Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XII

Momente fericite partea a doua

Dupa plecarea celor doi, tacerea cuprinse intreaga sufragerie. Nimeni nu indraznea sa scoata un cuvant. Kaoru isi muta privirea cand la Saisei, cand la Natsuhi, asteptand ca unul din ei sa inceapa conversatia.
In cele din urma, Saisei nu mai putea suporta acea liniste sfasietoare si vorbi:
-Deci, numele tau e Kaoru?
-Ultima data cand m-am uitat in buletin, asa scria! raspunse ironic baiatul.
-Ai simtul umorului, imi place! Acum stiu de ce te-a ales Natsuhi.
-De parca tu ai fost mai breaz. Saracul copil, cand te-a vazut, a si fugit in lume, comenta Natsuhi.
-Nu vreau sa fiu indiscret, dar mai stii cumva numele lui? intreaba curios brunetul.
-Kaname sau asa ceva. Nu-mi mai amintesc.
-Kaname Arisugawa? intreaba din nou brunetul.
-Da! De unde sti?
-E prietenul meu cel mai bun.
-Serios? Spune-i ca il mai caut.
-Imi pare rau sa-ti spun, dar are iubita si nu ii plac barbatii, dupa cum stiam eu!
-Aaa, de acea a fugit de mine cand m-a vazut?
-Kaname nu e o persoana fricoasa, doar daca se simte amenintat sau daca i-a facut cineva ceva. De curiozitate, ce i-ai facut?
-Mai nimic! Doar am vrut sa-l sarut si el a fugit.
-Presupun ca de acea s-au adunat fetele in curte scolii saptamana trecuta.
-S-ar purea sa fi fost eu!
-Chiar erai tu! Te-am vazut pe fereastra cum o sarutai pe una dintre ele.
-De cate ori ti-am spus sa nu mai alergi dupa muritori? interveni suparat Natsuhi.
-Ce? Nu ma puteam controla! Sunt prea frumosi si sangele lor e dulce. Debea astept sa-mi umezesc coltii in gatul cuiva.
-Mai asteapta atunci! comenta Kaoru.
-Ce-ar fi sa schimbam subiectul?
-De ce, Natsuhi, salivezi?
-Si daca salivez, e problema ta?
-Baieti, calmati-va! In primul rand, sunte-ti frati si fratii nu se cearta.
Deodata, strigatul lui Shun si scartaitul puternic al unui pat strabatu intreaga incapere. Cei trei isi mutara privirile spre tavan.
-Nu vreau sa stiu ce se intampla acolo sus! vorbi brunetul, revenind la pozitia initiala.
-Mereu fac asa! E ca un ritual de...
-... inperechere! completa Natsuhi afirmatia fratelui sau.
Dupa alte cateva clipe se lasa din nou tacerea si ca de obicei, Saisei era cel care o intrerupse.
-Vrei sa incerci si tu? Prima lectie e mereu gratuita.
-Nu, multumesc! Vrei sa ma vedeti traumatizat pe viata?
Natsuhi se uita la el linistit, cu un zambet discret pe chip si vorbi:
-Nu ti-asi face asa ceva vrodata, asta numai daca esti si tu de acord. Atunci iti stau la dispozitie!
-Si eu la fel! adauga si Saisei, zambind.
Brusc, o imagine ingrozitoare ii aparu in minte. Se afla intins pe un pat, cu camasa descheiata si pantalonii lasati putin in jos. Saisei aparu de la picioarele patului, apropindu-se ca o felina de el, deschizandu-i fermuarul pantalonilor si indesandu-si mana prin deschizatura iar Natsuhi ii mangaie pieptul si il saruta pe gat.
Isi scutura capul pentru a alunga acel gand, dar nu reusi din prima. Dupa alte doua incercari, reveni la realitate si vazu ca cei doi il privesc insistenti.
-Desigur, doar daca vrea si '' prietenul meu''! vorbi Saisei.
-Tine-ti ''prietenul'' departe de mine si de ''camrea mea''! se apara Kaoru.
-Dar cred ca i-ar placea acolo!
-De unde sti? L-ai intrebat?
-Ii stiu fiecare ''calatorie'' . Suntem foarte apropiati.
-Vad ca incepeti sa va intelegeti. Cel putin pe un animit subiect, adauga fratele mic.
-Nu vreau sa incepem din nou sa ne certam. Eu plec. Mi-e foame, dar ma intorc repede. Sa nu faceti prosti, comenta fratele mijlociu, dupa care se facu nevazut.
Se lasa un nou moment de liniste, timp in care Kaoru invartea intre degete o suvita de par iar Natsuhi il privea, fara sa-si ia ochii de la el.