcere Anki zambea inocent, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
‘’ Ce mai baiat… ‘’ mi-am spus in mintea mea ramanand cu ochii fixate pe el.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour