29-01-2011, 04:34 PM
~MusicxD~ : sigur ca mai este loc si pentru tine, de ce nu ar fii [-( Si chiar iti multumesc pentru parere, venind de la tine este o onoare ;;) Iar la partea sentimentala, probabil va mai fi un capitol la 3 sau 4 care sa contina scene atat de sentimentale :D te pup :*
gabytsswh : greseala "nici-un" o fac tot timpul, din obisnuinta cred :-s oricum mersi ca citesti ficul chiar si cu atatea greseli, sincer si eu la fel ca si tine am o plictiseala in mine mare, mare si din graba omit sa corectez textul :( (Cu privire la inima ta de gheata, urat din partea persoanei care te-a transformat-o asa [-( ) kiss you :*
Thx cititorilor, acest capitol este ceva mai consistent :D
"Capitolul 4"
Echo of love
Pereti de un alb atat de mat, de sters despartiti de tavan doar printr-o linie continua, verde. Podea de marmura neagra, prafuita pe aici- pe acolo si in jur de douazeci de banci a cate doua persoane, asezate in doua siruri cu fata catre tabla imensa ce acoperea jumatate din perete. Eu, stateam pe partea ferestrelor, cele doua, destul de mari care luminau clasa natural. Nu pot spune ca profesoara de latina ma plictisea, pentru ca nici macar nu-i acordam importanta. De cincisprezece minute, de cand incepuse ora nu faceam altceva decat sa privesc plictisit pe fereastra, rontaind la intrervale scurte un creion, destul de gustos. Ah, daca nu aveam atatea absente, naiba ma mai vedea astazi la scoala ! Insa nu-mi pot dezamagi nici parintii care vor macar sa ma vada cu opt, macar opt clase terminate. Ma amuza de fiecare data imaginea tatei facand ca un taifun, atunci cand primeste telefoane de la dirig acasa, afland de noatele mele destul de mici si absentele nemotivate. Noroc ca tata ma considera un barbat si nu mai are "curajul" de a ma lovi, ca altfel as avea vanatai serioase.
In sfarsit soneria asteptata ma trezeste la viata, imi bag neglijent cartile in ghiozdan, atarnandu-l de un umar. Drumul meu catre apartament era unul destul de scurt, mama avusese grija sa-mi gaseasca o scoala foarte apropiata de casa, sa nu cumva sa-mi obosesc picioarele. Cat de grijulie ! Acum observ poteca inconjurta de acesti pomi cu frunze moarte, de cat timp merg pe aici ? Nu stiu, nu-mi pot da seama cum de nu am observat asta pana acum, poate sunt cam aerian. Tot ce e posibil. Deodata o voce subtire, speriata ma opreste, privesc in toate partile insa nu vad animalutul sau mai bine spus pisicuta care scotea sunete de disperare. O crenguta ma loveste in crestetul capului, ating partea vatamata cu varfurile degetelor, ridicandu-mi privirea catre pomul inalt cesi intinsese ramurile deasupra mea. Aha, deci acolo esti, felina miorlaita ! Micuta plangacioasa, cu blanita alba ca neaua si ochisori mari de un albastru marin, zacea atarnata de o creanga destul de uscata si instabila. Imi arunc ghiozdanul pe iarba uscata, scapand si de jacheta din piele intoarsa ce-mi acoperea partea de sus. Mi-am suflecat manecile bluzei negre pe care o purtam, cu un mic decolteu triunghiular, urcandu-ma cat mai repede in pom. Am ajuns la locul cu pricina, luand cu grija animalutul, insa problema, adevarata problema era coborarea. Practic ma panicasem, nu stiam cum aveam sa cobor dintr-un pom batran, cu o singura mana. Si inevitabilul a venit, cand totusi am incercat sa cobor, piciorul mi-a alunecat, iar eu am cazut brutal pe...
Imi deschid ochii buimacit, inca tremuram de frica, pisicuta nu mai era la mine in brate, ci undeva pe iarba teafara fara nici o rana. Un parfum imi patrunde in nari, apoi in plamani dandu-mi o senzatie placuta de euforie. In timp ce o respiratie placuta, chiar fierbinte imi indeparteaza suvitele de par saten ce-mi acopereau chipul. In momentul in care am constientizat ca ma aflam in bratele unei peroane, inima a inceput sa-mi bata alarmant in piept si picaturile de transpiratie sa-mi inunde tot trupul. Ochii lui albastri, atat de sclipitori, de misteriosi m-au impietrit ii priveam atat de rusinat, de fermecat. Parul brunet, scurt, ravasit peste frunte si obraji ii conferea un statut de barbat serios, ba chiar important. M-a lasat pe iarba, ridicandu-se in picioare, Doamne ce inalt parea ! Fata de mine, corpul lui era atat de perfect, de binefacut, ascuns sub acel costum pompos format dintr-o camasa visinie desfacuta la cativa nasturi, pantaloni si sacou din stofa.
- Multumesc ! am murmurat privind absend catre pisicuta, deoarece imaginea lui ma intimida.
- Cu placere ! cred ca am auzit, inainte sa-l vad plecand catre o masina decapotabila, neagra cu numar de L.A.
Plecarea lui atat de brusca fara ca macar sa se asigure ca sunt bine sau sa se intereseze mai mult de persoana mea. Ma dezamagise putin, de sa nu recunosc. Ce tot spun, e baiat ! Imi scutur capul luand jacheta pe mine, ghiozdanul pe un umar si pisicuta in brate, aveam de gand s-o pastrez indiferent daca avea stapan sau nu.
Am ajuns acasa cu o migrena ingrozitoare, datorata intamplarii de mai devreme, gasind-o pe mama stand comod pe canapea cu un ochi la vesta pe care o croseta si cu altul la fastuasa prezentare de moda. Am salutat-o politicos sarutand-o pe un obraz, apoi i-am aratat micuta mea achizitie, mi-a permis, evident s-o patrez, doar facea tot ce o rugam.
-Ah, uite Shun, imi spune ea entuziasmata aratandu-mi ecranul televizorului. Atat de mult as vrea sa ajungi ca el...
In momentul in care am privit peroana indicata de mama, parca inghetasem cu totul. Sunt sigur suta la suta ca acel fotomodel ce tocmai defila era barbatul ce ma salvase, pardon ce ne salvase. Hitumishi Daisuke, da, asa il chema...
- Daisuke, ce nume frumos ! am exclamat din neatentie cu voce tare.
Mama m-a privit putin contrariata, dar si-a revenit probabil gandindu-se la faptul ca as fi vrut sa ma cheme asa in locul banualului nume pe care il aveam : Shun. Spre seara am primit un telefon de la profesorul meu de perspectiva, care imi daduse o adresa a unei persoane ce avea sa-mi dea o poza pentru ca eu mai apoi s-o desenez in creion pe o hartie speciala de 50/70. Bun, m-am imbracat comod intr-un tricou orange cu desene animate plasate in zona pieptului, o pereche de blugi albastri mulati si un palton negru, deoarece in aceasta perioada rece de toamna, puteai oricand sa racesti. Mama imi chemase deja un taxi, asa ca intr-un sfert de ora am ajuns la destinatie, un complex de apartamente luxoase.
Am urcat cu liftul pana la etajul cinci si cand usile acestuia s-au deschis am pasit in imparatia luxoasa a unui living nemaipomenit. Totul in jur stralucea, podeaua din lumn de cires lacuit, peretii mov si tavanul alb cu o lustra din cristale. Apoi acea canapea amplasata intr-un colt cu o masuta la mijloc si celelalte obiecte decorative, Doamne cat bun gust ! Am exclamat mirat in intimitatea gandurilor. Sunetul unor pasi m-a trezit din visare, o tanara domnioasra, imbracata impecabil intr-o rochita rosie mulata in zona sanilor cat sa le ofere voluptoare, scurta pana la genunchi si decoltata la spate pana in zona feselor. A pasit in incapere, trecandu-si cateva degete prin parul blond, lung pana'n talie si bucalat in zona ochilor de un turcoaz orbitor. Si-a arcuit buzele vopsite cu un roz nu prea strident intr-un zambet mai mult prefacut, luand loc pe canapea.
- Vino, i-a loc acolo, imi spune ea serioasa aratandu-mi un fotolui in dreptul canapelei.
Am facut intocmai fara a-i adresa vreun cuvant, drept fiind nici nu stiam cum sa vorbesc cu o astfel de femeie.
- Tu ?! Nu cred ca merita osteneala sa-mi pun baza in tine. Acea vocea m-a facut sa tresar speriat, mi-am intors capul catre persoana ce tocmai imi vorbise, privindu-l nervos si in acelas timp uimit.
Nu-mi venea sa cred ca el era cel pentru care urma sa lucrez, si totusi cuvintele de mai devreme parca mi-au ranit orgoliul, cum adica nu ma credea instare de a face un portret identic cu cel din poza.
- Domnule, eu...insa nu am apucat sa continui ca femeia mi-a taiat cuvintele.
- Daisuke, de unde il cunosti, este un pusti atat de...nu-i gasesc un cuvant potrivit, i se adreseaza vorbind despre mine cu atata scarba incat imi venea s-o plesnesc fara a mai tine cont ca este o domnisoara.
Brunetul s-a apropiat de ea, trecandu-si o palma peste obrazul acesteia, palid, lipsit de stralucire, apoi a luat un loc alaturi scotand o micuta poza din buzunar. Pe care mi-a intins-o, am apucat de coltul acesteia pentru a-mi ascunde tremurul mainilor, studind-o in ea era el si cu o alta fata, mai micuta. Probabil sora, nepoata sau verisoara acestuia.
- Am sa termin portretul in trei zile, i-am spus fara a-l privi. M-am ridicat sa plec, desi trupul si inima imi strigau sa raman.
- Ma intreb...l-am auzit spunand inainte sa-mi prinda incheietura mainii...ce gust au buzele tale?
Nu am apucat sa reactionez, ca in secunda urmatoare buzele lui le acaparasera pe ale mele intr-un sarut atat de tandru. Ii simteam fiecare gust, fiecare particica a limbii ce ma transpunea intr-o totala visare, am inchis ochii si am simtit ecoul iubirii...
gabytsswh : greseala "nici-un" o fac tot timpul, din obisnuinta cred :-s oricum mersi ca citesti ficul chiar si cu atatea greseli, sincer si eu la fel ca si tine am o plictiseala in mine mare, mare si din graba omit sa corectez textul :( (Cu privire la inima ta de gheata, urat din partea persoanei care te-a transformat-o asa [-( ) kiss you :*
Thx cititorilor, acest capitol este ceva mai consistent :D
"Capitolul 4"
Echo of love
Pereti de un alb atat de mat, de sters despartiti de tavan doar printr-o linie continua, verde. Podea de marmura neagra, prafuita pe aici- pe acolo si in jur de douazeci de banci a cate doua persoane, asezate in doua siruri cu fata catre tabla imensa ce acoperea jumatate din perete. Eu, stateam pe partea ferestrelor, cele doua, destul de mari care luminau clasa natural. Nu pot spune ca profesoara de latina ma plictisea, pentru ca nici macar nu-i acordam importanta. De cincisprezece minute, de cand incepuse ora nu faceam altceva decat sa privesc plictisit pe fereastra, rontaind la intrervale scurte un creion, destul de gustos. Ah, daca nu aveam atatea absente, naiba ma mai vedea astazi la scoala ! Insa nu-mi pot dezamagi nici parintii care vor macar sa ma vada cu opt, macar opt clase terminate. Ma amuza de fiecare data imaginea tatei facand ca un taifun, atunci cand primeste telefoane de la dirig acasa, afland de noatele mele destul de mici si absentele nemotivate. Noroc ca tata ma considera un barbat si nu mai are "curajul" de a ma lovi, ca altfel as avea vanatai serioase.
In sfarsit soneria asteptata ma trezeste la viata, imi bag neglijent cartile in ghiozdan, atarnandu-l de un umar. Drumul meu catre apartament era unul destul de scurt, mama avusese grija sa-mi gaseasca o scoala foarte apropiata de casa, sa nu cumva sa-mi obosesc picioarele. Cat de grijulie ! Acum observ poteca inconjurta de acesti pomi cu frunze moarte, de cat timp merg pe aici ? Nu stiu, nu-mi pot da seama cum de nu am observat asta pana acum, poate sunt cam aerian. Tot ce e posibil. Deodata o voce subtire, speriata ma opreste, privesc in toate partile insa nu vad animalutul sau mai bine spus pisicuta care scotea sunete de disperare. O crenguta ma loveste in crestetul capului, ating partea vatamata cu varfurile degetelor, ridicandu-mi privirea catre pomul inalt cesi intinsese ramurile deasupra mea. Aha, deci acolo esti, felina miorlaita ! Micuta plangacioasa, cu blanita alba ca neaua si ochisori mari de un albastru marin, zacea atarnata de o creanga destul de uscata si instabila. Imi arunc ghiozdanul pe iarba uscata, scapand si de jacheta din piele intoarsa ce-mi acoperea partea de sus. Mi-am suflecat manecile bluzei negre pe care o purtam, cu un mic decolteu triunghiular, urcandu-ma cat mai repede in pom. Am ajuns la locul cu pricina, luand cu grija animalutul, insa problema, adevarata problema era coborarea. Practic ma panicasem, nu stiam cum aveam sa cobor dintr-un pom batran, cu o singura mana. Si inevitabilul a venit, cand totusi am incercat sa cobor, piciorul mi-a alunecat, iar eu am cazut brutal pe...
Imi deschid ochii buimacit, inca tremuram de frica, pisicuta nu mai era la mine in brate, ci undeva pe iarba teafara fara nici o rana. Un parfum imi patrunde in nari, apoi in plamani dandu-mi o senzatie placuta de euforie. In timp ce o respiratie placuta, chiar fierbinte imi indeparteaza suvitele de par saten ce-mi acopereau chipul. In momentul in care am constientizat ca ma aflam in bratele unei peroane, inima a inceput sa-mi bata alarmant in piept si picaturile de transpiratie sa-mi inunde tot trupul. Ochii lui albastri, atat de sclipitori, de misteriosi m-au impietrit ii priveam atat de rusinat, de fermecat. Parul brunet, scurt, ravasit peste frunte si obraji ii conferea un statut de barbat serios, ba chiar important. M-a lasat pe iarba, ridicandu-se in picioare, Doamne ce inalt parea ! Fata de mine, corpul lui era atat de perfect, de binefacut, ascuns sub acel costum pompos format dintr-o camasa visinie desfacuta la cativa nasturi, pantaloni si sacou din stofa.
- Multumesc ! am murmurat privind absend catre pisicuta, deoarece imaginea lui ma intimida.
- Cu placere ! cred ca am auzit, inainte sa-l vad plecand catre o masina decapotabila, neagra cu numar de L.A.
Plecarea lui atat de brusca fara ca macar sa se asigure ca sunt bine sau sa se intereseze mai mult de persoana mea. Ma dezamagise putin, de sa nu recunosc. Ce tot spun, e baiat ! Imi scutur capul luand jacheta pe mine, ghiozdanul pe un umar si pisicuta in brate, aveam de gand s-o pastrez indiferent daca avea stapan sau nu.
Am ajuns acasa cu o migrena ingrozitoare, datorata intamplarii de mai devreme, gasind-o pe mama stand comod pe canapea cu un ochi la vesta pe care o croseta si cu altul la fastuasa prezentare de moda. Am salutat-o politicos sarutand-o pe un obraz, apoi i-am aratat micuta mea achizitie, mi-a permis, evident s-o patrez, doar facea tot ce o rugam.
-Ah, uite Shun, imi spune ea entuziasmata aratandu-mi ecranul televizorului. Atat de mult as vrea sa ajungi ca el...
In momentul in care am privit peroana indicata de mama, parca inghetasem cu totul. Sunt sigur suta la suta ca acel fotomodel ce tocmai defila era barbatul ce ma salvase, pardon ce ne salvase. Hitumishi Daisuke, da, asa il chema...
- Daisuke, ce nume frumos ! am exclamat din neatentie cu voce tare.
Mama m-a privit putin contrariata, dar si-a revenit probabil gandindu-se la faptul ca as fi vrut sa ma cheme asa in locul banualului nume pe care il aveam : Shun. Spre seara am primit un telefon de la profesorul meu de perspectiva, care imi daduse o adresa a unei persoane ce avea sa-mi dea o poza pentru ca eu mai apoi s-o desenez in creion pe o hartie speciala de 50/70. Bun, m-am imbracat comod intr-un tricou orange cu desene animate plasate in zona pieptului, o pereche de blugi albastri mulati si un palton negru, deoarece in aceasta perioada rece de toamna, puteai oricand sa racesti. Mama imi chemase deja un taxi, asa ca intr-un sfert de ora am ajuns la destinatie, un complex de apartamente luxoase.
Am urcat cu liftul pana la etajul cinci si cand usile acestuia s-au deschis am pasit in imparatia luxoasa a unui living nemaipomenit. Totul in jur stralucea, podeaua din lumn de cires lacuit, peretii mov si tavanul alb cu o lustra din cristale. Apoi acea canapea amplasata intr-un colt cu o masuta la mijloc si celelalte obiecte decorative, Doamne cat bun gust ! Am exclamat mirat in intimitatea gandurilor. Sunetul unor pasi m-a trezit din visare, o tanara domnioasra, imbracata impecabil intr-o rochita rosie mulata in zona sanilor cat sa le ofere voluptoare, scurta pana la genunchi si decoltata la spate pana in zona feselor. A pasit in incapere, trecandu-si cateva degete prin parul blond, lung pana'n talie si bucalat in zona ochilor de un turcoaz orbitor. Si-a arcuit buzele vopsite cu un roz nu prea strident intr-un zambet mai mult prefacut, luand loc pe canapea.
- Vino, i-a loc acolo, imi spune ea serioasa aratandu-mi un fotolui in dreptul canapelei.
Am facut intocmai fara a-i adresa vreun cuvant, drept fiind nici nu stiam cum sa vorbesc cu o astfel de femeie.
- Tu ?! Nu cred ca merita osteneala sa-mi pun baza in tine. Acea vocea m-a facut sa tresar speriat, mi-am intors capul catre persoana ce tocmai imi vorbise, privindu-l nervos si in acelas timp uimit.
Nu-mi venea sa cred ca el era cel pentru care urma sa lucrez, si totusi cuvintele de mai devreme parca mi-au ranit orgoliul, cum adica nu ma credea instare de a face un portret identic cu cel din poza.
- Domnule, eu...insa nu am apucat sa continui ca femeia mi-a taiat cuvintele.
- Daisuke, de unde il cunosti, este un pusti atat de...nu-i gasesc un cuvant potrivit, i se adreseaza vorbind despre mine cu atata scarba incat imi venea s-o plesnesc fara a mai tine cont ca este o domnisoara.
Brunetul s-a apropiat de ea, trecandu-si o palma peste obrazul acesteia, palid, lipsit de stralucire, apoi a luat un loc alaturi scotand o micuta poza din buzunar. Pe care mi-a intins-o, am apucat de coltul acesteia pentru a-mi ascunde tremurul mainilor, studind-o in ea era el si cu o alta fata, mai micuta. Probabil sora, nepoata sau verisoara acestuia.
- Am sa termin portretul in trei zile, i-am spus fara a-l privi. M-am ridicat sa plec, desi trupul si inima imi strigau sa raman.
- Ma intreb...l-am auzit spunand inainte sa-mi prinda incheietura mainii...ce gust au buzele tale?
Nu am apucat sa reactionez, ca in secunda urmatoare buzele lui le acaparasera pe ale mele intr-un sarut atat de tandru. Ii simteam fiecare gust, fiecare particica a limbii ce ma transpunea intr-o totala visare, am inchis ochii si am simtit ecoul iubirii...
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
