Inimile noastre bat ROCK [+16/+18]

[KiDda]

Capitolul 12
~Se pare ca prierenii mei vor avea o noapte lunga!~

Sakura: Ma uitam la prietenii mei foarte vesela si cu o gramada de idei “teribile” pentru ei. Naruto devenea foarte agitat deoarece nu stia ce am in minte si nu cred ca mai vrea vreo surpriza ca cea de dinainte. Eu eram lipita de usa si ma uitam la ei viclean, Hinata nu prea era impresionata de privirea mea dar, ceilalti se gandeau ce imi trece acum prin cap si ce surprize ii pasc mai departe. Toti erau in fata mea, formand scara magarului.
-Deci, cred ca va intrebati de ce vam adus aici, nu i asa? Am zis iar toti au dat afirmativ din cap. Ei bine, suntem aici in special pentru voi, baieti.
Se uitau la mine de parca le am vorbit chineza. Hinata a venit langa mine si a luat o pe Kira in barte aceasta incepand s o linga pe fata. Langa cufarul unde era sabia mea, mai era unul negru si mult mai mare. L am atins usor pe broasca unde trebuia sa bag o cheie si sa deschis cu zgomot. Baieti deja erau morti de frica si nu prea vroiau sa afle ce este ianuntru dar se uitau, cu teama, peste umarul meu; din cufar am scos 5 sabii de culori diferite. M am ridicat de jos cu sabiile in maini si am mers langa Hinata.
-Aceste sabii sunt ale voastre dar, ca sa le puteti obtine, trebuie sa le gasiti. A zis Kira din bratele Hinatei.
-Cred ca esti mai batrana decat credeam eu, sabiile sunt chiar aici, nu trebuie sa le cautam noi. A zis Naruto cu ochii in alta parte.
-Esti sigur desteptule?..ia mai uitate odata! A zis Kira maraind iar cand Naruto sa intors, sabiile nu mai erau in mainile mele.
-Acesta este un fel de antrenament pentru voi. Pe parcursul traseului va veti gasi sabiile si trebuie sa infruntati pericolul ce le pazeste. Am zis vesela.
-Sakura, esti nebuna?
-La ultima verificare, da. De ce intrebi Naruto?
-Este un oras mare, cum vom gasi noi sabiile?
Noi am inceput sa radem de Naruto iar baieti iara se uitau la noi ca la felu 14. Le am explicat ca sabiile sunt undeva in casa si ca nimic din ce au vazut pana acum nu va fi la locul lui. Am deschis usa si le am urat noroc. Naruto increzator a mers primul tragandui si pe ceilalti dupa el.
-Haideti baieti, cat de greu poate fi..AAAAA..
C am asta sa auzit dupa ce au pasit dincolo de pragul usii pana cand au aterizat. Am uitat sa le spun ca aceasta casa este plina de capcane. Am inchis usile si m am intors cu fata la Hinata care se uita prin camera.
-E c am mult praf, nu crezi?
-Se rezolva. Am zis si am facut o piruieta cu bratele deschise, in cateva secunde tot prafoul era in forma de balon in mana mea. Acum, poti sta jos. Am zis zambind.
-Sakura, poti arunca praful undeva in casa. Baietii nu cred ca au ajuns prea departe deci, asta va fi prima lor lovitura, ca sa zic asa. A zis Kira tragand cu coada una din usi.

Naruto:> Pentru asta, o urasc pe Sakura. Cum se presupune ca ar trebui sa gasim 5 sabii in ditai casa?<
-Aaa..Naruto, desi nu mai suntem vampiri, auzim tot ce gandesti. A zis Sasuke ridicandu se de jos.
-Perfect, macar putem tine legatura in caz ca ne pierdem. Am zis uitandu ma in jurul meu. Apropo baieti, unde suntem?
Toti si au ridicat privirile din tavan si s au uitat de jur imprejur. Akamaru marai putin apoi se aseza in fund.
-Seamana cu niste catacombe. A zis Kiba. Si noi trebuie sa bantuim pe aici dupa niste sabii amarate. Nici nu stiu de ce ma ostenesc atat si asa Sakura stie ca suntem baieti, putem lupta si fara arme. a zis si sa asezat pe jos.
-Treaba ta, stai aici. Darar domnu sa cada o bila pe tine. A zis Shikamrau si a luat o in fata.
Si noi dupa el iar Kiba si Akamaru au ramas in spate. Era intuneric bezna si nu aveam idee nici pe unde mergem sau pe ce mergem. Cum eu sunt mai prost de fel am intrat in primul zid. Baieti au inceput sa rada de mine dar, undeva deasupra noastra sa auzit o trosnitura. Ne am uitat toti in sus apoi am luat o la fuga pe drumul de unde am venit.
-Kiba, fugi! Am strigat eu cat am putut in timp ce alergam pe langa el.
-De ce? A zis si cand sa intors cu fata a vazut de ce.
-Naarutoo!! Au strigat toti.
Am alergat ca disperatii pana cand am gasin o deschizatura in perete unde sa ne putem ascunde. Toti de uitau la mine, o puteam simti. Am ridicat capu’ si asa era; m am uitat la ei si am zambit larg.
-Ce?
-Ce? DOAR ATAT POTI SPUNE!! A strigat Kiba nervos.
-Tu taci ma, ca stateai jos, nici nu sti ce sa intamplat. A zis Sasuke iesind inapoi pe marele culuar.
Ne am dus dupa el si am observant ca totul era mult mai luminos ca atunci cand am intrat sau mai bine zic, cand am cazut. Pereti erau maro cu diverse desene si un scris foarte ciudat. M am apropiat de si am atins usor literele cu mana. Semanau foarte bine cu literele din camera Kirei, cand am salvato acum mult timp. Cred ca Sakura o sa trebuiasca sa mi raspunda la cateva intrebari. Fara sa mi dau seama am ramas singur in tunel. M am uitat in toate directiile dar, nici urma de baieti.
-Haidee..acum vati gasit sa va jucati de a ascunselea? Am strigat nervos. Tipic pentru ei.
Am continuat sa ma uit la acele litere si sa incerc sa le descifrez dar, n am reusit sa fac mare inginerie. M am lasat pagubas si am inceput sa merg pe drumul pe unde presupun ca au luat o si baietii. Mai bine luam o torta cu mine, drumul incepe sa nu se mai observe deloc. Am continuat sa merg pe basbaiete pana am dat cu capu’ de ceva tare si cred ca era peretele. Pipaiam incet si tot ce puteam simti era panza de paianjen, piatra si un CRANIU!! Asta ma speriat, dar macar am cazut pe ceva moale.
-Idiotule!! Date jos de pe mine! A strigat cineva de sub mine.
-Dar stau bine. Am zis incet
-Naruto! Jos!
Imediat dupa ce i am auzit vocea, am cazut pe ceva tare. Asta a fost ciudat, e ca si cand as fi trecut prin el. Am facut ochi cat cepele si m am aridicat alarmat de jos. Ma uitat de jur imprejurul meu desi nu vedeam absolute nimic. O respiratie rece se simti in ceafa mea ceea ce ma facu sa tresar si sa ma intorc cu mana dreapta intinsa. Incet, incet camera incepea sa se lumineze de unde din spatele meu. Tremuram, asta stiu sigur, asa ca m am intors cu fata sa vad sursa luminii. Era o fata, putin mai scunda decat mine, cu parul lung pana peste fund cu Breton pe toata fruntea, negru. Avea ochii rosii, sangeri si purta o rochie scurta pana la genunchi, alba si in picioare purta o pereche de ugg, de aceiasi culoare cu rochia. Purta un lantisor asemanator cu cel al Sakurei iar la urechi avea niste cercei din pene rosii. La maini avea multe baratari din argint si 3 inele, pe mana dreapta, incepand de la aratator pana la inelar, iar la cealalta mana avea unu pe degetul mare si unul pe inelar, toate fiind din argint. Palmele ei erau insinse spre mine iar in mijlocul lor ardea focul. Se uita la mine si zambea gingas.
-De unde sti cum ma cheama?
-Sakura vorbeste mereu despre tine cand vine la cimitir.
Cimitir?! Deja trebuia sa stau jos, cine era? Si de unde o stie Sakura?
-Incearca sa ramai calm. Sunt Myna, sora Kirei. Am murit la 9 ani ucisa de un vampire, Kira nu si a iertat o niciodata. A zis trista iar focul se stinse. Scuze, inca nu pot controla focul cu tot cu emotii. A zis iar focul se aprinse luminand toata camera de data asta.
-Kira si Sakura stiu ca tu esti aici?
-Nu, desi, inca e ciudat ca ma poti vedea. Doar nu esti un Shinigami.
-Shini……ce?
-Shinigami, sunt cei care pot vedea spiritele si le pot folosi in lupta.
-Ahhaa..hey, sti pe unde sunt prietenii mei?
-Trei tipi cu un caine alb?
Am dat afirmativ din cap iar ea mi a arata cele 4 usi care se aflau in dreapta mea. Ciudat e ca pana acum nu le am observat ceea c ear fi imposibil, sunt imense. Fiecare avea cate un animal deasupra ei, desenat cu cera strlucitor. La prima era un lup, a doua era un sarpe, a trea era o broasta iar apatra era cu un vultur.Micuta a venit langa mine si ma impins usor.
-Haide, tu esti singurul care n a trecut prin usa sa.
-Ce? Tu glumesti? Nici nu stiu ce se afla dincolo de ea.
-Este testul tau,a cum misca! A zis si ma impins si mai tare.
-Bine eu sunt sarpele! Cand sa ating usa, mi am primit o palma.
-Ma indoiesc, pe acolo a intrat brunetul. Iar pe la vulture a intrat satenul. A zis cand a vazut ca ma indrept spre usa din dreapta mea. Tu intri pe la broasca.
-Ce!! Iti bati joc de mie? Eu nu sunt broasca!
-Ba esti, daca nu intri iti trag un sut in fund de zbori!
-Gata sefa dar, tu ce vei face?
-De ce ti ar pasa? Sunt doar o fantoma.
-Poate, dar mie imi pasa se sufletele oamenilor, mai ales ca Sakura si Kira s ar bucura sa te vada.
Se uita la mine trista dar, in acelasi timp fericita. Ma luat de mana si ma dtrs dincolo de usa, aceasta inchizandu se in urma noastra.




imi cer scuze ca a dirat atat de mult dar, liceul imi da batai de cap :D sper sa va placa