16-01-2011, 12:29 PM
Ma numesc Malina, dar toti ma cunosc ca Safira. De ce? Pai hai sa va povestesc putin din viata mea palpitanta...
Ma-m nascut intr-un oras mare, si fiind un mare oras, si faradelegile ii erau pe masura! Am 3 frati(Alexander, Mauricio si Viktor) si 2 surori(Tabissa si Patricia). Eu sunt mai mica decat Alexander, Mauricio si Tabissa,dar mai mare decat Patricia si Viktor. Parintii mei s-au despartit cand eu aveam 2 ani, iar Patricia 1 an. Nu mi sa spus cauza divortului, insa stiu ca mama dupa aceea, ne-a abandonat si a fugit cu un italian. Tata, sa recasatorit cu Matilda (mama mea vitrega) si de acolo a rezultat Viktor. Numele tatalui meu este Paulo si este un tata grozav. Poate persoana la care tin cel mai mult. Desigur, tin foarte mult si la fratii si surorile mele, inclusiv Viktor. Matilda este tanara mama si nu prea are autoritate asupra noastra. Tata, daca ar putea, ne-ar da si luna de pe cer, insa nu prea poate. Am avut mereu strictul necesar insa, nimic mai mult!. Si de la lipsa banilor a pornit totul...
La 14 ani locuiam la periferia Londrei. Casa noastra era destul de modesta si neincapatoare. Terminasem 8 clase de studiu, dar simteam ca vreau mai mult de la viata!
Ma plimbam prin centrul orasului si priveam la oamenii care treceau pe acolo. Treceau bogatasi dar si oamenii modesti. Toate fetele acelea de bani gata, imbracate in haine de firma si purtand bijuterii scumpe... Eu eram imbracata intr-un tricou albastru(culoarea mea preferata) , niste tenisi negrii si o pereche de blugi. As fi dat orice ca sa fiu macar o zi in locul oricareia din acele fete! De la tatal meu am invatat ca in viata trebuie sa fi un om cinstit, dar desi el fusese un om foarte cinstit nu avea nimic in plus fata de acei bagatasi corupti! Trecand pe langa o Bijuterie am privit pt un moment toate acele juvaieruri. Erau splendide! Dar desigur, eu nu aveam cum sa am asa ceva vreodata! Totusi, m-am gandit sa intru inauntru si sa le privesc mai de aproape. Cum am deschis usa, vanzatoarea ma privit cu o oarecare suspiciune. O doamna inalta intra si ea, si intreaba de niste perle. Vanzatoarea ia scos pe tejghia cateva exemplare, dar intre timp ia sunat telefonul. Doamna, neinteresata de ce vazuse, iese din Bijuterie. Atunci vanzatoarea se intoarce cu spatele pt a vorbi la telefon. Parca perlele de pe masa erau magice, luceau foarte tare! Asa, pe nepregatite, am pus mana pe o cutiuta care continea o perla alba si lucioasa, dupa care am bagat-o in buzunarul hanoracului! Nimeni nu observase nimic. Am iesit linistita din incapere. Facusem totul ca o adevarata maestra in furt. Strangeam cu putere perla, dupa care am scos-o din buzunar si am privit-o atent. In ea se oglindea un chip de om, dar nu era Malina, era imaginea unei hoate, o hoata de bijuterii!
Ma-m nascut intr-un oras mare, si fiind un mare oras, si faradelegile ii erau pe masura! Am 3 frati(Alexander, Mauricio si Viktor) si 2 surori(Tabissa si Patricia). Eu sunt mai mica decat Alexander, Mauricio si Tabissa,dar mai mare decat Patricia si Viktor. Parintii mei s-au despartit cand eu aveam 2 ani, iar Patricia 1 an. Nu mi sa spus cauza divortului, insa stiu ca mama dupa aceea, ne-a abandonat si a fugit cu un italian. Tata, sa recasatorit cu Matilda (mama mea vitrega) si de acolo a rezultat Viktor. Numele tatalui meu este Paulo si este un tata grozav. Poate persoana la care tin cel mai mult. Desigur, tin foarte mult si la fratii si surorile mele, inclusiv Viktor. Matilda este tanara mama si nu prea are autoritate asupra noastra. Tata, daca ar putea, ne-ar da si luna de pe cer, insa nu prea poate. Am avut mereu strictul necesar insa, nimic mai mult!. Si de la lipsa banilor a pornit totul...
La 14 ani locuiam la periferia Londrei. Casa noastra era destul de modesta si neincapatoare. Terminasem 8 clase de studiu, dar simteam ca vreau mai mult de la viata!
Ma plimbam prin centrul orasului si priveam la oamenii care treceau pe acolo. Treceau bogatasi dar si oamenii modesti. Toate fetele acelea de bani gata, imbracate in haine de firma si purtand bijuterii scumpe... Eu eram imbracata intr-un tricou albastru(culoarea mea preferata) , niste tenisi negrii si o pereche de blugi. As fi dat orice ca sa fiu macar o zi in locul oricareia din acele fete! De la tatal meu am invatat ca in viata trebuie sa fi un om cinstit, dar desi el fusese un om foarte cinstit nu avea nimic in plus fata de acei bagatasi corupti! Trecand pe langa o Bijuterie am privit pt un moment toate acele juvaieruri. Erau splendide! Dar desigur, eu nu aveam cum sa am asa ceva vreodata! Totusi, m-am gandit sa intru inauntru si sa le privesc mai de aproape. Cum am deschis usa, vanzatoarea ma privit cu o oarecare suspiciune. O doamna inalta intra si ea, si intreaba de niste perle. Vanzatoarea ia scos pe tejghia cateva exemplare, dar intre timp ia sunat telefonul. Doamna, neinteresata de ce vazuse, iese din Bijuterie. Atunci vanzatoarea se intoarce cu spatele pt a vorbi la telefon. Parca perlele de pe masa erau magice, luceau foarte tare! Asa, pe nepregatite, am pus mana pe o cutiuta care continea o perla alba si lucioasa, dupa care am bagat-o in buzunarul hanoracului! Nimeni nu observase nimic. Am iesit linistita din incapere. Facusem totul ca o adevarata maestra in furt. Strangeam cu putere perla, dupa care am scos-o din buzunar si am privit-o atent. In ea se oglindea un chip de om, dar nu era Malina, era imaginea unei hoate, o hoata de bijuterii!
Atunci cand o sa plangi si o sa-ti para rau... sa-ti amintesti un singur lucru: Tu mai lasat sa plec! 