20-01-2011, 09:29 PM
Capitolul IV
Ma trezesc si ma uit la ceas, era trecut de miezul nopti. Stateam cu capul in palme, nu mai suportam aceste cosmaruri, simteam ca inebunesc. Privirea lui ma bantuia infiecare noapte, vocea lui ma facea sa tremur, credeam ca o sa mor in noapte aceia. Incept sa despachetez si imi cade din buzunarul blugilor doua pastile roz.
-Ha! Tot mai am pastile.
M-am pus pe pat si am privit atenta acele pastile, cat rau si cat bine imi puteau face. Nu intelegeam dece se spune ca sunt rele, cand fac atat de mult bine. Pe mine ma ajuta sa dorm, sa uit, sa plutesc si sa zambesc.
Ies din camera si merg in bucatarie, iau un pahar si il umplu cu apa. Iau cele doua pastile si le inghit, pentru un moment m-am simtit minunat, dar in secunda urmatoare am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare. Am scos un tipat strident, am simtit o durere puternica in piept. Firar m-am simtit asa de bine si acum zac pe podea si ma agat de viata. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc sunt papuci de casa mov a lui Ino. Si tipatul fetei cand ma vede pe jos.
~Flashback~
-Mama, cand imi voi da seama ca iubesc cu adevarat? Stateam in fata femei si o priveam cu seriozitate, cat de serioasa poate fi o fata de 9 ani.
-Of. Scumpo, tu esti singura care isi poate da seama daca iubeste pe cineva, sau nu. Dar esti mica inca, si pana la 16 ani nu te indragostesti cu adevarat. Oricum te obicei prima iubire e doar o iluzie, dar e si cea mai grea, in urma ei suferi cel mai mult. Pe ea nu o poti uita, peste prima despartire este greu sa treci.
~End flashback~
Deschit ochii si ma trezesc intr-o camera alba, in partea dreapta se afla un dulap mare tot alb, ia stanga este o fereastra mare, in fata patului este o usa intre deschisa. Langa mine era Ino care dormea pe scaun, langa un baiat blond cu ochii albastrii, imi parea cunoscut , dar nu stiam de unde. Pe usa intra un doctor de vreo 35 de ani, ochii caprui erau lipsiti de orice reactie, parul saten era ciufuli, iar halatul alb il facea sa arate putin plinut.
-Deci te-ai tezit? Blondul incepe sa traga de Ino pentru a o trezi, am auzit cum ii spunea surioara, deci asta era fratele ei mai mare. Ce clovn poate fi baiatul asta.
-De cand ai luat droguri? Si cate pastileai luat aseara? Doctorul citea atent o fisa, blondul il privea urat, pe chipul lui a aparul un zambet rautacios.
-Ce? Hahaha!... Te parasc! Hahaha!... Vei fi pedepsita. Doamne, parca are 5 ani, cred ca il omor. Ma ridic repede din pat si imi pierd echilibrul, am simtit o intepatura in mama stanga si am observat ca am o perfuzie. Doctorul ma ajuta sa ma ridic si il da afara pe blondin, ii multumesc politicos si vad ca zambeste.
-Ai doua variante. Unu mergi sa dai declaratie la politie si o sa ai probleme, si doi intri intr-o clinica...
-Ce!? Dar nu sunt o drogata. Il intrerup si tip asa de tare incat blonda tresare speriata.
-Atunci voi chema politia. Doctorul imi analiza expresia fetei, stiam deja cum era, pentru mine era tot aia, ori merg la puscarie ori la clinica. Dau nepasatoare din cap si ii spun ca nu imi prea pasa, oricum viata e un cacat.
Ino incerca sa ma convinga sa merg la clinica aia penibila, dar eu ii tot spuneam ca nu am ce cauta acolo. Ii spun sa ma lase sa ma schimb, ies din salon si ma ciocnesc de cineva.
-Imi pare rau. Ridic privirea si il vad pe el. Ochii mai negri ca noaptea, parul brunet prins in coada, corpul solid si tatuajul de pe gat.
Inchid sec si incep sa tremur, simt o mana care ma atinge usor pe umar , sar ca si arsa si ma intorc. Ino statea in spatele meu si zambea.
-Sakura am rezolvat, el este Itachi. Si are niste pile asa ca nu trebuie sa mergi la clinica si nici la racoare. Ce!? De ce te iuti asa la mine? Eram pregatita sa o iua de gat pe draga mea prietena. Intr-un fel asa scapam, dar tot il uram pe Itachi, el mi-a distrus viata, el mi-a ucis mama.
-Mai bine mor decat sa ma ajute EL. Am accentuatt cuvantul "el", am mers si mi-am luat fisa de externare. Am iesit si am luat o gura mare de aer, cand ajung in parcara aproape goala o masina se opreste in fata mea.
-Urca! In fata mea era un baiat saten, inalt si bine facut, cu ochii exact ca ai mei. Zambesc trist si dau afirmativ din cap.
-Ideea e ca...Fratele meu, Kiba , pana o frana brusca si ma priveste atent. Imi amalizeaza chipul, ma priveste trist. Imi imaginez cum arat, ma privesc in oglinda si raman socata. Putea sa jur ca nu sunt eu, ochii mei verzi erau lipsiti de viata, buzele mele rosi erau albe, chipul meu alb era vinetiu.
-Mergi sa-ti faci bagajele si plecam in Mexic...
Sper sa va placa...astept comentari...si imi pare rau ca a durat ata de mult...:D
Ma trezesc si ma uit la ceas, era trecut de miezul nopti. Stateam cu capul in palme, nu mai suportam aceste cosmaruri, simteam ca inebunesc. Privirea lui ma bantuia infiecare noapte, vocea lui ma facea sa tremur, credeam ca o sa mor in noapte aceia. Incept sa despachetez si imi cade din buzunarul blugilor doua pastile roz.
-Ha! Tot mai am pastile.
M-am pus pe pat si am privit atenta acele pastile, cat rau si cat bine imi puteau face. Nu intelegeam dece se spune ca sunt rele, cand fac atat de mult bine. Pe mine ma ajuta sa dorm, sa uit, sa plutesc si sa zambesc.
Ies din camera si merg in bucatarie, iau un pahar si il umplu cu apa. Iau cele doua pastile si le inghit, pentru un moment m-am simtit minunat, dar in secunda urmatoare am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare. Am scos un tipat strident, am simtit o durere puternica in piept. Firar m-am simtit asa de bine si acum zac pe podea si ma agat de viata. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc sunt papuci de casa mov a lui Ino. Si tipatul fetei cand ma vede pe jos.
~Flashback~
-Mama, cand imi voi da seama ca iubesc cu adevarat? Stateam in fata femei si o priveam cu seriozitate, cat de serioasa poate fi o fata de 9 ani.
-Of. Scumpo, tu esti singura care isi poate da seama daca iubeste pe cineva, sau nu. Dar esti mica inca, si pana la 16 ani nu te indragostesti cu adevarat. Oricum te obicei prima iubire e doar o iluzie, dar e si cea mai grea, in urma ei suferi cel mai mult. Pe ea nu o poti uita, peste prima despartire este greu sa treci.
~End flashback~
Deschit ochii si ma trezesc intr-o camera alba, in partea dreapta se afla un dulap mare tot alb, ia stanga este o fereastra mare, in fata patului este o usa intre deschisa. Langa mine era Ino care dormea pe scaun, langa un baiat blond cu ochii albastrii, imi parea cunoscut , dar nu stiam de unde. Pe usa intra un doctor de vreo 35 de ani, ochii caprui erau lipsiti de orice reactie, parul saten era ciufuli, iar halatul alb il facea sa arate putin plinut.
-Deci te-ai tezit? Blondul incepe sa traga de Ino pentru a o trezi, am auzit cum ii spunea surioara, deci asta era fratele ei mai mare. Ce clovn poate fi baiatul asta.
-De cand ai luat droguri? Si cate pastileai luat aseara? Doctorul citea atent o fisa, blondul il privea urat, pe chipul lui a aparul un zambet rautacios.
-Ce? Hahaha!... Te parasc! Hahaha!... Vei fi pedepsita. Doamne, parca are 5 ani, cred ca il omor. Ma ridic repede din pat si imi pierd echilibrul, am simtit o intepatura in mama stanga si am observat ca am o perfuzie. Doctorul ma ajuta sa ma ridic si il da afara pe blondin, ii multumesc politicos si vad ca zambeste.
-Ai doua variante. Unu mergi sa dai declaratie la politie si o sa ai probleme, si doi intri intr-o clinica...
-Ce!? Dar nu sunt o drogata. Il intrerup si tip asa de tare incat blonda tresare speriata.
-Atunci voi chema politia. Doctorul imi analiza expresia fetei, stiam deja cum era, pentru mine era tot aia, ori merg la puscarie ori la clinica. Dau nepasatoare din cap si ii spun ca nu imi prea pasa, oricum viata e un cacat.
Ino incerca sa ma convinga sa merg la clinica aia penibila, dar eu ii tot spuneam ca nu am ce cauta acolo. Ii spun sa ma lase sa ma schimb, ies din salon si ma ciocnesc de cineva.
-Imi pare rau. Ridic privirea si il vad pe el. Ochii mai negri ca noaptea, parul brunet prins in coada, corpul solid si tatuajul de pe gat.
Inchid sec si incep sa tremur, simt o mana care ma atinge usor pe umar , sar ca si arsa si ma intorc. Ino statea in spatele meu si zambea.
-Sakura am rezolvat, el este Itachi. Si are niste pile asa ca nu trebuie sa mergi la clinica si nici la racoare. Ce!? De ce te iuti asa la mine? Eram pregatita sa o iua de gat pe draga mea prietena. Intr-un fel asa scapam, dar tot il uram pe Itachi, el mi-a distrus viata, el mi-a ucis mama.
-Mai bine mor decat sa ma ajute EL. Am accentuatt cuvantul "el", am mers si mi-am luat fisa de externare. Am iesit si am luat o gura mare de aer, cand ajung in parcara aproape goala o masina se opreste in fata mea.
-Urca! In fata mea era un baiat saten, inalt si bine facut, cu ochii exact ca ai mei. Zambesc trist si dau afirmativ din cap.
-Ideea e ca...Fratele meu, Kiba , pana o frana brusca si ma priveste atent. Imi amalizeaza chipul, ma priveste trist. Imi imaginez cum arat, ma privesc in oglinda si raman socata. Putea sa jur ca nu sunt eu, ochii mei verzi erau lipsiti de viata, buzele mele rosi erau albe, chipul meu alb era vinetiu.
-Mergi sa-ti faci bagajele si plecam in Mexic...
Sper sa va placa...astept comentari...si imi pare rau ca a durat ata de mult...:D