Seeking happiness [YAOI]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul III

Masina porni. Trebuie sa-mi ocup timpul cu ceva, asa ca mi-am indepartat privirea spre fereasta. Pe trotuar, vedeam cate o persoana care trecea ingandurata si masinile veneau in viteaza pe langa mine. Ma gandeam ce ar fi putut sa-mi faca Haruto daca nu il ascult si cel mai important, unde ar fi putut sa ma duca. Mi-e imposibil sa gasesc un raspuns. Stiu ca barbatul nu imi va raspunde.
Dupa cateva minute, limuzina trecu pe o straduta, moment in care Haruto ma privi cu coada ochiului. M-am intors. Il urasac pentru ca m-a rapit si nu cred ca are de gand sa-mi dea drumul prea curand.
In cele din urma, masina se opreste in fata unei vile cu trei etaje si o carare ce ducea pana in fata unei fantani arteziene, care se birfuca si se intalnea din nou in fata casei. Curtea era mare, inconfurata se flori si copaci cu coroana bogata. Ma simteam ca in paradis. As fi vrut ca macar o parte din acele lucruri sa fie ale mele si sa ma pot bucura de ele.
Vocea lui Haruto ma trezi la realitate.
-Frumos, nu-i asa? Asta e una din cele zece case ale mele si e cea mai frumoasa. Nu crezi?
-Nu le-am vazut pe celelalte inca.
-Daca te porti frumos, poate ti le voi arata!
Nu stiam ce sa mai cred despre el. Desi era bogat si se comporta cateodata neadecvat, nu era egoist ca uni.
Haruto ma invita sa intru primul pe poarta. Observ ca ii face un semn discret soferului, care ii aduse o batista alba.
-Imi pare rau! sopti el, apropindu-se de mine. Imi puse batista la nas si incep sa ma simt foarte obosit. Un miros imi implu narile si in scurt timp, somnul ma coplesi.

Imi deschid cu greu ploapele amortite si ma uit in jur. Ma aflam intr-o incapere larga, cu ferestre mari si o usa ce ducea spre un balcon.
-Ce bine ca te-ai tlezit. Nu trebuie sa mai volbesc singul, se auzi vocea unui baietel undeva langa mine.
Ma uit intr-o parte si vad un baietel cam se sase ani la capul patului.
Ochii lui caprui straluceau si manuta lui mica imi atinse obrazul. Faptul ca nu putea pronunta pe ''r'' il facea simpatic si nu cred ca exista cineva pe lume cineva care sa nu zambeasca daca l-ar vedea si auzi.
Incerc sa ma ridic, dar simt o durere puternica in frunte. Imi indrept spatele iar baietelul se aseza pe picooarele mele.
-Oau! E plima data cand Haluto aduce acasa un baiat. Cum te numesti? Eu sunt Yuto!
-Akira. Ce faci aici? Esti cumva fiul lui Haruto?
-Nu, ai lui Yuki si Kaname.
-Te referi la acel Yuki cu par albastru?
-Da! Mama si tata.
Trebuia sa-mi imaginez. Kaname era femeie? Nu puteam sa inteleg.
-Yuto, pot sa te intreb ceva?
-Olce!
-Kaname e mama ta?
-Eu nu am mama. Doar tati. Yuki spune ca femeile sunt lele si vlajitoale.
Deci aveam dreptate. Oare cum am ajuns in aceasta lume plina cu barbati? Nici la aceste intrebari nu aveam raspuns si nu vroiam sa aflu vrodata.
Usa se deschise brusc. Haruto isi facu aparitia, urmat de Yuki.
-Yuto, ce cauti aici? Te-am cautat peste tot si mi-am facut griji pentru tine. Kaname e mai ingrijorat decat mine, asa ca fugi la el sa-l calmezi, incepu Yuki.
-Dal nu vleau! Vleau sa stau cu Akila! raspunse el, prinzandu-ma cu bratele de gat.
Yuki se apropie de mine si incerca sa-l ridice pe baietel, dar cu cat il tragea mai tare, cu atat ma tinea mai strans.
Renunta, vazand ca baiatul nu se da batut.
-Asta nu merge! exclama el, apoi vorbind ceva cu Haruto.
Barbatul se apropie si Yuki merse un pas in spate.
-Yuto, uita-te la mine! vorbi el cand baiatul isi intoarse capul.
Observ un tatuaj pe gatul lui Haruto. Un dragon in forma se ''S'' , o luna deasupra si un contur negru.
Ce se credea? Magnet pentru baieti?
Tatuajul incepu sa straluceasca si pentru un minut credeam ca mintea imi joaca feste. Ceva era in neregula ce el. Ascundea ceva.
-Nu merge! Ceva ma opreste sa intru in mintea lui, ceva ce nu am mai intalnit pana acum, exclama el.
-Poate... Akira! interveni Yuki.
-O sa verific putin mai tarziu.
Deodata am simtit ceva pe gat. Nu imi puteam intoarce capul, deoarece baiatul isi aseza barbia pe umarul meu si imi lingea gatul, gest la care Haruto tipa:
-Asta e prea de tot! Eu vroiam primul!
Yuto isi intoarse capul si ii scoase limba. Sari de pe pat si alerga in jurul tatalui. Barbatul il lua in brate iar baietelul isi puse capul pe pieptul lui.
-Of, cand creste odata! Devine din ce in ce mai greu in fiecare zi si spatele meu nu mai rezista mult, sopti el, dupa care continua cu Haruto: Sa nu uiti sa-l inblanzesti, dar nu cred ca e nevoie. Daca va vrea sa stea cu tine in continuare, nu pierde nici un moment sa-i arati ca ti la el. Daca nu vrea din prima, ceea ce se va intampla, ai rabdare si vei vedea ca o sa vina singur la tine. Asa a facut si Kaname. Nu-l forta! Face cea ce crede ca este bine pentru el.
-Multumesc pentru sfat, Yuki! Nu voi uita asta! Sti unde e iesiera.
-Da, multumesc! Ma descurc! Nu uita de semn.
-Bine ca mi-ai aminti.
Eu ii priveam, nestind ce se intampla in jurul meu. Despre ce vorbeau acolo? Si care era treaba cu semnul? Il vad pe Yuki cum pleaca si inchise usa in urma lui, dar nu inainte de a-i facec cu ochiul lui Haruto.
Il vad pe Haruto cum se intoarce si imi zambeste. Simteam ca ceva rau avea sa mi se intample.[posturi unite]
Capitolul III

Masina porni. Trebuie sa-mi ocup timpul cu ceva, asa ca mi-am indepartat privirea spre fereasta. Pe trotuar, vedeam cate o persoana care trecea ingandurata si masinile veneau in viteaza pe langa mine. Ma gandeam ce ar fi putut sa-mi faca Haruto daca nu il ascult si cel mai important, unde ar fi putut sa ma duca. Mi-e imposibil sa gasesc un raspuns. Stiu ca barbatul nu imi va raspunde.
Dupa cateva minute, limuzina trecu pe o straduta, moment in care Haruto ma privi cu coada ochiului. M-am intors. Il urasac pentru ca m-a rapit si nu cred ca are de gand sa-mi dea drumul prea curand.
In cele din urma, masina se opreste in fata unei vile cu trei etaje si o carare ce ducea pana in fata unei fantani arteziene, care se birfuca si se intalnea din nou in fata casei. Curtea era mare, inconfurata se flori si copaci cu coroana bogata. Ma simteam ca in paradis. As fi vrut ca macar o parte din acele lucruri sa fie ale mele si sa ma pot bucura de ele.
Vocea lui Haruto ma trezi la realitate.
-Frumos, nu-i asa? Asta e una din cele zece case ale mele si e cea mai frumoasa. Nu crezi?
-Nu le-am vazut pe celelalte inca.
-Daca te porti frumos, poate ti le voi arata!
Nu stiam ce sa mai cred despre el. Desi era bogat si se comporta cateodata neadecvat, nu era egoist ca uni.
Haruto ma invita sa intru primul pe poarta. Observ ca ii face un semn discret soferului, care ii aduse o batista alba.
-Imi pare rau! sopti el, apropindu-se de mine. Imi puse batista la nas si incep sa ma simt foarte obosit. Un miros imi implu narile si in scurt timp, somnul ma coplesi.

Imi deschid cu greu ploapele amortite si ma uit in jur. Ma aflam intr-o incapere larga, cu ferestre mari si o usa ce ducea spre un balcon.
-Ce bine ca te-ai tlezit. Nu trebuie sa mai volbesc singul, se auzi vocea unui baietel undeva langa mine.
Ma uit intr-o parte si vad un baietel cam se sase ani la capul patului.
Ochii lui caprui straluceau si manuta lui mica imi atinse obrazul. Faptul ca nu putea pronunta pe ''r'' il facea simpatic si nu cred ca exista cineva pe lume cineva care sa nu zambeasca daca l-ar vedea si auzi.
Incerc sa ma ridic, dar simt o durere puternica in frunte. Imi indrept spatele iar baietelul se aseza pe picooarele mele.
-Oau! E plima data cand Haluto aduce acasa un baiat. Cum te numesti? Eu sunt Yuto!
-Akira. Ce faci aici? Esti cumva fiul lui Haruto?
-Nu, ai lui Yuki si Kaname.
-Te referi la acel Yuki cu par albastru?
-Da! Mama si tata.
Trebuia sa-mi imaginez. Kaname era femeie? Nu puteam sa inteleg.
-Yuto, pot sa te intreb ceva?
-Olce!
-Kaname e mama ta?
-Eu nu am mama. Doar tati. Yuki spune ca femeile sunt lele si vlajitoale.
Deci aveam dreptate. Oare cum am ajuns in aceasta lume plina cu barbati? Nici la aceste intrebari nu aveam raspuns si nu vroiam sa aflu vrodata.
Usa se deschise brusc. Haruto isi facu aparitia, urmat de Yuki.
-Yuto, ce cauti aici? Te-am cautat peste tot si mi-am facut griji pentru tine. Kaname e mai ingrijorat decat mine, asa ca fugi la el sa-l calmezi, incepu Yuki.
-Dal nu vleau! Vleau sa stau cu Akila! raspunse el, prinzandu-ma cu bratele de gat.
Yuki se apropie de mine si incerca sa-l ridice pe baietel, dar cu cat il tragea mai tare, cu atat ma tinea mai strans.
Renunta, vazand ca baiatul nu se da batut.
-Asta nu merge! exclama el, apoi vorbind ceva cu Haruto.
Barbatul se apropie si Yuki merse un pas in spate.
-Yuto, uita-te la mine! vorbi el cand baiatul isi intoarse capul.
Observ un tatuaj pe gatul lui Haruto. Un dragon in forma se ''S'' , o luna deasupra si un contur negru.
Ce se credea? Magnet pentru baieti?
Tatuajul incepu sa straluceasca si pentru un minut credeam ca mintea imi joaca feste. Ceva era in neregula ce el. Ascundea ceva.
-Nu merge! Ceva ma opreste sa intru in mintea lui, ceva ce nu am mai intalnit pana acum, exclama el.
-Poate... Akira! interveni Yuki.
-O sa verific putin mai tarziu.
Deodata am simtit ceva pe gat. Nu imi puteam intoarce capul, deoarece baiatul isi aseza barbia pe umarul meu si imi lingea gatul, gest la care Haruto tipa:
-Asta e prea de tot! Eu vroiam primul!
Yuto isi intoarse capul si ii scoase limba. Sari de pe pat si alerga in jurul tatalui. Barbatul il lua in brate iar baietelul isi puse capul pe pieptul lui.
-Of, cand creste odata! Devine din ce in ce mai greu in fiecare zi si spatele meu nu mai rezista mult, sopti el, dupa care continua cu Haruto: Sa nu uiti sa-l inblanzesti, dar nu cred ca e nevoie. Daca va vrea sa stea cu tine in continuare, nu pierde nici un moment sa-i arati ca ti la el. Daca nu vrea din prima, ceea ce se va intampla, ai rabdare si vei vedea ca o sa vina singur la tine. Asa a facut si Kaname. Nu-l forta! Face cea ce crede ca este bine pentru el.
-Multumesc pentru sfat, Yuki! Nu voi uita asta! Sti unde e iesiera.
-Da, multumesc! Ma descurc! Nu uita de semn.
-Bine ca mi-ai aminti.
Eu ii priveam, nestind ce se intampla in jurul meu. Despre ce vorbeau acolo? Si care era treaba cu semnul? Il vad pe Yuki cum pleaca si inchise usa in urma lui, dar nu inainte de a-i facec cu ochiul lui Haruto.
Il vad pe Haruto cum se intoarce si imi zambeste. Simteam ca ceva rau avea sa mi se intample.